3ra-23/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-23/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-23/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, Gr. Dașchevici, M. Guzun)

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nina Vascan

examinând recursul depus de Direcția Generală Economie Comerț și Turism,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Angela Marcenco împotriva Direcției Generale Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale

a Consiliului mun. Chișinău împotriva hotărârii din 17 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 20 august 2018, Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida Leporda

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Generale Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău cu privire la anularea

actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a relatat că în temeiul

Hotărârilor Guvernului nr. 658 din 21 octombrie 1993 și nr. 1410 din

20 decembrie 2004, prin Dispoziția nr. 799-d din 08 august 2012 a Primarului

municipiului Chișinău, a primit apartamentul nr. XX, compus din 3 camere, suprafața

locativă 41,05 m2 de pe str. XXXXXX,, mun. XXXXXX, pentru familia constituită din

4 persoane.

Reclamanta a menționat că blocul locativ a fost construit din contul împrumutului

acordat Republicii Moldova pe un termen de 20 ani de către Banca de Dezvoltare a

Consiliului Europei, în baza Acordului-Cadru de împrumut încheiat la 18 iunie 2007,

ratificat prin Legea nr. 215-XVI din 12 octombrie 2007.

1

Astfel, Acordul-Cadru nominalizat prevede expres că posibila privatizare a

locuințelor într-o etapă viitoare, nu ar trebui să aibă loc înainte de sfârșitul perioadei

de rambursare a împrumutului, adică nu înainte de cei 20 de ani acordați pentru

rambursarea creditului.

Așadar, reclamanta a relevat că Comisia municipală de privatizare, sfidând

dispozițiile art. 8 din Constituția Republicii Moldova, art. 7 din Codul civil, art. 59 din

Legea nr. 75 din 30 aprilie2015 cu privire la locuințe, completat prin Legea nr. 72 din

14 iunie 2016, prin hotărârea nr. 434 din 19 februarie 2016 a dispus ilegal, cu

nerespectarea prevederilor contractuale asumate vânzarea apartamentului nr. XX de pe

str. XXXXXX,, mun. XXXXXX Angelei Marcenco, înaintea rambursării

împrumutului acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

Aici, reclamanta a subliniat că pentru locatarii casei nr. 21/5 de pe

str. Nicolae Milescu-Spătaru mun. Chișinău, cu același statut, construită din același

credit acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, actele cărora, la fel erau

prezentate Comisiei de privatizare, nu au fost emise hotărâri de privatizare contrare

Acordului-Cadru.

Astfel, în opinia reclamantei vânzarea locuinței la 19 februarie 2016, contrar

Acordului-Cadru de împrumut, constituie o încălcare gravă și cade sub incidența

exigențelor art. 232 Cod civil, care stipulează că actul juridic încheiat cu încălcarea

interdicției de a dispune de un bun, poate fi declarat nul.

Totodată, reclamanta a menționat că Comisia municipală de privatizare a decis

să-i vândă apartamentul în care locuiește, deși nu era în drept să o facă, or, statul sau

autoritatea publică locală nu deține dreptul de prorprietate asupra acestuia, dispunând

de interdicția creditorului de a-l privatiza.

Mai mult, Comisia municipală de privatizare a decis să-i vândă apartamentul fără

ca ea să-și manifeste voința de a-l cumpăra, neexprimându-și consimțământul cu

referire la obiect și scop, neavând intenția de a produce un raport juridic de cumpărare

a unui bun imobil la un preț atât de mare, care până la 01 august 2018, nici nu i-a fost

adus la cunoștință, în timp ce toate acestea constituie condiții esențiale pentru realizarea

unui act de vânzare-cumpărare.

În continuare, Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida Leporda a

relevat că la 11 aprilie 2018, a fost încheiat Amendamentul nr.1 la Acordul-Cadru de

împrumut dintre Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei

F/P 1569 (2006), prin care au fost efectuate modificări la Acordul-Cadru, în rezultatul

cărora privatizarea acestor locuințe urmează a fi efectuată în conformitate cu cadrul

legal în domeniul locuințelor și al privatizării, în vigoare în Republica Moldova.

