3ra-502/23 — Contestarea actului administrativ.

La 13 mai 2021, SRL ”D.S. Veles-Prim” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău, solicitând anularea înștiințării din 03 martie 2021 privind refuzul de recepționare a Notificării nr. C10734012021 din 01 martie 2021 și obligarea Direcției generale economie, comerț și turism a Consiliului Municipal Chișinău să emită înștiințarea de recepționare a Notificării, care confirmă oficial dreptul la începerea activității.

În argumentarea acțiunii, s-a indicat că, la 28 mai 2019 între SRL „D.S. Veles-Prim”, în calitate de sublocatar, și SRL „Maxvivar”, în calitate de locatar, cu acordul locatorului ÎCS ”Completmontaj”, a fost încheiat un contract de sublocațiune a terenului din mun. Chișinău, str. *****, *****, nr. cadastral ***** cu suprafața de 20 m2 pentru amplasarea rulotei comerciale, până la data de 15 aprilie 2023.

În data de 01 martie 2021, în conformitate cu Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior și Regulamentul privind desfășurarea activității de comerț în mun. Chișinău, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 17-5 din 01 octombrie 2020, SRL „D.S. Veles- Prim” a depus către Primăria mun. Chișinău, notificarea privind inițierea activității de comerț nr. C 107340/2021 din 01 martie 2021 cu anexele necesare, solicitând eliberarea Autorizației de funcționare pentru terasă de vară lângă remorca comercială care activează la moment pe adresa menționată în baza înștiințării de recepționare nr. P-2534/2019, eliberată la 19 iunie 2019 care confirmă oficial dreptul la începerea activității.

La 03 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, Direcția Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău, a înștiințat SRL „D.S. Veles-Prim” privind refuzul de recepționare din motiv că Notificarea nu 1 conține datele stabilite la art. 14 alin. (3), (4) și/sau (5) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior.

La rubrica „Recomandări de remediere (după caz)”, Direcția Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău a invocat că, solicitarea contravine cerințelor privind organizarea teraselor de alimentație publică pe domeniul public/privat al mun. Chișinău, aprobate prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 17/5 din 01 octombrie 2020. În conformitate cu prevederile pct. 2. 2 și 2. 4 din Cerinței, terasa de alimentație publică se organizează: a) pe lingă unitățile de alimentație publică notificate, fără efectuarea lucrărilor la sol; b) separate (unitate de sinestătător) pe lingă o instalație demontabilă specializată și certificată în modul stabilit (organizate în scuaruri, grădini publice, parcuri) totodată, codul CAEM G. 4799 nu corespunde tipului unității.

Astfel, reclamanta consideră arbitrar și ilegal refuzul în cauză, deoarece, conform art. 2 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010, prezenta lege reglementează activitățile în domeniul comerțului interior, stabilește cerințele principale pentru desfășurarea acestor activități, formele de desfășurare a comerțului, competențele organelor centrale de specialitate ale administrației publice și ale autorităților administrației publice locale în domeniul comerțului. În sensul prezentei legi, activitățile de comerț cu produse alimentare, nealimentare și prestările de servicii sunt definite conform Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM) și sunt expuse în anexa nr. 1.

La caz, reclamanta a specificat că desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor potrivit Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2) din anexa nr. l al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior.

Terenul/locul de unde își desfășoară activitatea și anume, str. *****, *****, este proprietate privată a companiei ÎCS „Completmontaj” SRL, care a fost transmis în posesiune și folosință temporară către SRL „Maxvival Prim”, în baza contractului nr. 16/4/NP din 16 aprilie 2019.

