3ra-510/22 — contestarea actului administrativ

3ra-510/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-510/22

2-19091553-01-3ra-06052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, E.Palanciuc, A.Minciuna)

Î N C H E I E R E

20 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului depus de Mihail Pleșca și Eleonora

Pleșca,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea în contestare depusă de Mihail

Pleșca către Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, terți

Liliana Beresteanu, Direcția generală locativ-comunală și amenajare, Direcția

generală economie, comerț și turism și Eleonora Pleșca cu privire la anularea actelor

administrative individuale defavorabile,

împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Mihail Pleșca și a fost menținută hotărârea din 19 mai

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 25 aprilie 2019 Mihail Pleșca a depus cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău

și Consiliului municipal Chișinău, terți Liliana Beresteanu, Direcția generală locativ-

comunală și amenajare și Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale

(în prezent Direcția generală economie, comerț și turism) cu privire la anularea

actelor administrative individuale defavorabile.

În motivarea acestei acțiuni, Mihail Pleșca a indicat că la data de 4 mai 1995 a

privatizat apartamentul nr. xxxx din str. xxxx, mun. xxxx în care locuia împreună cu

familia sa, inclusiv fratele, Veaceslav Pleșca, care divorțase de familie și nu avea un

loc permanent de trai.

Potrivit reclamantului, la data de la 20 mai 2002, a solicitat prin cerere

îmbunătățirea condițiilor locative, iar prin decizia nr. 14/2 din 13 august 2002 a

Direcției locuințe din cadrul Primăriei municipiului Chișinău, a fost inclus în rândul

invalizilor de gradul II pentru îmbunătățirea condițiilor de trai.

Ulterior, conform deciziei nr. 24/17 din 24 octombrie 2002 a Primăriei

municipiului Chișinău, i-a fost permis împreună cu soția și fratele să reamenajeze,

1

pe cont propriu, conform cerințelor arhitectorale, normativelor antiincendiare și

tehnico-sanitare apartamentul nr. xxxx cu suprafața totală de 16,5 mp, fară

comodități, nevalabil de trai din xxxx, mun. xxxx, cu anexarea la apartamentul nr.

xxxx din aceeași adresă (proprietate privată).

Ca urmare a lucrărilor de reamenajare a apartamentului nr. xxxx din str. xxxx,

a fost întocmit procesul – verbal de recepție finală nr. 559-i din 30 iulie 2004, care

a fost semnat de reclamant în calitate de beneficiar și investitor al lucrărilor de

reamenajare.

Ținând cont că fratele său, Veaceslav Pleșca locuia în casa comună și dorea să-

și refacă viața personală, la rugămintea ultimului, atât soția reclamantului, Eleonoara

Pleșca cât și el, au depus câte o cerere la administrația publică locală, solicitând

eliberarea bonului de repartiție a apartamentul nr. xxxx din str. xxxx, ca fiind

membru a familiei Pleșca, în acest sens fiind anexate decizia Primăriei nr. 24/17 din

24 octombrie 2002 și procesul - verbal de recepție finală.

Prin dispoziția Primăriei municipiului Chișinău nr. 869-d din 26 august 2004,

a fost dispus eliberarea ordinului de repartiție pentru apartamentul nr. xxxx, cu o

cameră, cu suprafața locativă de 26,3 mp, cu dependințe, din str. xxxx lui Veaceslav

Pleșca, reamenajat în conformitate cu decizia Primăriei municipiului Chișinău nr.

24/17 din 24 octombrie 2002 și recepționat conform procesului verbal de recepție

finală nr. 559-i din 30 iulie 2004.

Drept rezultat, a fost eliberat ordinul de repartiție nr. 010810 din 2 septembrie

2004, unde în rubrica componența familiei nu a fost indicată nici o persoană.

Reclamantul a mai invocat că la data de 17 noiembrie 2004, în lipsa sa și a

soției Eleonora Pleșca, precum și fără acordul lor, Veaceslav Pleșca a semnat

contractul de vânzare – cumpărare, transmitere-primire a apartamentului nr. xxxx

din str. xxxx, mun. xxxx în proprietate privată.

Potrivit certificatului seria TS nr. 004372 din 12 aprilie 2007 eliberat de

Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului Municipal

Chișinău la privatizarea locuinței apartamentului nr. xxxx din str. xxxx, a participat

doar Veaceslav Pleșca.

În continuare, reclamantul a precizat că la data de 18 mai 2018, fratele său

Veaceslav Pleșca a decedat, iar după 18 noiembrie 2018, Mihail Pleșca a aflat că

Elena Beresteanu, acționând în interesele fiicei sale, Liliana Beresteanu a depus

declarația de succesiune.