Prin Legea nr. 87 din 24 mai 2018, Parlamentul Republicii Moldova a ratificat

Amendamentul nr. 1 la Acordul-Cadru de împrumut dintre Republica Moldova și

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1569 (2006), iar prin Decretul

Președintelui Republicii Moldova nr. 739 din 12 iunie 2018, Legea nominalizată a fost

promulgată. Modificările date produc efect juridic din momentul intrării lor în vigoare

și nu au putere retroactivă.

Astfel, reclamanta a enunțat că toate familiile persoanelor, care au fost nevoite

să-și părăsească domiciliile din raioanele de est ale țării și nu au avut posibilitatea să

revină la locul precedent de trai, și locuiesc în casele de pe str. Liviu Deleanu, nr. 9/2

și str. Milescu-Spătaru, nr. 21/5, mun. Chișinău, construite din împrumutul Băncii

2

Europene de Dezvoltare a Consiliului Europei, privatizează locuințele în condiții

legale, după ce Banca Europeană de Dezvoltare a Consiliului Europei a permis

privatizarea, în conformitate cu cadrul legal în vigoare în Republica Moldova. Iar,

conform prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 1324 din 10 martie 1993 privatizării

fondului de locuințe, modificat prin Legea nr. 309 din 22 decembrie 2017, privatizarea

se efectuează cu titlu gratuit.

Totodată, a susținut că despre emiterea hotărârii nr. 434 din 19 februarie 2016 a

Comisiei municipale de privatizare, a fost informată când a înoit actele pentru

privatizare. Iar, copia extrasului din hotărârea propriu-zisă i-a fost eliberat la

01 august 2018.

În circumstanțele relevate, reclamanta consideră că emiterea hotărârii de

privatizare în condiții ilegale, doar pentru familia sa, denotă un tratament

discriminatoriu în raport cu celelalte persoane, care au prezentat actele la Comisia de

privatizare, dar autoritatea publică le-a reținut până la clarificarea cu Banca de

Dezvoltare a Consiliului Europei, a modalității de privatizare și aceștia acum își

privatizează locuințele cu titlu gratuit, conform legislației în vigoare.

Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida Leporda a solicitat admiterea

acțiunii, anularea hotărârii nr. 434 din 19 februarie 2016 a Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ din cadrul Direcției generale economie, reforme și relații

patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău, în partea ce se referă la privatizarea

apartamentului nr. XX de pe str. XXXXXX,, mun. XXXXXX de către Angela

Marcenco și repararea prejudiciului moral în sumă de 30000 de lei.

La 15 februarie 2019 Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida

Leporda a depus cerere de chemare în judecată concretizată, prin care a solicitat

anularea hotărârii nr. 434 din 19 februarie 2016 a Comisiei municipale de privatizare a

fondului locativ din cadrul Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale

a Consiliului municipal Chișinău, în partea ce se referă la privatizarea apartamentului

nr. XX de pe str. XXXXXX,, mun. XXXXXX de către Angela Marcenco și obligarea

Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ din cadrul Direcției generale

economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău să emită

hotărârea de privatizare a apartamentului nr. XX de pe str. XXXXXX,,

mun. XXXXXX, prin prisma prevederilor Amendamentului nr. 1 la Acordul-cadru de

împrumut dintre Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei

F/P 1569 (2006), elaborat la 11 aprilie 2018 și ratificat prin Legea nr. 87 din 24 mai

2018, precum și a Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993,

în condițiile realizării de către Angela Marcenco a opțiunii de participare la privatizare,

cu prezentarea setului înoit de acte necesare (f.d.139-143, Vol.I).

Prin hotărârea din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

anulat hotărârea nr. 434 din 19 februarie 2016 a Comisiei municipale de privatizare a

fondului locativ din cadrul Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale

a Consiliului municipal Chișinău, în partea ce se referă la privatizarea apartamentului

nr. XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX după Angela Marcenco și s-a obligat

Comisia municipală de privatizare a fondului locativ din cadrul Direcției generale

economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău să emită

hotărârea de privatizare a apartamentului nr. XX de pe str. XXXXXX mun. XXXXXX,

prin prisma prevederilor Amendamentului nr. 1 la Acordul-cadru de împrumut dintre

3

Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1569(2006),

elaborat la 11 aprilie 2018 și ratificat prin Legea nr. 87 din 24 mai 2018, precum și

Legii nr. 1324 din 10 martie 1993 privatizării fondului de locuințe, în condițiile

realizării de către Angela Marcenco a opțiunii de participare la privatizare, cu

prezentarea setului înoit de acte necesare (f.d. 7, 36-53, vol. II).