În baza contractului nr. 1 din 28 mai 2019, SRL „Maxvival Prim” a transmis în posesie și folosință temporară SRL „D.S. Veles-Prim”, 20 m2 din terenul/locul amplasat pe str. *****, ***** din mun. Chișinău. 2

Cu referire la prevederile art. 6 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010, reclamanta a menționat că administrația publică locală, administrează și coordonează activitățile de comerț desfășurate în teritoriu conform reglementărilor naționale în vigoare. Prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 17/5 din 01 octombrie 2020 a fost aprobat Regulamentul privind desfășurarea activității de comerț în mun. Chișinău inclusiv a fost aprobat „Centrul nucleul istoric și principalele bulevarde, străzi, piețe ale municipiului Chișinău”.

Astfel, Direcția Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău, aplică eronat în cazul dat prevederile Regulamentului privind desfășurarea activității de comerț în mun. Chișinău aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 17/5 din 01 octombrie 2020 și anume: „4. 3 Comerțul ambulant alin. (1) Comerțul ambulant se desfășoară prin intermediul unităților de comerț ambulant în piețe și în cadrul comerțului stradal”, deoarece, SRL „D.S. Veles-Prim” desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor potrivit Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2) din anexa nr. 1 al Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior.

Suplimentar, reclamanta a menționat că potrivit Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior, activitatea companiei SRL „D.S. Veles-Prim” pe str. *****, *****, este atribuită la secțiunea diviziunea 47, grupa 47. 9, clasa 47. 99, cu denumirea „Comerțul cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor” și la secțiunea 1, diviziunea 56, grupa 56. 1, clasa 56. 10, cu denumirea „Restaurante” din anexa nr. 1.

Potrivit Regulamentului menționat supra și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior, desfășurarea activității de comerț „Comerțul cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor” și „Restaurante” (G 47. 99 și I 56. 10 potrivit CAEM) prevăzute în anexa 1 a Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 sunt permise pe str. *****, ***** din sectorul Rîșcani concomitent cu depunerea notificării privind inițierea activității de comerț.

Astfel, aplicarea de către Direcția Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău a prevederilor pct. 4. 3 din Regulamentul privind desfășurarea activității de comerț în mun. Chișinău aprobat prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 17/5 din 01 octombrie 2020 față de SRL „D.S. VelesPrim”, contravine art. 2 alin. (1), (2), art. 6 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior. 3

De asemenea, reclamanta a menționat că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 231 din 23 septembrie 2010, în cazul activităților de comerț, altele decât cele stabilite în anexele nr. 3 și nr. 4, comerciantul are dreptul să desfășoare activitatea de comerț concomitent cu depunerea notificării privind inițierea activității de comerț.

Potrivit dispoziției nr. 602-d din 05 noiembrie 2020 a Primarului mun. Chișinău s-a interzis amplasarea/reamplasarea unităților de comerț ambulant pe străzile municipiului Chișinău, cu excepția amplasamentelor aprobate de Consiliul municipal Chișinău și amplasamentelor din cadrul manifestărilor și iarmaroacelor organizate în baza dispoziției Primarului General/pretorului de sector.

A mai specificat reclamanta că desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor, sau pe străzile municipiului Chișinău (precum este prevăzut în dispoziția nr. 602-d din 05 noiembrie 2020) dar pe proprietatea privată a companiei ICS ”Completmontaj” SRL de la care a luat în posesie și folosință temporară terenul/locul amplasat pe str. *****, ***** din mun. Chișinău potrivit legislației în vigoare.

În aceste condiții consideră că refuzul de recepționare a notificării a Direcției Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău este pasibil a fi casat/anulat ca unul arbitrar și ilegal.

Astfel, ilegalitatea înștiințării din 03 martie 2021 privind refuzul de recepționare a notificării SRL „D.S. Veles-Prim”, emisă de Direcția Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău se confirmă prin faptele că acest act defavorabil a fost emis în lipsa unui temei legal precum și în lipsa motivării actului administrativ conform art. 31 și art. 118 alin. (1) - (3) din Codul administrativ, inclusiv cu încălcarea principiului proporționalității, securității raporturilor juridice și dreptului discreționar potrivit art. 16 din Codul administrativ.