Totodată, a fost menționat că reclamantul a aflat despre faptul că apartamentul

nr. xxxx din str. xxxx, mun. xxxx a fost privatizat în decembrie 2018, fără a dispune

de careva acte confirmative. Or, copiile actelor contestate au devenit accesibile în

martie 2019, fapt care a permis la 6 martie 2019 să fie înregistrată cererea prealabilă

la Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău.

Prin răspunsul din 9 aprilie 2019 a Direcției generală locative - comunală și

amenajare a Consiliului municipal Chișinău, cererea prealabilă a fost respinsă

deoarece a expirat termenul de 3 ani și nu a fost constatată o sesizare sau notificare

a autorităților de resort privind contestarea actelor Primăriei.

Din aceste considerente, Mihail Pleșca a depus prezenta acțiune de contencios

administrativ, solicitând anularea dispoziției nr. 869-d din 26 august 2004 privind

divizarea apartamentului nr. xxxx din str. xxxx și eliberarea ordinului de repartiție

pentru apartamentul nr. xxxx din aceeași adresă (după reamenajare) pe numele lui

2

Veaceslav Pleșca; anularea ordinului de repartiție nr. 010810 din 2 septembrie 2004

a apartamentului nr. xxxx din str. xxxx; anularea contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 17 noiembrie 2004 și

anularea certificatului seria TS nr. 004372 din 12 aprilie 2007.

Prin hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

în contencios administrativ depusă de Mihail Pleșca a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la data de 24 mai 2021, Mihail

Pleșca a depus apel, care ulterior la data de 22 iulie 2021 a fost completat cu

motivare, solicitând admiterea apelului, casarea actului judecătoresc contestat și

emiterea unei decizii noi, de admitere a acțiunii.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a pronunțat dispozitivul hotărârii

contestate la data de 19 mai 2021 (f.d.249), iar hotărârea motivată a fost notificată

apelantului Mihail Pleșca în data de 22 iunie 2021 (vol.II, f.d.26). Astfel, depunerea

apelului nemotivat în data de 24 mai 2021 (vol.II,f.d.7) cât și motivarea acestuia

prezentată la data de 22 iulie 2021 (vol.II,f.d.37) sunt în termen.

Prin încheierea protocolară a Curții de Apel Chișinău din 6 octombrie 2021,

Eleonora Pleșca a fost atrasă în proces, în calitate de persoană terță.

Prin decizia din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Mihail Pleșca și a fost menținută hotărârea din 19 mai 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că locatar al apartamentului

nr. xxxx din str. xxxx, mun. xxxx conform bonului de repartiție a fost Veaceslav

Pleșca, fără a mai fi incluse și alte persoane, cum ar fi reclamantul sau soția acestuia.

Or, reclamantul nu și-a manifestat voința în sensul privatizării apartamentului nr.

xxxx cu titlu gratuit, nefiind depusă nici o cerere scrisă în acest sens administrației

publice locale. Mai mult, acesta deja a participat la privatizarea apartamentului nr.

xxxx din str. xxxx, mun. xxxx.

În speță, dreptul de a participa la privatizarea locuinței din fondul de stat, cu

titlu gratuit sau oneros, a fost recunoscut asupra locatarului Veaceslav Pleșca, care

a îndeplinit condiția legală și a depus cerere scrisă prin care a solicitat privatizarea,

fiind unicul locatar inclus în ordinul de repartiție.

Consecință a celor expuse și pe motiv că nu au fost constatate motive de

nulitate, instanța de apel a conchis asupra temeiniciei concluziilor instanței de fond

privind lipsa temeiurilor de anulare a dispoziției nr. 869-d din 26 august 2004 privind

divizarea apartamentului nr. xxxx din str. xxxx și eliberarea ordinului de repartiție

pentru apartamentul nr. 4 din aceiași adresă (după reamenajare) pe numele lui

Veaceslav Pleșca; anularea ordinului de repartiție nr. 010810 din 2 septembrie 2004

a apartamentului nr. xxxx din str. xxxx.

Referitor la argumentele apelantului Mihail Pleșca invocate în motivarea

apelului, Curtea de Apel Chișinău le-a respins ca nefondate, or, acesta nu a probat

faptul că, ar fi depus o cerere privind privatizarea apartamentului nr. xxxx, precum

și nu a prezentat alte probe ce ar confirma existența dreptului la spațiul locativ

enunțat.