La 19 februarie 2020 Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a Consiliului mun. Chișinău a depus apel împotriva hotărârii primei

instanțe, prin care a solicitat casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii.

(f.d.12, Vol.II)

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

Consiliului mun. Chișinău împotriva hotărârii din 17 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 81-90, vol. II).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond

corect a anulat hotărârea Comisiei de privatizare nr. 434 din 19 februarie 2016,

deoarece actul administrativ contestat nu a fost emis în condiții legale.

Mai mult, apelanta nu a prezentat argumente plauzibile în combaterea soluției

adoptate de prima instanță. Astfel, în lipsa unor argumente coerente și convingătoare,

precum și a unui suport probator de natură să schimbe soluția adoptată pe caz, instanța

de apel a conchis că prima instanță a elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și procedural,

hotărârea fiind legală și întemeiată.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 29 iulie 2020

Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal

Chișinău a contestat-o cu recurs, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Angela

Marcenco. Iar, la 25 septembrie 2020 Direcția Generală Economie Comerț și Turism a

Consiliului municipal Chișinău (succesor de drept al Direcției generale economie,

reforme și relații patrimoniale), a depus motivarea recursului, prin care a solicitat

admiterea pretențiilor înaintate.

În motivarea recursului, Direcția Generală Economie Comerț și Turism a

Consiliului municipal Chișinău, a invocat că decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece nu corespunde tuturor normelor de drept și nu răspunde în mod sigur și expres

la toate obiecțiile formulate în procesul examinării apelului.

Astfel, a menționat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele

importante ale cauzei, iar concluziile acesteia vin în contradicție cu probele

administrate, fapt ce a dus la încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de

drept material și procedural.

La 13 octombrie 2020 Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida

Leporda a depus referință, iar la 20 noiembrie 2020 Angela Marcenco a depus referință

suplimentară la cererea de recurs, prin care au solicitat declararea inadmisibilă a

recursului Direcției Generale Economie Comerț și Turism a Consiliului municipal

Chișinău.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

4

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 22 iulie 2020, fiind recepționată

de recurenta Direcția Generală Economie Comerț și Turism a Consiliului municipal

Chișinău la 08 septembrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică

anexat la materialele cauzei (f.d. 94 vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Direcția Generală Economie

Comerț și Turism a Consiliului municipal Chișinău la 29 iulie 2020 și

25 septembrie 2020, este în termen (f.d. 95-100,104-108, vol. II).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

examinând admisibilitatea recursului depus de Direcția Generală Economie Comerț și

Turism a Consiliului municipal Chișinău a considerat că acesta este admisibil, motiv

pentru care prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a fost numit pentru examinare în

complet de 5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a cererii

5

de chemare în judecată depusă de Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida

Leporda din următoarele motive.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Instanța de recurs remarcă că conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,

prezentul cod intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând recursul, Curtea

Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ, conform cărora pentru procedura de

recurs se aplică corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1)-(3) Cod

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de

fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Articolul 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ prevede, că examinând acțiunea în

contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre prin care

respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite condițiile de adoptare

a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

Din materialele cauzei rezultă că, prin adeverința nr. 4615 din 27 iulie 1992 se

confirmă faptul că Angela Marcenco a fost forțată să-și părăsească locul de trai aflat în

teritoriile Republicii Moldova din stânga Nistrului și beneficiază de înlesnirile

prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 172 din 17 martie 1992 privind unele măsuri

urgente întru ajutorarea refugiaților, forați să-și părăsească locurile de trai aflate în

teritoriile Republicii Moldova din stânga Nistrului (f.d.8 vol.I).

La 31 iulie 2014, Angelei Marcenco i-a fost eliberat ordinul de repartiție

nr.014516, cu dreptul de a se instala în apartamentul nr. XX din str. XXXXXX

mun. XXXXXX (f.d.17 vol.I).