Înștiințarea din 03 martie 2021 constituie un act administrativ individual ilegal defavorabil, prin care SRL „D.S. Veles-Prim” i-a fost îngrădit dreptul la desfășurarea activității de comerț prin dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor comerciale, îngrădirea dreptului de satisfacere la maximum a nevoilor consumatorilor pentru diverse produse și servicii, asigurarea securității alimentare și de consum. 4

În motivarea apelului declarat, s-a invocat că prima instanță nu a cercetat și nu a luat în considerație inadmisibilitatea invocată în referința depusă și nu a cercetat pe deplin circumstanțele de fapt și de drept invocate în speță.

La 20 martie 2023, prin intermediul poștei electronice, SRL „D.S. Veles- Prim” a depus referință asupra cererii de apel, solicitând respingerea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, inițial, SRL „D.S. Veles-Prim” a depus o notificare privind inițierea activității de comerț pentru 5 remorcă închisă (unitate de comerț ambulant mobilă) amplasată pe str. *****, *****, pentru care a fost eliberată înștiințarea de recepționare a notificării nr. P- 2534/2019 din 19 iunie 2019, iar prin notificarea din 01 martie 2021, relevantă obiectului litigiului în cauză, s-a solicitat eliberarea Autorizației de funcționare pentru terasă de vară, lângă remorca comercială.

În acest sens, ținând cont de faptul că SRL „D.S. Veles-Prim” nu dispune de o unitate de alimentație publică notificată pe str. *****, *****, iar amplasamentul respectiv nu este în zona de parc, scuar sau grădină publică, instanța de apel consideră corectă precizarea apelantei, că organizarea terasei de alimentație publică pe terenul str. *****, *****, contravine normelor cadrului legal.

Mai mult ca atât, instanța de apel consideră irelevante argumentele SRL „D.S. Veles-Prim” cu referire la inaplicabilitatea Dispoziției Primarului General al mun. Chișinău, nr.602-d din 05 noiembrie 2020, deoarece, potrivit prevederilor art. 6, 13, 21 din Legea cu privire la comerțul interior nr. 231 din 23 septembrie 2010, activitățile de comerț desfășurate în teritoriu sunt administrate și coordonate de autoritățile administrației publice locale conform reglementărilor naționale în vigoare, care stabilesc, în cadrul regulamentului de comerț local, interdicții și cerințe privind desfășurarea activității de comerț. În cadrul regulamentului de comerț local, consiliul local are drept să stabilească interdicții și cerințe privind desfășurarea activității de comerț inclusiv comerțul ambulant, în perimetrul anumitor zone sau străzi, în apropierea edificiilor autorităților publice, zonelor istorice, precum și locurile (destinațiile) de interes turistic etc. Comercianții sunt obligați să respecte interdicțiile și cerințele privind desfășurarea activității de comerț, stabilite în regulamentul de comerț local, inclusiv în cazul în care interdicțiile și cerințele în cauză au fost stabilite ulterior depunerii notificării privind inițierea activității de comerț.

Astfel, instanța de apel remarcă faptul că la materialele cauzei nu au fost elucidate probe care ar certifica că, actul administrativ individual defavorabil – înștiințarea Direcției Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău din 03 martie 2021, privind refuzul de recepționare a notificării nr. C10734012021 din 01 martie 2021, a fost emis cu încălcări, iar restricțiile impuse de către acesta, nu corespund normei legale aplicabile la caz.

Analizând în cumul circumstanțele descrise, în coroborare cu normele legale care reglementează prezentul litigiu, Colegiul consideră că instanța de fond greșit a ajuns la concluzia despre temeinicia acțiunii înaintate de SRL „D.S. Veles- Prim”, or, în urma efectuării controlului judecătoresc s-a constatat că acțiunile Direcției Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău, 6 sunt în limitele și în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv acțiunea urmând a fi respinsă integral.

