2r-259/26 — Încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

La 02 iunie 2020 Sergiu Rotaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Oloinic, solicitând încasarea de la Oloinic Alexandru în beneficiul său, a datoriei în mărime de 6 840,00 lei şi 1 400,00 euro, şi a taxei de stat în cuantum de 1 020,00 lei.

Prin încheierea din 23 iunie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a primit prezenta cerere de chemare în judecată în procedura cererilor cu valoare redusă (f.d. 16).

Prin hotărârea din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de Sergiu Rotaru (f.d. 25).

Prin încheierea din 18 martie 2026 a Curții de Apel Nord, s-a restituit apelul declarat de Alexandru Oloinic, reprezentat de avocatul Vitalii Crivoi împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în temeiul art. 369 alin. (1) lit.a) din Codul de procedură civilă (f.d.82-84).

Prin decizia din 29 aprilie 2026 a Curții Supreme de Justiție, s-a restituit recursul declarat de Alexandru Oloinic, reprezentat de avocatul Vitalii Crivoi. S-a respins recursul depus de Alexandru Oloinic și s-a menținut încheierea din 18 martie 2026 a Curții de Apel Nord (f.d.137-144).

La 22 mai 2026, Alexandru Oloinic a depus apel motivat împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând repunerea în termenul de apel, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, precum și încasarea cheltuielilor de judecată suportate (f.d.149-152).

Prin încheierea din 02 iunie 2026 a Curţii de Apel Nord, s-a respins cererea înaintată de Alexandru Oloinic cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului. S-a restituit apelul declarat de Alexandru Oloinic împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, pe motiv că a fost depus în afara termenului legal (f.d.172-175).

La 10 iunie 2026, Alexandru Oloinic a depus cerere de recurs, completată la 18 iunie 2026 împotriva încheierii din 02 iunie 2026 a Curţii de Apel Nord, solicitând casarea acesteia și, în temeiul art. 427 lit. c) din Codul de procedură civilă, repunerea sa în termenul de declarare a apelului 1 motivat împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d.178-183).

În susținerea cererii de recurs, Alexandru Oloinic a reiterat motivele de fapt și de drept indicate în cererea de recurs depusă la 30 martie 2026 și soluționată prin decizia din 29 aprilie 2026 a Curții Supreme de Justiție.

Subsecvent, a enunțat că încheierea din 02 iunie 2026 a Curții de Apel Nord este ilegală, deoarece instanța a aplicat excesiv de formalist art. 75 alin. (4) și art. 116 din Codul de procedură civilă, imputându-i eroarea tehnică a reprezentantului constând în expedierea versiunii nesemnate a apelului motivat, deși actul fusese întocmit și semnat electronic în termen, taxele fuseseră achitate, iar apelantul manifestase diligență.

Recurentul a afirmat că cererea din 22 mai 2026 constituia o nouă cerere de repunere în termen, depusă în interiorul termenului de 30 de zile calculat de la 06 mai 2026, când a recepționat decizia din 29 aprilie 2026 a Curții Supreme de Justiție, astfel încât instanța de apel a confundat această procedură cu verificarea legalității încheierii din 18 martie 2026.

Suplimentar, Alexandru Oloinic a invocat încălcarea exigențelor imparțialității obiective, întrucât aceeași componență de judecată care a restituit apelul la 18 martie 2026 a examinat ulterior și cererea de repunere în termen, precum și caracterul disproporționat al sancțiunii aplicate, care l-a lipsit definitiv de accesul la apel pentru o neregularitate formală și remediabilă.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de 2 aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art.75 alin.(1), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. (4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 112 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen. (4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa judecătorească ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operaţiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (2) Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). 3 (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.”

Art.2762 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă valoarea cererii în cauzele de încasare a unei sume de bani nu depăşeşte 10 salarii medii pe economie prognozate la data sesizării instanţei, fără a se lua în considerare dobînzile, penalităţile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, această cerere se examinează ca cerere cu valoare redusă.”

Art.2763 alin.(1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. (2) Judecătorul poate dispune citarea participanţilor la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cererea în şedinţă publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul.”

