2ra-1378/23 — Cu privire la anularea contractului de donație

La 25 septembrie 2020, SA „Interactiv” a depus o cerere de chemare în judecată către Eugeniu Malearov și Valentina Malearov, intervenient accesoriu ÎI „Rotar Malearov”, solicitând anularea contractului de donație a apartamentului cu nr. XXX din XX ianuarie XXX, încheiat între donatorul Valentina Malearov și donatarul Eugeniu Malearov, autentificat de notarul public Lidia Snegur; readucerea părților la poziția inițială cu restabilirea dreptului de proprietate al Valentinei Malearov asupra bunului imobil - casă de locuit individuală și terenul aferent din str. XXXX nr. XX, mun. XXXX, nr. cadastral XXXXX.XXX; XXXX.XXX.01 și încuviințarea IP „Agenția Servicii Publice” de a efectua modificările respective în Registrul bunurilor imobile; precum și compensarea cheltuielilor de judecată care vor fi suportate de reclamant în legătură cu prezentul proces.

În motivarea acțiunii a indicat că, inițial, la 19 aprilie 2013, SA „Interactiv” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Rotar Malearov” privind înlăturarea obstacolelor ce împiedică folosirea și instalarea în pavilionul din construcții prefabricate, ușor demontabile, pentru prestarea serviciilor de vulcanizare din șos. XXXX nr.XX, mun. XXXX, iar, pe parcursul examinării cauzei, SA „Interactiv” a înaintat cerere privind modificarea acțiunii, prin care a solicitat încasarea din contul ÎI „Rotar Malearov” prejudiciul material constituit din 177 547,54 de lei costul lucrărilor de construcție, restituirea în natură a materialelor de construcție prin demontarea lor: uși, ferestre, panele sandwish, construcțiile din metal (colțar shveler), structurile metalice (carcase), 3 porți industriale la preț de 610 934,00 de lei, declararea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 03 noiembrie 2011, încheiat între ÎI „Rotar Malearov” și SC „LDM Trans” SRL.

Subsecvent, a relatat că prin hotărârea din 01 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Interactiv”. S-a încasat de la ÎI „Rotar Malearov” în beneficiul SA „Interactiv” prejudiciul material în sumă de 506 065,35 de lei, cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 4 000,00 de lei și taxa de stat în sumă de 15 181,96 de lei. În rest, acțiunea s-a respins.

Prin decizia din 01 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile declarate de ÎI „Rotar Malearov” și SA „Interactiv”, cu menținerea hotărârea primei instanțe, iar, prin încheierea din 15 martie 2017 a Curții 1 Supreme de Justiție, recursurile declarate de SA „Interactiv” și ÎI „Rotar Malearov” au fost considerate inadmisibile.

A afirmat că creditorul SA „Interactiv” a solicitat eliberarea titlului executoriu privind încasarea din contul ÎI „Rotar Malearov” a sumei prejudiciului material în mărime de 506 065,35 de lei, a taxei de stat în mărime de 15 181,96 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică, iar, în total a sumei de 525 247,31 de lei.

A susținut că potrivit încheierii executorului judecătoresc Roman Talmaci nr. 003-983/20 din 18 februarie 2020, s-a intentat procedura de executare. Ulterior, prin nota informativă nr. 003-983/20 din 28 mai 2020, executorul judecătoresc a informat creditorul SA „Interactiv” că prin încheierea nr. 01/131/003-10960/17 din 14 aprilie 2017 a executorului judecătoresc Isac Nina s-a aplicat interdicții pe mijloacele bănești ale debitorului și fondatorului Valentina Malearov, deținute în conturi bancare, precum și despre faptul că în procesul executării s-a constatat că, fondatorul Valentina Malearov a deținut cu drept de proprietate bunul imobil - casă de locuit individuală și terenul aferent din strada XXXXX XX, mun. XXXX, nr. cadastral XXXX.XXX; XXXX.XXX.01, care au fost înstrăinate cu titlu gratuit în temeiul contractului de donație nr. XXX din XX ianuarie XXX feciorului Eugeniu Malearov.

În acest sens, a menționat că contractul de donație nr. 463 care a fost încheiat la 30 ianuarie 2015, adică anume în timp ce cauza judecătorească se afla pe rolul Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, reprezintă un act juridic fictiv lovit de nulitate absolută, încheiat cu unicul scop de a se eschiva de la executarea hotărârii din 01 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, deoarece Valentina Malearov conștientizând că în calitate de antreprenor-posesor al debitorului ÎI „Rotar Malearov” poartă răspundere nelimitată inclusiv cu propriile bunuri pentru datoriile întreprinderii individuale fondate de aceasta reieșind din prevederile art. 14 pct. 2 din Legea cu privire la antreprenorial și întreprinderi nr. 845 din 03 ianuarie 1992 (în vigoare la acel moment), ultima premeditat și cu rea-credință a încheiat un contract fictiv de donație, prin care, fără intenția de a produce efecte juridice, a transmis dreptul de proprietate asupra casei de locuit individuale și asupra terenului aferent din strada XXXX nr. XX, mun. XXXXX, nr. cadastral XXX.XXX; X0XXX.XXX.01, care au fost înstrăinate cu titlu gratuit în temeiul contractului de donație nr. XXX din XX ianuarie XXX feciorului Eugeniu Malearov, dar continuând să domicilieze în acest apartament.