Ulterior, la 13 mai 2023, avocatul Moroșan Vasile, în interesele recurentei SRL „D.S. Veles-Prim” a depus cerere de recurs motivată, solicitând de a declara recursul admisibil, admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2023, cu emiterea unei noi decizii prin care, cererea de apel declarată de Direcția Generală Economie, Comerț și Turism al Consiliului municipal Chișinău să fie respinsă ca neîntemeiată, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 29 iulie 2022 (f.d. 160-171).

În motivarea recursului, recurenta SRL „D.S. Veles-Prim” a indicat că instanţa de apel, a aplicat eronat prevederile legale, care probează faptul că, Direcţia generală economie, comerț şi turism a CMC, a aplicat eronat în cazul dat prevederile Regulamentului privind desfășurarea activității de comerţ în mun. Chişinău aprobat prin decizia CMC nr.17/5 din 01.10.2020 şi anume: „4.3 Comerțul ambulant alin.(1) Comerțul ambulant se desfășoară prin intermediul unităţilor de comerţ ambulant în piețe şi în cadrul comerțului stradal”, deoarece compania SRL „D.S. Veles Prim” desfăşoară activitatea de comerţ cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor și piețelor potrivit Clasificatorului Activităților din Economia Moldovei (CAEM Rev. 2) din anexa nr.1 al Legii Nr. 231 din 23-09-2010 cu privire la comerțul interior.

Recurenta a menţionat că potrivit Legii Nr.231 din 23-09-2010 cu privire la comerțul interior, activitatea companiei SRL „D.S. Veles Prim” pe adresa Republica Moldova, mun. Chişinău, sect.Rîşcani str. ***** ***** este atribuită la secțiunea G diviziunea 47 grupa 47.9 clasa 47.99 cu denumirea „Comerțul cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor şi piețelor” şi la secțiunea I diviziunea 56 grupa 56.1 clasa 56.10 cu denumirea „Restaurante” din anexa nr. 1. 7

La fel, recurenta a menţionat faptul că, instanţa de apel nu a examinat şi nu s-a expus asupra probelor care demonstrează faptul că, potrivit Regulamentului menţionat supra şi art.14 alin. (1) din Legea Nr. 231 din 23-09-2010 cu privire la comerțul interior, desfășurarea activităţii de comerţ „Comerțul cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor şi piețelor” şi „Restaurante” (G 47.99 şi I 56.10 potrivit CAEM) prevăzute în anexa 1 a Legii Nr. 231 din 23- 09-2010 sunt permise pe str. ***** din sectorul Rîşcani concomitent cu depunerea notificării privind iniţierea activității de comerț.

Respectiv, instanţa de apel greșit a pus la baza hotărârii adoptate prevederile pct.4.3 din Regulamentul privind desfășurarea activităţii de comerţ în mun. Chişinău aprobat prin decizia CMC nr.17/5 din 01.10.2020 față de compania SRL „D.S. Veles Prim” deoarece acţiunile Direcției generale economie, comerț şi turism a CMC contravin prevederilor art.2 alin.(1), (2), art.6 alin.(1), art.9 din Legea Nr. 231 din 23-09-2010 cu privire la comerțul interior.

În acest sens, recurenta a enunțat că art. 14 alin. (1) din Legea Nr. 231 din 23-09-2010 prevede: „În cazul activităţilor de comerţ, altele decât cele stabilite în anexele nr. 3 şi nr. 4, comerciantul are dreptul să desfăşoare activitatea de comerţ concomitent cu depunerea notificării privind iniţierea activităţii de comerţ.”

Potrivit dispoziției nr.602-d din 05.11.2020 a Primarului mun. Chişinău s- a dispus: ,,Se interzice amplasarea/reamplasarea unitățile de comerţ ambulant pe străzile municipiului Chişinău, cu excepţia amplasamentelor aprobate de Consiliul Municipal Chişinău şi amplasamentelor din cadrul manifestărilor şi iarmaroacelor organizate în baza dispoziției Primarului General/pretorului de sector. ”.