Art.2764 alin.(1)-(5) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa soluţionează cauza şi adoptă dispozitivul hotărîrii într-un termen de cel mult 6 luni de la data depunerii cererii. (2) Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, pîrîtul nu depune referinţă, soluţionarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar. (3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanţilor la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (4) Hotărîrea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condiţiile prezentului cod. Deciziile instanţei de apel nu se supun recursului, fiind definitive şi irevocabile de la pronunţare. (5) Instanţa de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea participanţilor la proces, prevederile art.2763 fiind aplicabile corespunzător.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”. 4

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Art.428 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanţei la data emiterii.”

Art. 385 alin. (1) din Codul civil: „(1) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

De altfel, coroborând dispozițiile art. 427 lit. a), art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, art. 116 alin.(1)-(4), art. 362 alin.(1) și (3), art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră justă soluția Curții de Apel Nord privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelului declarat de Alexandru Oloinic împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central şi apreciază ca neîntemeiate argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale cu privire la ilegalitatea actului judecătoresc contestat.

Această concluzie se impune având în vedere corelarea dispozițiilor art. 362 alin. (1) cu cele ale art. 369 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicate în raport cu datele dosarului, din care reiese că pronunțarea dispozitivului hotărârii de către Judecătoria Orhei, sediul Central, a avut loc la data de 13 august 2020 (f.d.25).

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 110, 111 alin. (1) și (2), art. 112 alin. (3) și (4), art.113, în speţă, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la data de 14 august 2020, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii contestate și a expirat la 14 septembrie 2020.

Însă, cererea de apel împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost depusă de Alexandru Oloinic la Judecătoria Orhei, sediul Central, la 22 mai 2026, adică peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege, mult prea târziu. 5

În context, la alegația recurentului precum că, contrar art. 236 alin. (4) și art. 100 din Codul de procedură civilă, hotărârea din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost pronunțată în lipsa sa și nu i-a fost comunicată, aflând despre existența acesteia abia la 08 noiembrie 2025, instanța de recurs, reieșind din materialele cauzei și coroborând dispozițiile art. 276³ alin. (2) și art. 276⁴ alin. (5) din Codul de procedură civilă, art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă, constată că prima instanță a respectat prevederile legale și a pronunțat și expediat participanților la proces copia hotărârii din 13 august 2020, emisă de Judecătoria Orhei, sediul Central, la 17 august 2020, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc, fiind recepționată de Alexandru Oloinic la 25 august 2020 (f.d.27).

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că la 14 august 2020, Judecătoria Orhei, sediul Central a publicat dispozitivul hotărârii din 13 august 2020 pe pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate fi identificată la rubrica „hotărârile instanței” cu nr. 2-20061173-38-2-05062020.

În circumstanțele enunțate se constată că hotărârea primei instanțe a fost notificată recurentului Alexandru Oloinic, inițial la 14 august 2020, dată la care a fost publicată pe pagina web a instituției, iar ulterior la data de 25 august 2020, prin intermediul oficiului poștal.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

În aceeași ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre emiterea hotărârii judecătorești, iar Alexandru Oloinic, fiind partea interesată în soluționarea prezentei cauze, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță şi anume, să se intereseze de soarta dosarului la intervale rezonabile de timp și să depună apelul în termenul stabilit de lege.

Astfel, faptul că hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central, din 13 august 2020 a fost pronunțată în lipsa pârâtului nu constituie un temei justificativ pentru repunerea în termenul de declarare a apelului, or, Alexandru Oloinic, a cunoscut despre existența litigiului, fiind informat despre intentarea procesului și examinarea acestuia în procedura cererilor cu valoare redusă, prin comunicarea, la data de 06 iulie 2020, la adresa poștală de la domiciliu, a cererii de chemare în judecată (f.d.24). Respectiv, urma să manifeste diligența necesară și să se intereseze la un interval rezonabil de 6 timp despre soarta dosarului, care se afla pe rolul instanței, hotărârea pronunțată și să-și exercite dreptul de a contesta actul judecătoresc de dispoziție în interiorul perioadei termenului de atac de la 14 august 2020 până la 14 septembrie 2020.

Subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că argumentele invocate de recurent în susținerea repunerii în termen a apelului, referitoare la depunerea în termen a apelului motivat și a dovezilor achitării taxei de stat și taxei de timbru, precum și la caracterul tehnic, nesemnificativ și remediabil al lipsei semnăturii electronice de pe apelul transmis, inclusiv cele privind caracterul excesiv de formalist și disproporționat al restituirii apelului, au fost deja invocate în recursul declarat de Alexandru Oloinic la 30 martie 2026 și examinate prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2r-134/26 din 29 aprilie 2026, prin care s-a constatat netemeinicia acestora și s-a menținut încheierea din 18 martie 2026 a Curții de Apel Nord.

Tototdată, Completul de judecată respinge argumentul recurentului potrivit căruia cererea de apel depusă la data de 22 mai 2026 a fost examinată de același complet de judecată care, prin încheierea din 18 martie 2026, a dispus restituirea apelului. Or, soluționarea anterioară, prin încheierea din 18 martie 2026, a unei chestiuni exclusiv procedurale, fără examinarea cauzei în fond și fără exprimarea unei opinii asupra temeiniciei pretențiilor, nu constituie temei de recuzare sau abținere în sensul art. 50 alin. (1) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă, astfel încât aceiași judecători erau în drept să participe la examinarea cererii de apel depuse la data de 22 mai 2026.

Așadar, învederând prevederile art.75 alin.(1), (4) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie conchide că omiterea termenului legal de contestare a hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, se datorează în exclusivitate inacțiunilor pârâtului – apelant Alexandru Oloinic și ale reprezentantului său, avocatului Vitalii Crivoi, care urmau să depună diligență necesară pentru a-și asigura drepturile sale de acces la instanță, fapt însă ignorat de aceștia.

În asemenea circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, instanța de apel corect și legal a respins cererea de repunere în termenul de apel și a restituit apelul declarat de Alexandru Oloinic.

Din considerenetele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiţie consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că Curtea de Apel Nord verificând temeinicia cererii de repunere în termen a apelului, a dat o apreciere vădit nerezonabilă argumentelor sale din cererea de apel, adoptând astfel o încheiere arbitrară, cu încălcarea normelor de drept procedural, precum şi examinarea superficială şi evazivă a cererii de repunere în termen. 7

Respectiv, instanța de recurs reține că soluția adoptată de instanța de apel prin încheierea recurată privind respingerea cererii de repunere în termen cu restituirea apelului declarat de Alexandru Oloinic împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în rezultatul depunerii apelului în afara termenului legal, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere obligația părților privind exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință și în termen.

Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de apel este strict de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, această normă având caracter imperativ și nefiind susceptibilă de derogare. Termenul respectiv nu poate fi extins, suspendat sau amânat prin interpretări subiective ori prin circumstanțe invocate unilateral de partea interesată.

Instanța de recurs atrage atenția asupra importanței respectării riguroase a termenelor procedurale, acestea constituind garanții ale echității procesului și ale stabilității raporturilor juridice. Termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale.

Pentru considerentele expuse, instanța de recurs reține că argumentele invocate de recurent nu sunt de natură să infirme legalitatea încheierii contestate. Interpretarea recurentului cu privire la momentul de început al curgerii termenului de apel este contrară prevederilor exprese ale art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care statuează în mod imperativ că termenul începe de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dar nu de la comunicarea ulterioară a acesteia.

În context, instanța de recurs amintește că art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Curtea a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanţă” nu este absolut. În această privinţă, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei], în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție. 8

La fel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ).

Pornind de la cele menționate supra, precum și prin prisma dispozițiilor art. 116 alin. (1) şi (3), art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) și art. 10 alin. (3) din Codul de procedură civilă, coroborate cu probele administrate la dosar, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel referitoare la faptul că apelantul a depus apelul în afara termenului legal și nu sunt temeiuri de a fi repus în termenul de apel. Prin urmare, corect a respins cererea de repunere în termen și a restituit apelul declarat de Alexandru Oloinic împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 şi Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale încalcă drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere că încheierea instanței de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de Alexandru Oloinic sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Alexandru Oloinic împotriva încheierii din 02 iunie 2026 a Curții de Apel Nord. 58. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Alexandru Oloinic. Menține încheierea din 02 iunie 2026 a Curții de Apel Nord, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Rotaru împotriva lui Alexandru Oloinic cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Elena Croitor Ion Munteanu 9