La 15 februarie 2016, Angela Marcenco a depus cerere cu privire la privatizarea

apartamentul nr. XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX (f.d.31, vol.I).

Prin hotărârea nr. 434 din 19 februarie 2016, Comisia municipală de privatizare a

fondului de locuințe a transmis în proprietate privată Angelei Marcenco apartamentul

6

nr. XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX, cu plata 100% din costul apartamentului

și surplus. Totodată, s-a menționat că costul locuinței nu a fost achitat și contractul de

vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nu a fost

eliberat și urmează de achitat 568390,44 lei (f.d.30 vol.I).

La 23 iulie 2018, Angela Marcenco a prezentat Comisiei municipale de

privatizare a fondului de locuințe acte suplimentare, celor depuse anterior pentru

privatizarea apartamentului nr. XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX (f.d.14 vol.I).

Prin răspunsul nr. 07-06/293 din 01 august 2018, Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale i-a prezentat Angelei Marcenco copia extrasului din

hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 434 din

19 februarie 2016 (f.d.9-10 vol.I).

La 02 august 2018, Angela Marcenco a depus cerere prealabilă, prin care a

solicitat anularea hotărârii nr. 434 din 19 februarie 2016 a Comisiei municipale de

privatizare a fondului locativ (f.d.11-12 vol.I).

Prin răspunsul nr. 07-06/293 din 16 august 2018, Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale a respins cererea prealabilă depusă de Angela

Marcenco (f.d.13 vol.I).

La 20 august 2018, Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida Leporda

a înaintat prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Generale

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, ulterior concretizată la 15 februarie 2019.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei cererii de chemare în judecată depusă de către Angela Marcenco,

reprezentată de avocatul Zinaida Leporda pe care a admis-o integral.

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul

depus de Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale împotriva

hotărârii din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul

juridic litigios, conchide că concluziile instanței de apel și ale primei instanțe expuse

în hotărârile judecătorești sunt în contradicție cu materialele cauzei, iar circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei nu au fost aplicate, conform cerințelor legislației

in vigoare.

Aspectele menționate conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța de

apel și prima instanță nu corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, iar modalitatea în care a fost examinată cauza în fond și în ordine

de apel nu poate echivala cu soluționarea efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei decizii noi de

respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Instanța de recurs consideră necesar de a reitera că Codul administrativ consacră

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să

reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este edictată atât în

interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

7

Întru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

În acest sens legiuitorul a investit apelul cu efect devolutiv, care presupune că

instanța de apel rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din

hotărârea primei instanțe, precum și efectuează o nouă examinare în fond.

Astfel, instanța de apel avea obligația de a examina în tot apelul și de a răspunde

la toate întrebările ridicate în fața instanței, atât ca instanță de apel, cât și ca instanță

învestită să judece cauza în fond. Or, aceasta este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, cât și în acțiune. Este inadmisibil ca un motiv de apel să fie

refuzat pentru discuție pentru motive formale, sau să fie omis de către instanța de apel.

Instanța de apel trebuia să cerceteze și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate,

iar în caz de nerespectare a acestor reguli, decizia instanței de apel se consideră

neîntemeiată și pasibilă casării de către instanța de recurs.

Implicit din circumstanțele cauzei și în special, din cererea de chemare în judecată

rezultă, că reclamanta Angela Marcenco a solicitat anularea hotărârii Comisiei de

privatizare nr. 434 din 19 februarie 2016.

La capitolul dat, instanța de recurs reține că, instanțele ierarhic inferioare au

respins ca lipsit de suport juridic argumentul Direcția generală economie, reforme și

relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău referitor la faptul, că hotărârea de

privatizare a locuinței de stat, se adoptă în baza documentelor prezentate de către

solicitanți, eliberate de instituțiile abilitate și competente, corespunzător ele se prezumă

a fi legale.

La rândul său, instanța de apel, prin soluția pronunțată a interpretat eronat normele

de drept material, nu a luat în considerare și nu a soluționat complet situația de fapt sub

toate aspectele, adică nu a dat un răspuns cert bazat pe legea ce guvernează litigiul

dedus judecății referitor la faptul, dacă hotărârea de privatizare a apartamentului nr.XX

de pe str. XXXXXX,, mun. XXXXXX, a fost adoptată cu respectarea tuturor rigorilor

impuse de lege și dacă actele, care au stat la baza emiterii hotărârii de privatizare nu au

fost contestate.