Dispoziția Primarului General al mun. Chişinău nr. 602-d din 05.11.2020 a fost emisă în vederea aprobării schemelor de amplasament prestabilite, ce urmează a fi expuse la licitație doar pe teritoriul administrat (a administrației publice locale) nu şi pe cel privat.

Terenul din mun. Chişinău, str. *****, *****, nr. cadastral *****, nu este administrat de Primăria mun. Chişinău/Pretura sectorului Rîşcani, astfel acţiunile impuse pretorilor din p.2 a Dispoziţiei Primarului, nu au nici o legătură cu gheretele amplasate pe teritoriul privat, la caz se constată un abuz din partea administrației publice locale şi limitarea drepturilor fundamentale, garantate de Constituție faţă de compania SRL „Veles Prim”, circumstanțe care la fel au fost omise de către instanţa de apel. 8

Mai mult, recurenta a reţinut, însă, că instanţa de apel a interpretat eronat legea şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar.

Recurenta a menţionat că, desfășoară activitatea de comerţ cu amănuntul efectuat în afara magazinelor, standurilor, chioșcurilor si pietilor nu pe străzile municipiului Chişinău (precum este prevăzut în dispoziţia nr.602-d din 05.11.2020) dar pe proprietatea privată a companiei ÎCS „Completmontaj” SRL de la care a luat în posesie şi folosinţă temporară terenul/locul amplasat pe str. ***** ***** din mun.Chişinău potrivit legislaţiei în vigoare.

În aceste condiţii, refuzul de recepţionare a notificării a Direcţiei generale economie, comerţ şi turism a CMC este unul abuziv, pasibil a fi casat/anulat ca unul arbitrar şi ilegal.

Totodată, recurenta a menţionat faptul că, instaţa de apel a omis faptul că, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 231 din 23-09-2010 a fost regăsit integral în 2.1. din Regulamentul privind desfăşurarea activităţii de comerţ în mun. Chişinău, aprobat prin Decizia CMC nr.17-5 din 01.10.2020.

Instanţa de apel nu examinat faptul că, procedura şi actele necesare la depunerea notificării este exclusivă şi nu poate fi modificată sau extinsă la iniţiativa proprie lucrătorilor Direcţiei generale economie, comerţ şi turism a CMC cum s-a procedat abuziv în cazul în speţă faţă de SRL „Veles Prim”.

Instanţa de apel a omis să se expună (motiveze) asupra faptului că, ilegalitatea înștiințării din 03.03.2021 privind refuzul de recepționare a Notificării SRL „D.S. Veles-Prim”, emisă de Direcţia generală economie, comerţ şi turism a CMC se confirmă prin faptele că acest act defavorabil a fost emis în lipsa unui temei legal precum şi în lipsa motivării actului administrativ conform art.31 şi art. 118 alin.(1) - (3) din Codul administrativ, inclusiv cu încălcarea principiului proporţionalităţii, securităţii raporturilor juridice şi dreptului discreţionar potrivit art. 16 Codul administrativ.

În cazul de faţă, în actul administrativ individual defavorabil emis de Direcţia generală economie, comerţ şi turism a Consiliului Municipal Chişinău se invocă: „Contravine cerinţelor privind organizarea teraselor de alimentaţie publică pe domeniul public/privat al mun. Chişinău, aprobate prin decizia CMC nr.17/5 din 01.10.2020. În conformitate cu prevederile pct.2.2 şi 2.4 din Cerinţei, terasa de alimentaţie publică se organizează: a) pe lingă unităţile de alimentaţie publică notificate, fără efectuarea lucrărilor la sol; b) separate (unitate de sinestătător) pe lingă o instalaţie demontabilă specializată şi certificată în modul stabilit (organizate 9 în scuaruri, grădini publice, parcuri) totodată, codul CAEM G.4799 nu corespunde tipului unității. ”, însă nu este indicat, probat şi motivat temeiul legal coraborat cu prevederile Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior în baza căreia a fost depusă Notificarea, iar instanţa de apel în nici un mod nu s-a expus asupra acestor circumstanțe.