La fel, au fost respinse și alegațiile apelantului cu privire la faptul că, prin

privatizarea apartamentului, s-ar fi afectat drepturile Eleonorei Pleșca, or, nici la data

privatizării apartamentului, nici ulterior, aceasta nu a formulat careva contestație

3

împotriva privatizării, precum și nici nu a fost semnatară a cererii de chemare în

judecată depusă și examinată în prezenta cauză. Or, la caz, Eleonora Pleșca nu și-a

exercitat dreptul legal de a formula o acțiune în justiție, fiind subiect de drept cu

capacitate procesuală și de exercițiu deplină, iar reclamantul Mihail Pleșca, nu a fost

împuternicit în modul prevăzut de lege pentru a-i reprezenta interesele, acțiunea

fiind formulată în numele propriu.

În acest context, instanța de apel a reținut ca juste concluziile primei instanțe

privind netemeinicia cerințelor formulate, or, la data emiterii dispoziției nr. 869-d

din 26 august 2004 privind eliberarea ordinului de repartiție, nu a fost probată

deținerea de către reclamant a unui drept legal asupra bunului respectiv, astfel, nu a

fost atestată careva temeiuri legale întru anularea ordinului de repartiție eliberat lui

Veaceslav Pleșca. Or, în tabelul nominal al locatarilor apartamentului a figurat doar

Veaceslav Pleșca.

Mai mult, bunul imobil litigios nu înregistra vicii juridice ce ar crea

impedimente în eliberarea ordinului de repartiție, iar reclamantul nu a prezentat

vreun înscris din care ar rezulta că acesta a contestat în modul și termenii stabiliți de

lege dispoziția nr. 869-d din 26 august 2004 emisă de Primăria municipiului

Chișinău în baza căreia a fost eliberat ordinul de repartiție

Curtea de Apel Chișinău a mai constatat că în speță Consiliul municipal

Chișinău ca proprietar al locuinței și-a exercitat atributele dreptului de proprietate

conform destinației acesteia, dispunând de dreptul de a transmite apartamentul,

respectând rigorile Legii.

Or, însuși apelantul Mihail Pleșca a acționat în numele fratelui său defunct

Veaceslav Pleșca (în bază procurii nr. 1842 din 27 ianuarie 2003), când a solicitat

eliberarea ordinului de repartiție pe numele acestuia, astfel, cerințele înaintate de

reclamant după decesul acestuia, confirmă netemeinicia pretențiilor, fiind afectate

de subiectivitate față de succesorii fratelui său.

Având în vedere cele expuse, prima instanță corect a concluzionat că dispoziția

Primăriei municipiului Chișinău este legală fiind emisă de către un organ competent,

conform legislației în vigoare și cu respectarea procedurii stabilite, iar la momentul

emiterii nu a fost încălcat careva act normativ, nefiind stabilite temeiuri de nulitate

prevăzute de Lege.

Cu privire la capetele de cerere privind anularea contactului de vânzare -

cumpărare transmitere a locuinței în proprietate privată din 17 noiembrie 2004 și a

certificatului seria TS nr. 004372 din 12 aprilie 2007, acestea la fel au fost respinse,

or, respingerea pretențiilor de bază duce la respingerea pretențiilor consecvente.

Cu atât mai mult că, prin anularea actelor administrative solicitate de partea

reclamantă, s-ar admite o ingerință în dreptul de proprietate al succesorilor lui

Veaceslav Pleșca, ceea ce este în contradicție cu art. art. 9 și art. 46 ale Constituției

RM, art. 1 Protocolul Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora nimeni nu poate fi lipsit de

proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică, în condițiile prevăzute de

lege și de principiile generale ale dreptului internațional, cu dreaptă și prealabilă

despăgubire.

Or, dreptul de proprietate a defunctului Veaceslav Pleșca asupra apartamentului

nr. xxxx din str. xxxx, mun. xxxx este inviolabil, fiind un drept garantat, neexistând

temeiuri de expropriere.

4

Din considerentele enunțate, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii

apelului depus de Mihail Pleșca cu menținerea hotărârii instanței de fond.

La data de 4 martie 2022, Mihail Pleșca și Eleonora Pleșca au depus împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului împotriva deciziei din 9 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, solicitând admiterea acestuia, casarea actelor judecătorești ce constituie

obiectul prezentului recurs cu emiterea unei noi decizii, de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenții au invocat dezacordul cu actele judecătorești

contestate, considerându-le neîntemeiate prin faptul că au fost aplicate eronat

normele de drept material și au fost încălcate normele de procedură, precum și nu au

fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei.

În acest context au menționat că prin emiterea actelor administrative au fost

afectate și drepturile soției reclamantului, Eleonora Pleșca, care nu a participat la

procesul privatizării fondului de locuințe.