A mai relevat că în octombrie 2014, SA „Interactiv” a depus cerere privind modificarea acțiunii, prin care a solicitat încasarea sumei de la ÎI „Rotar Malearov”, dar a mai solicitat și aplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii sub formă de sechestru asupra bunurilor mobile și imobile a lui Alexandru Malearov și Valentina Malearov și a interdicției de a părăsi țara, însă, prin încheierea din 15 octombrie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, instanța de judecată a respins această cerere cu privire la asigurarea acțiunii, iar, la scurt timp după respingerea cererii de aplicare a sechestrului pe bunurile lui Alexandru 2 Malearov și Valentinei Malearov. Astfel, ultima, fiind îngrijorată de urmărirea acestui bun imobil, în eventualitatea pierderii procesului judecătoresc, a donat cu titlu gratuit casa de locuit feciorului Eugeniu Malearov, dar continuând să locuiască tot la acea adresă.

În contextul celor enunțate, a susținut că contractul de donație nr. 463 din 30 ianuarie 2015 este unul fictiv, încheiat anume în cursul procesului judiciar cu scopul concret de a evita măsurile de executare silită asupra acestui bun al debitorului, fiind lovit de nulitate absolută.

Drept urmare, SA ,,Interactiv” a solicitat anularea contractului de donație nr. XX din XX ianuarie XXX referitor la terenul pentru construcții cu S-0,061 ha, nr. cadastral XXXX.XXX, casa de locuit individuală cu S-121,1 m.p., nr. cadastral XXXX.XXX.01, situate în mun. XXXX, sector XXX, str.XXXX nr. XX și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii instanței ierarhic inferioare în raport cu criticile formulate în cererea de apel şi materialul probator, a conchis că soluția primei instanțe este una legală și întemeiată, aceasta urmând a fi menținută fără modificări, ținând cont de următoarele circumstanțe. 3

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a notat că obiectul litigiului în speță constituie legalitatea contractului de donație din 30 ianuarie 2015, încheiat între donatorul Valentina Malearov și donatarul Eugeniu Malearov, autentificat de notarul public Lidia Snegur, iar, întru argumentarea pretenției de anulare a actului juridic litigios, reclamantul/apelant SA „Interactiv” a invocat că contractul de donație sus menționat reprezintă un act juridic fictiv, încheiat cu unicul scop de a se eschiva de la executarea hotărârii din 01 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel analizând prevederile art. 195, art. 216 alin. (1), art. 217, art. 827 alin. (1), (2) și art. 828 din Codul civil (în redacția în vigoare la data încheierii contractului- 30 ianuarie 2015), a reținut că că obligaţia de bază a donatorului, care ţine de esenţa şi valabilitatea unui contract de donație, constă în transmiterea bunului, or, în virtutea legii, contractul de donație este un contract real și translativ de drepturi, iar, pentru ca un contract de donație a bunului imobil să fie considerat valabil necesită ca acesta să întrunească cumulativ următoarele condiții: să fie încheiat în formă scrisă și autentificat notarial, să existe acordul părților pentru încheierea contractului respectiv, părțile contractante să fie împuternicite în acest sens și să nu facă parte din categoria persoanelor pentru care donația este inadmisibilă, obiectul contractului să fie licit, acordul de voinţă a părţilor de a încheia un contract de donaţie să fie este însoţit de transmiterea bunului.

În această ordine de idei, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a conchis că contractul de donație din 31 ianuarie 2015, încheiat între Valentina Malearov și Eugeniu Malearov, corespunde întru totul exigențelor impuse de lege, iar temeiuri de declarare a nulității acestui contract nu au fost stabilite.

La fel, instanța de apel a considerat necesar de a menționa faptul că, instanța de fond temeinic a punctat că sunt lipsite de suport probatoriu argumentele reclamantului/apelant precum că scopul contractului de donație a fost eschivarea debitorului ÎI „Rotar Malearov”, fondatorul căreia era Valentina Malearov, de la executarea documentului executoriu privind stingerea datoriei față de SA „Interactiv”, în baza hotărârii din 01 martie 2026 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. Or, din materialele dosarului nu a putut fi stabilită legătura cauzală dintre încheierea contractului de donație şi pretinsa eschivare a fondatorului întreprinderii individuale/debitoare- Malearov Valentina de la executarea documentului executoriu.