În sensul celor enunţate, înştiinţarea din 03 martie 2021 privind refuzul de recepţionare a Notificării SRL „D.S. Veles-Prim”, emisă de Direcţia generală economie, comerţ şi turism a CMC în lipsa temeiurilor prevăzute de lege şi este disproporţionată.

Măsura întreprinsă de autoritatea publica la caz este categoric disproporţională. Or, orice măsură întreprinsă de autorităţile publice trebuie să fie proporţională. Proporţionalitatea presupune punerea în balanţă de către autoritatea publică a drepturilor persoanei şi a interesului public, şi efectuarea unei analize între avantaje şi dezavantaje în relaţie cu măsura oficială şi scopul legitim urmărit prin ea. Din conţinutul înştiinţării din 03.03.2021 privind refuzul de recepţionare a Notificării SRL „D.S. Veles-Prim”, emisă de Direcţia generală economie, comerţ şi turism a CMC nu este cert în ce constă scopul legitim, caracterul potrivit, necesar şi rezonabil al măsurii adoptate, iar aceste circumstanţe nu au fost examinate în nici un fel de către instanţa de apel.

Înştiinţarea din 03 martie 2021 privind refuzul de recepţionare a notificării SRL „D.S. Veles-Prim”, emisă de Direcţia generală economie, comerţ şi turism a CMC, constituie un act administrativ individual ilegal defavorabil, prin care SRL „D.S. Veles-Prim” i-a fost îngrădint dreptul la desfăşurarea activităţii de comerţ prin dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor comerciale, îngrădirea dreptului de satisfacere la maximum a nevoilor consumatorilor pentru diverse produse şi servicii, asigurarea securităţii alimentare şi de consum, circumstanţe care nu au fost examinate de către instanţa de apel.

În această ordine de idei, la 31 martie 2021 (recepţionată de către pârât la 01.04.2021) reclamantul s-a adresat autorităţii publice pârâte cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actului administrativ individual ilegal defavorabil - înştiinţarea din 03.03.2021 privind refuzul de recepţionare a Notificării SRL „D.S. Veles-Prim”, emisă de Direcţia generală economie, comerţ şi turism a CMC, însă nu a fost informat despre soluţionarea acesteia.

În cadrul cercetării judecătoreşti, în cadrul instanţei de fond, reprezentantul pârâtului a prezentat instanţei, un pretins răspuns la cererea prealabilă din 31.03.2021, menționând faptul că nu poate confirma faptul expedierii 10 acestuia pentru informare potrivit legii în adresa SRL „Veles Prim”, fapt menţionat în procesul-verbal al şedinţei, circumstanţe care deasemenea nu au fost examinate de către instanţa de apel.

Pe cale de consecinţă, recurenta a constatat că instanţa de apel la adoptarea deciziei a interpretat eronat legea şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar, concluziile expuse în decizie fiind în contradicţie cu circumstanţele cauzei, totodată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, din care raţionamente considerăm, decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.04.2023 dosar nr.3a-257/23 ca fiind neîntemeiată şi pasibilă a fi casată integral.

Drept urmare, avocatul Moroșan Vasile, în interesele SRL „D.S. Veles- Prim” a solicitat în conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi decizii.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Recursul se depune la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de apel transmite neîntârziat Curţii Supreme de Justiţie recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanţa de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanţei de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); 11 e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerinţelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) şi (2) şi art.234 alin.(2) şi recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiţie.”

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din actele dosarului rezultă că, la data de 20 aprilie 2023, recurentei i-a fost notificat dispozitivul deciziei, prin intermediul poștei electronice (f.d. 155), iar forma motivată a acesteia i-a fost comunicată ulterior, la data de 12 mai 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d. 159).