La data de 6 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia motivării recursului depus de Mihail Pleșca și

Eleonora Pleșca cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referințele depuse la data de 27 mai 2022 și la data de 4 iulie 2022, Primăria

municipiului Chișinău, Consiliul municipal Chișinău, Liliana Beresteanu, precum și

Direcția generală economie, comerț și turism au solicitat declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată în data de 9 februarie

2022 (vol.II, f.d.135,138).

Astfel, depunerea prin intermediu oficiului poștal a cererii de recurs împreună

cu motivarea acestuia la data de 4 martie 2022 (vol.II, f.d.133) este în termen.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Mihail Pleșca și Eleonora

Pleșca, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Cu referire la recursul depus de Eleonora Pleșca, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține prevederile art. 246

alin. (1) din Codul administrativ, potrivit cărora Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

Potrivit alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară

inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

5

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Respectiv în alte cazuri

prevăzute de lege, pot fi reglementate și alte temeiuri care necesită a fi verificate atât

la etapa examinării admisibilității cererii de recurs cât și la etapa examinării

nemijlocită a cererii de recurs.

În această ordine de idei, Colegiul reține prin prisma art. 231 alin. (1) din Codul

administrativ, că hotărârile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot

fi contestate cu apel.

Relevante la acest segment sunt dispozițiile art. 195 din Codul administrativ,

care statuează că procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară

conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu exceptia art. 169–171.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 195 din Codul administrativ coroborate

cu prevederile art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, se reține că nu pot fi

atacate cu recurs hotărârile/deciziile în a căror privință persoanele indicate la art. 430

nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Persoana care nu a folosit apelul poate

ataca cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația, în partea

care se referă la înrăutățirea situației.

În temeiul art. 430 din Codul de procedură civilă, sunt în drept să declarare

recurs părțile și alți participanți la proces; martorul, expertul, specialistul, interpretul

și reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.

Din motivarea recursului depusă la data de 4 martie 2022, se denotă că Eleonora

Pleșca își manifestă dezacordul cu decizia instanței de apel din 9 februarie 2022, prin

care a fost respins apelul depus de Mihail Pleșca și a fost menținută hotărârea din 19

mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că Eleonora Pleșca nu și-a exercitat dreptul de apel în

privința hotărârii din 19 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar prin

decizia din 9 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, contestată cu recurs, nu i-a

fost înrăutățită situația.

În circumstanțele descrise, se conchide că, Eleonora Pleșca, contrar

prevederilor art. 231 alin. (1) din Codul administrativ în coroborare cu art. 429 alin.

(5) din Codul de procedură civilă, a declarat recurs fără a folosi calea de apel, ceea

ce este inadmisibil din moment ce legea prevede această cale de atac.

Suplimentar, se menționează că prin încheierea protocolară a Curții de Apel

Chișinău din 6 octombrie 2021, Eleonora Pleșca a fost atrasă în proces, în calitate de

persoană terță (vol.II,f.d.67-68).

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că Eleonora Pleșca fiind soția reclamantului-apelant-recurent

Mihail Pleșca a fost familiarizată cu cererea de chemare în judecată și a cunoscut

faptul punerii pe rol a prezentei cauze și examinării acesteia, însă fiind subiect de

drept cu capacitate procesuală și de exercițiu deplină, nu și-a exercitat dreptul legal

de a formula o acțiune în justiție, iar reclamantul Mihail Pleșca, nu a fost împuternicit

6

în modul prevăzut de lege pentru a-i reprezenta interesele, acțiunea fiind formulată

în nume propriu.

Din aceste considerente, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Eleonora Pleșca. Or, aceasta nu a folosit calea de atac apelul împotriva hotărârii

primei instanțe, motiv pentru care prin lege, nu este în drept să atace cu recurs decizia

instanței de apel.

În acest context, completul reține că o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele Curții Europene a Drepturilor Omului, care a relatat în practica sa

constantă faptul că, dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut (cauza

Golder vs the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975), ci unul care poate

implica anumite limitări din partea statelor contractante (Ashingdane vs the United

Kingdom, 28 mai 1985). De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că dispozițiile

legale referitoare la formalitățile și limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a

introduce o acțiune sunt menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea,

în special, a principiului securității juridice (Gheorghiță v. Republica Moldova, 2

iulie 2019, § 27).

Cu referire la recursul depus de Mihail Pleșca, Colegiul reiterează

prevederile art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit cărora Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

7

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Mihail Pleșca.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Mihail Pleșca și Eleonora Pleșca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

8