Or, în motivarea deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a invocat

doar faptul că actul administrativ contestat nu a fost emis în condiții legale.

Astfel, Colegiul reține că pentru justa soluționare a speței, urma să stabilească,

dacă hotărârea Comisiei de privatizare nr. 434 din 19 februarie 2016 a fost emisă de

către autoritatea competentă cu aplicarea cadrului legal în domeniul locuințelor și al

privatizării, în vigoare în Republica Moldova, deși reclamanta a motivat ilegalitatea

hotărârii Comisiei de privatizare nr. 434 din 19 februarie 2016, prin faptul că aceasta a

fost emisă contrar dispozițiilor Acordul-Cadru de împrumut dintre Guvernul Republicii

Moldova și Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la 18 iunie 2007,

ratificat prin Legea pentru ratificarea Acordului-Cadru de împrumut dintre Guvernul

Republicii Moldova și Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei nr.215-XVI din

12 octombrie 2007, prin schimb de scrisori.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție precizează că următoarele elemente ale cazului, analizate în ansamblu, conduc

la consolidarea unei convingeri certe privind legalitatea hotărârii Comisiei municipale

8

de privatizare a fondului de locuințe nr. 434 din 19 februarie 2016 și netemeinicia

acțiunii înaintate de Angela Marcenco.

Instanța de recurs notează că Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida

Leporda a depus cererea de chemare în judecată la 20 august 2018.

Prin urmare, la caz, sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019).

În conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este

mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în

termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ

competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei

cauzate.

Potrivit art. 25 alin.(1) lit. a) al Legii enunțate, judecînd acțiunea, instanța de

contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărîri: respinge acțiunea ca fiind

nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripție;

Iar, conform art. 26 alin. (1) al aceleiași Legi, actul administrativ contestat poate

fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: este ilegal în fond ca fiind emis contrar

prevederilor legii; este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței; este ilegal ca

fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Conform art.1 alin. (1) și (2) din Legea privatizării fondului de locuințe

nr.1324-XII din 10 martie 1993, privatizarea fondului de locuințe este un proces de

înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuințe aparținînd

statului, organizațiilor obștești, asupra cărora statul și-a declarat dreptul de proprietate,

altor asociații și întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor

alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetățenilor Republicii Moldova și

asociațiilor acestora (societăți pe acțiuni și societăți economice, alte societăți), pentru

satisfacerea necesităților în locuințe și formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a

dispune liber de proprietatea imobiliară. Prin fondul de locuințe în prezenta lege se

subînțeleg imobilele și spațiile locative din construcțiile care aparțin statului, indiferent

de apartenența departamentală, locuințele sovhozurilor și ale altor întreprinderi

agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în aplicare a Legii cu privire

la privatizare, precum și locuințele construite din contul mijloacelor de stat de către

întreprinderile și organizațiile cu alte tipuri de proprietate.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) al Legii enunțate, cetățenii care doresc

să cumpere sau să primească cu titlu gratuit locuința în proprietate privată depun cereri

scrise la organele abilitate, care sînt obligate ca, în termen de două luni de la

data înregistrării cererii, să stabilească, prin intermediul comisiilor de privatizare a

fundului de locuințe, costul locuinței și să adopte hotărîrea respectivă.

Conform art.59 alin.(3) al Legii cu privire la locuințe nr.75 din 30 aprilie 2015,

persoanele care locuiesc în locuințe pasibile de privatizare conform Legii privatizării

fondului de locuințe nr.1324/1993 dispun de dreptul de a le privatiza pînă la

31 mai 2021, avînd obligația de a înregistra dreptul de proprietate în modul stabilit prin

Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543/1998.