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului), recursul motivat a fost depus de avocatul Moroșan Vasile, în interesele SRL „D.S. Veles-Prim” la data de 13 mai 2023 (f.d. 160-171).

Prin urmare, Completul de judecată reține că cererea de recurs motivată a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului), fiind respectate exigențele privind contestarea deciziei instanței de apel în calea de atac a recursului.

Întrucât recursul formulat de avocatul Moroșan Vasile, în interesele SRL „D.S. Veles-Prim” a fost depus la data de 13 mai 2023, examinarea acestuia urmează a fi efectuată prin prisma temeiurilor prevăzute de Codul administrativ în redacția în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că din analiza prevederilor legale precizate supra rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la art.246 alin.(2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță întro eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse 13 se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În speță, Completul de judecată constată că recursul declarat de avocatul Moroșan Vasile, în interesele SRL „D.S. Veles-Prim”, nu conține argumente noi ori distincte, apte să pună în discuție legalitatea deciziei instanței de apel. Din conținutul acestuia rezultă că recurenta a reiterat, în esență, susținerile potrivit cărora „instanţa de apel, a aplicat eronat prevederile legale”, că aceasta „greşit a pus la baza hotărârii adoptate prevederile pct. 4.3 din Regulamentul privind desfăşurarea activităţii de comerţ în mun. Chişinău aprobat prin decizia CMC nr.17/5 din 01.10.2020”, că „instanţa de apel a omis faptul că art.14 alin.(1) din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 a fost regăsit integral în pct.2.1 din Regulamentul din Regulamentul privind desfăşurarea activităţii de comerţ în mun. Chişinău, aprobat prin Decizia CMC nr.17-5 din 01.10.2020”.

De asemenea, recurenta a invocat precum și că „instanţa de apel nu a examinat” și „a omis să se expună (motiveze)” asupra unor circumstanțe și probe indicate de recurentă. Totodată, prin recurs se susține că „instanţa de apel a interpretat eronat legea şi a dat o apreciere greşită materialului probator anexat la dosar” și că decizia contestată este „neîntemeiată şi pasibilă a fi casată integral” (pct. 37, 39, 40, 45-49 din motivarea recursului). Aceste susțineri, astfel formulate, reprezintă în principal o reiterare a poziției procesuale expuse anterior și o exprimare a dezacordului cu modul în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei și a aplicat cadrul normativ incident, fără a individualiza o veritabilă eroare de drept susceptibilă să justifice intervenția instanței de recurs.

În mod particular, critica recurentei potrivit căreia instanța de apel ar fi aplicat eronat pct.4.3 din Regulamentul privind desfășurarea activității de comerț în mun. Chișinău nu este dezvoltată într-un argument juridic apt să răstoarne raționamentul instanței de apel. Prin decizia contestată, instanța de apel a pornit de la faptul că notificarea din 01 martie 2021 viza „eliberarea Autorizației de 14 funcționare pentru terasă de vară, lângă remorca comercială”, a constatat că SRL „D.S. Veles-Prim” nu dispune de o unitate de alimentație publică notificată la adresa respectivă și că amplasamentul nu se află într-un parc, scuar sau grădină publică, după care a concluzionat că organizarea terasei de alimentație publică contravine cerințelor aplicabile.

Recurenta nu a arătat, însă, care anume dintre aceste premise juridice ar fi contrară legii și nici nu demonstrează, printr-o interpretare juridică concretă, de ce regulile locale invocate de instanța de apel nu puteau fi aplicate situației descrise. Simpla afirmație că activitatea sa se încadrează în CAEM 47.99 și 56.10 și că art.14 alin.(1) din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 permite desfășurarea activității concomitent cu depunerea notificării nu răspunde constatării instanței de apel privind condițiile specifice de organizare a terasei de alimentație publică și nu demonstrează existența unei erori de drept în raționamentul acesteia.