În continuare, cu referire la argumentele invocate în apel referitor la faptul că Valentina Malearov, fiind audiată în şedinţă de judecată, a confirmat că, în toată perioada din momentul donației, a continuat să locuiască în această casă şi că nu dispune de o altă locuință, instanţa de apel a conchis respingerea acestora, or, aceste argumente nu denotă caracterul fictiv al actului juridic, în condițiile în care legislația civilă nu interzice donatorului să locuiască în bunul imobil pe care l-a donat. 4

În continuare, instanța de apel a notat și faptul că prima instanță întemeiat a reliefat că contractul de donație a fost încheiat la 30 ianuarie 2015, adică înainte de adoptarea hotărârii din 01 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, care a devenit definitivă abia la 15 martie 2017, iar, argumentele reclamantului/apelantului precum că fictivitatea contractului se demonstrează prin faptul că pârâții/intimați au încheiat contractul de donație, fără intenția de a produce efecte juridice reale, ci doar cu scopul de a se eschiva de la plata datoriei față de reclamant, nu și-au găsit justificare.

La fel, instanța de apel a considerat că nu poate fi reținut nici argumentul invocat în apel precum că la momentul intentării procedurii de executare, unica avere care putea fi urmărită a debitorului Î.I. „Rotar Malearov” şi a fondatorului Valentina Malearov a rămas doar suma de 9 712,34 de lei disponibilă în contul bancar al Valentinei Malearov deschis la BC „Moldova Agroindbank” SA. Or, aceste argumente nu constituie temeiuri plauzibile care să indice asupra fictivității unui act juridic.

Subsecvent, instanța de apel a considerat oportun de a menționa că temeiuri de nulitate sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate, cum ar fi cauza ilegală a contractului. Astfel, examinând problema nulității contractului de donație, a conchis că contractul de donație încheiat între Valentina Malearov și Eugeniu Malearov nu este unul aparent, ci unul real, producând efecte juridice, inclusiv prin intabulare.

În finalitatea celor relatate supra, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele invocate în apel, deoarece acestea poartă un caracter declarativ și formal, nefiind temei de casare a hotărârii contestate, iar, potrivit art. 386 alin. (2) din Codul de procedură civilă, o hotărâre legală în fond nu poate fi casată numai din motive formale.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță cât și în instanța de apel, suplimentar invocându-se că instanța de apel, la examinarea cauzei şi la adoptarea soluției a aplicat o lege care nu trebuia aplicată, ceea ce potrivit art.432 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură civilă, servește temei de admitere a recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 11 mai 2023 (f.d. 142/143).

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2023, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la data de 04 iulie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 157).

Astfel, recursul declarat la 05 septembrie 2023, prin intermediul Biroului pentru audienţă şi relaţii cu publicul al Curţii Supreme de Justiţie, de către SRL ,,Interactiv” (succesor în drepturi a SA ,,Interactiv”), împotriva deciziei din 11 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Prin referința depusă la 11 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d. 170), de către avocata Ludmila Spînu, în interesele intimaților Eugeniu Malearov și Valentina Malearov, a solicitat respingerea recursului SRL ,,Interactiv” (succesor în drepturi a SA ,,Interactiv”), împotriva deciziei din 11 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, ca neîntemeiat (f.d. 171/173).

Prin încheierea din 16 septembrie 2026 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis cererea depusă de către SRL „Interactiv” privind succesiunea în drepturile procedurale ale SA „Interactiv”. S-a înlocuit SA „Interactiv” cu succesorul ei în drepturi SRL „Interactiv”, în cauza civilă, inițiată la cererea de chemare în judecată înaintată de SA „Interactiv” SA împotriva lui Eugeniu Malearov și Valentinei Malearov, intervenient accesoriu ÎI „Rotar Malearov”, cu privire la anularea contractului de donație nr. 463 din 30 ianuarie 2015 și compensarea cheltuielilor de judecată.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la 05 septembrie 2023, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor prevedea că: ,,Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curţile de apel în calitatea lor de instanţe de apel, cât şi hotărârile pronunțate de curţile de apel.”

Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 7

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de SRL ,,Interactiv” (succesor în drepturi a SA ,,Interactiv”), rezultă că, drept temei de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (2) lit. b) și alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la data 01 septembrie 2023), potrivit căruia se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat eronat legea.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma enunțată la pct. 37 din prezenta încheiere, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s- a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului. 8

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de SRL ,,Interactiv” (succesor în drepturi a SA ,,Interactiv”), nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. a), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,