Potrivit art.59 alin.(31) din aceeași Lege, după expirarea termenului indicat la

alin.(3), locuințele neprivatizate trec în proprietatea unităților administrativ-teritoriale

9

pe al căror teritoriu sînt amplasate. Autoritățile administrației publice locale se obligă

să acorde acestor locuințe statut de locuințe sociale și să înregistreze dreptul de

proprietate asupra lor în modul stabilit prin Legea cadastrului bunurilor imobile

nr.1543-XIII din 25 februarie 1998. Cu persoanele care locuiesc în locuințele trecute

în proprietatea unităților administrativ-teritoriale se vor încheia contracte de locațiune

pe un termen de 5 ani, fără a se ține cont de norma prevăzută la art.13 din prezenta lege.

Cu persoanele care locuiesc în locuințe construite în baza Acordului-Cadru de

împrumut dintre Guvernul Republicii Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului

Europei, ratificat prin Legea nr.215-XVI din 12 octombrie 2007, se vor încheia

contracte de locațiune în condițiile Acordului-Cadru menționat. Privatizarea acestor

locuințe, de asemenea, se va efectua în condițiile Acordului-Cadru.

Prin Legea pentru ratificarea Acordului-Cadru de împrumut dintre Guvernul

Republicii Moldova și Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei nr.215-XVI din

12 octombrie 2007, s-a ratificat Acordul-cadru de împrumut dintre Guvernul

Republicii Moldova și Banca pentru Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la

18 iunie 2007, prin schimb de scrisori.

În același context reglementar, se reține că prin Legea pentru ratificarea

Amendamentului nr.1 la Acordul-cadru de împrumut dintre Republica Moldova și

Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1569 (2006) nr.87 din 24 mai 2018,

s-a ratificat Amendamentul nr.l la Acordul-cadru de împrumut dintre Republica

Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1569 (2006), semnat la

Chișinău la 11 aprilie 2018.

Potrivit pct.1.2. al Amendamentului, ultima frază a liniei intitulată “Condiții

preliminare pentru un traseu al împrumutului CEB” din tabelul prezentat în anexa 1

(descrierea proiectului), conform căruia: “Posibila privatizare a locuințelor într-o etapă

viitoare, care nu ar trebui să aibă loc înainte de sfârșitul perioadei de rambursare a

împrumutului, ar trebui să fie abordată și de către toate autoritățile centrale și locale

implicate”, este în întregime ștearsă și completat cu: ”Posibila privatizare ulterioară a

acestor locuințe se va efectua în conformitate cu cadrul legal în domeniul locuințelor

și al privatizării în vigoare în Republica Moldova.”

Astfel, potrivit răspunsului Direcției Generale Locativ – Comunale și Amenajare

a Consiliului mun. Chișinău, blocul locativ din str. Liviu Deleanu 9/2 a fost construit

în baza Acordului-Cadru de împrumut dintre Guvernul Republicii Moldova și Banca

pentru Dezvoltare a Consiliului Europei semnat la 18 iunie 2007, în care, conform

Hotărârii de Guvern nr. 658 din 21 octombrie 1993 „Privind asigurarea cu spațiu

locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din raioanele de est ale Republicii

Moldova”, categoriei de persoane intern deplasate au fost atribuite 6 apartamente

(f.d.45 vol.I).

Astfel, ținând cont de legislația relevantă existentă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că pentru a putea

cumpăra sau primi cu titlu gratuit locuința în proprietate privată, în baza prevederilor

art. 11 din Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993,

solicitantul trebuie să depună cerere scrisă la organele abilitate.

Așadar, instanța de recurs notează că conform materialelor cauzei, la

15 februarie 2016 Angela Marcenco a depus cerere de privatizare a apartamentului

10

nr.XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX, la care a anexat extrasul din fișa locuinței,

extrasul din tabelul nominal, certificatul-caracteristică privind privatizarea locuințelor,

schiță-plan a apartamentului, copia ordinului de repartiție nr. XXXXXX din

21 iulie 2014, etc.

Urmare a celor prezentate, la 19 februarie 2016, Comisia de privatizare a fondului

de locuințe din mun. Chișinău a adoptat hotărârea nr. 434, prin care a transmis

apartamentul nr. XX din str. XXXXXX în proprietate privată Angelei Marcenco, cu

plata 100% din costul apartamentului și surplus. Totodată, s-a menționat că costul

locuinței nu a fost achitat și contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată nu a fost eliberat și urmează de achitat 568390,44 lei.