De asemenea, argumentele recurentei referitoare la faptul că terenul din str. *****, ***** este proprietate privată și că Dispoziția Primarului General al mun. Chișinău nr. 602-d din 05 noiembrie 2020 s-ar referi numai la teritoriul administrat de autoritatea publică locală nu sunt de natură să infirme constatările decisive ale instanței de apel.

Potrivit deciziei contestate, instanța de apel nu și-a întemeiat concluzia exclusiv pe această dispoziție, ci a reținut, în raport cu art.6, 13 și 21 din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010, competența autorității publice locale de a stabili, prin regulamentul de comerț local, interdicții și cerințe privind desfășurarea activității de comerț. Or, recurenta se limitează să susțină că dispoziția nr.602-d din 05 noiembrie 2020 „a fost emisă în vederea aprobării schemelor de amplasament prestabilite” și că „nu şi pe cel privat”, fără să confrunte juridic această susținere cu raționamentul instanței de apel și fără să explice de ce cerințele locale privind organizarea teraselor de alimentație publică nu ar fi aplicabile și terenului privat în discuție. Prin urmare, critica respectivă nu relevă o contradicție între norma de drept și interpretarea dată de instanța de apel, ci exprimă exclusiv poziția recurentei asupra aplicabilității reglementărilor locale.

Completul de judecată reține că recursul nu poate fi transformat într-o repetare a dezbaterilor purtate în fond și în apel. Rolul instanței de recurs este de a verifica legalitatea hotărârii contestate prin prisma erorilor de drept invocate, iar nu de a relua examinarea cauzei în aceleași limite și în baza acelorași argumente care au fost deja analizate de instanțele inferioare. 15

Or, în prezenta cauză, recurenta nu depășește nivelul unor afirmații generale precum „instanţa de apel greșit a pus la baza hotărârii adoptate prevederile pct.4.3”, „instanţa de apel a omis” anumite circumstanțe, „a interpretat eronat legea şi a dat o apreciere greşită materialului probator”, fără să indice concret care dispoziție legală a fost interpretată contrar sensului său obligatoriu, în ce constă eroarea juridică și de ce aceasta este determinantă pentru soluția adoptată. În aceste condiții, recursul nu formulează o critică juridică efectivă la adresa deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2023, ci reia, în esență, poziția procesuală susținută anterior.

Prin urmare, Completul de judecată constată că motivele invocate în recurs nu relevă o aparență serioasă a unei interpretări sau aplicări contrare legii de către instanța de apel și nu conțin un argument de drept plauzibil, concret și relevant, apt să pună sub semnul întrebării legalitatea soluției pronunțate. În lipsa unei critici juridice veritabile, care să vizeze o eroare de drept materială sau procedurală susceptibilă să conducă la casarea deciziei contestate, examinarea recursului în fond ar presupune, în realitate, reevaluarea faptelor și a probelor, ceea ce excedează funcției instanței de recurs.

Dezacordul recurentei cu concluziile instanței de apel, precum și reiterarea argumentelor deja prezentate și examinate în etapele anterioare ale procesului, nu constituie temei pentru exercitarea controlului de legalitate în recurs.

În consecință, recursul nu întrunește exigența unei motivări suficient de serioase pentru a trece filtrul de admisibilitate instituit de art.246 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data depunerii acestuia).

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder c. Regatului Unit, pct. 38; Stanev c. Bulgariei [MC], pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo c. Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services c. Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea Botten c. Norway din 19 februarie 1996, Reports 1996- 1, p. 141, § 39). 16

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea cauza Helmers c. Suediei din 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul Moroșan Vasile, în interesele SRL „D.S. Veles-Prim”.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 (în vigoare la data depunerii recursului) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Moroșan Vasile, în interesele SRL „D.S. Veles-Prim”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 17