Aici, instanța de recurs menționează că hotărârea de privatizare a locuinței de stat

se adoptă în baza documentelor prezentate de către solicitanți, eliberate de instituțiile

abilitate și competente în problema dată, corespunzător, ele se prezumă a fi legale.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că conform pct. 2 al deciziei Consiliului

mun. Chișinău nr. 15/4 din 28 decembrie 2010 „Cu privire la respectarea precondițiilor

impuse de către Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei la implementarea

proiectului „Construcția locuințelor sociale”, s-a atenționat Direcția generală

economie, reforme și relații patrimoniale și Direcția generală locativ- comunală și

amenajare asupra respectării precondițiilor impuse de către Banca de Dezvoltare a

Consiliului Europei la implementarea proiectului „Construcția locuințelor sociale”, ca

urmare a repartizării apartamentelor din blocurile locative din str. Nicolae Milescu-

Spătaru și str. Liviu Deleanu și anume că privatizarea posibilă a apartamentelor în viitor

nu va avea loc înainte perioadei de rambursare a împrumutului acordat de Banca pentru

Dezvoltare a Consiliului Europei.

Însă, prin decizia din 19 iunie 2013 a Curții Supreme de Justiție, s-au anulat

dispozițiile pct. 2 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 15/4 din 28 decembrie 2010

„Cu privire la respectarea precondițiilor impuse de către Banca de Dezvoltare a

Consiliului Europei la implementarea proiectului „Construcția locuințelor sociale”.

Astfel, privatizarea apartamentelor din blocul de locuit amplasat pe

str.XXXXXX,, mun. XXXXXX, fiind posibilă la 15 februarie 2016, dată la care

Angela Marcenco a depus cerere de privatizare a apartamentului nr.XX, în

conformitate cu cadrul legal în domeniul locuințelor și al privatizării în vigoare în

Republica Moldova.

La acest capitol, instanța de recurs precizează că locuințele de stat și

departamentale, cu excepția locuințelor de serviciu, au devenit posibil de transmis, în

proprietate privată cu titlu gratuit familiilor persoanelor care au fost nevoite să

părăsească domiciliul din raioanele de est ale țării și nu au avut posibilitatea să revină

la locul precedent de trai (persoanele deplasate intern din raioanele de est ale Republicii

Moldova), abia odată cu modificarea alin. (1) al art. 17 din Legea privatizării fondului

de locuințe nr.1324-XII din 10 martie 1993, prin Legea pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr. 309 din 22 decembrie 2017, în vigoare de la

12 ianuarie 2018.

Iar, conform art. 6 alin.(1), (2) și (4) Cod civil, legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

11

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse

ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării

sale în vigoare.

În cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în

vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor

și obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu

prevede altfel.

Așadar, având în vedere că la 15 februarie 2016 Angela Marcenco a depus cerere

de privatizare a apartamentului nr. XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX, iar conform

art. 11 alin. (1) al Legii privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII din 10 martie

1993, organele abilitate sînt obligate ca, în termen de două luni de la data înregistrării

cererii, să stabilească, prin intermediul comisiilor de privatizare a fundului de locuințe,

costul locuinței și să adopte hotărîrea respectivă, hotărârea Comisiei municipale de

privatizare a fondului de locuințe nr. 434 din 19 februarie 2016, în partea transmiterii

apartamentul nr. XX din str. XXXXXX în proprietate privată Angelei Marcenco, cu

plata 100% din costul apartamentului și surplus, a fost adoptată de organul abilitat cu

respectarea tuturor rigorilor impuse de lege la acel moment.

Or, niciunul din actele care au stat la baza emiterii hotărârii a cărei anulare se

solicită nu a fost contestat ca fiind ilegal, fapt ce constituie un argument determinant

că actul administrativ contestat este legal.

În afară de aceasta, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că sancțiunea nulității constă în lipsirea de

efecte juridice a actului încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale. Astfel, în funcție de

natura interesului ocrotit prin dispoziția legală încălcată la momentul încheierii actului

juridic, sancțiunea este, fie nulitatea relativă, fie nulitatea absolută.

La rândul său, nulitatea relativă sancționează nerespectarea unei norme juridice

imperative, care protejează un interes privat și că acțiunea în declararea nulității

relative este prescriptibilă.

Astfel, instanța de apel nu a precizat care neregularitate depistată în hotărârea

Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuințe nr.434 din 19 februarie 2016

este sancționată cu nulitatea relativă sau absolută.

Mai mult, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție subliniază că soluționarea acestei cauze evocă aplicabilitatea

unui principiu de drept bine cunoscut, și anume a principiului potrivit căruia nimănui

nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria culpă pentru a valorifica un

drept (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

Astfel, conform acestui principiu, este exclus ca o persoană să poată invoca o

pretinsă neregulă, în condițiile în care aceasta îi este imputabilă.

Instanța de recurs menționează că încălcarea legii nu trebuie să fie în niciun caz

facilitată sau, cu atât mai puțin, încurajată.

În acest sens, instanța de recurs precizează că prezentarea actelor preparatorii

privatizării ținea de sfera de responsabilitate a Angelei Marcenco, care era

12

răspunzătoare pentru conținutul lor și pentru consecințele juridice, care ar fi putut

rezulta din acestea.

Or, Angela Marcenco însăși la 15 februarie 2016 a depus cerere de privatizare a

apartamentului nr. XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX, iar prevederile art. 17

alin.(1) al Legii nr.1324/1993, în sensul posibilității privatizării cu titlu gratuit a

locuințelor de stat și departamentale, cu excepția locuințelor de serviciu de

către familiilor persoanelor care au fost nevoite să părăsească domiciliul din raioanele

de est ale țării și nu au avut posibilitatea să revină la locul precedent de trai (persoanele

deplasate intern din raioanele de est ale Republicii Moldova) au fost completate, prin

Legea nr. 309 din 22 decembrie 2017 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative și au intrat în vigoare abia la 12 ianuarie 2018, adică ulterior depunerii

cererii de privatizare.

În aceste circumstanțe, nu poate fi incriminată ilegalitatea actului administrativ

contestat, în condițiile în care acesta a fost emis legal, în conformitate cu prevederile

legislației în vigoare la momentul depunerii cererii de privatizare a apartamentului

nr.XX din str. XXXXXX mun. XXXXXX.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță și instanța de apel eronat au ajuns

la concluzia temeiniciei acțiunii Angelei Marcenco.

Totodată, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiate argumentele invocate

de Angela Marcenco în susținerea cererii de chemare în judecată, or, acestea nu dispun

de un suport probator relevant.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră întemeiat argumentul recurentei că instanța de

apel a emis decizia contestată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Având în vedere constatarea legalității și temeiniciei hotărârii Comisiei

municipale de privatizare a fondului de locuințe nr. 434 din 19 februarie 2016, instanța

de recurs consideră neîntemeiată pretenția Angelei Marcenco privind obligarea

Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ din cadrul Direcției generale

economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău să emită

hotărârea de privatizare a apartamentului nr. XX de pe str. XXXXXX,,

mun. XXXXXX, prin prisma prevederilor Amendamentului nr. 1 la Acordul-cadru de

împrumut dintre Republica Moldova și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei

F/P 1569 (2006), elaborat la 11 aprilie 2018 și ratificat prin Legea nr. 87 din

24 mai 2018, precum și a Legii privatizării fondului de locuințe nr. 1324 din

10 martie 1993, în condițiile realizării de către Angela Marcenco a opțiunii de

participare la privatizare, cu prezentarea setului înoit de acte necesare.

Din considerentele menționate și având în vedere că hotărârea primei instanțe și

decizia instanței de apel au fost emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia din 22 iulie 2020 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și de a emite o nouă decizie de respingere integrală a cererii de chemare

13

în judecată depusă de Angela Marcenco, reprezentată de avocatul Zinaida Leporda, ca

neîntemeiată.

În conformitate cu 258 alin (3), 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Direcția Generală Economie Comerț și Turism.

Se casează integral decizia din 22 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 17 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și se emite o nouă decizie

prin care:

Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Angela

Marcenco împotriva Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a

Consiliului municipal Chișinău cu privire la anularea actului administrativ și obligarea

emiterii actului administrativ favorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Nina Vascan

14