2r-134/26 — Încasarea datoriei

La 5 iunie 2020, Sergiu Rotaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandru Oloinic cu privire la încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost admisă acțiunea depusă de Sergiu Rotaru. S-a încasat de la Alexandru Oloinic în beneficiul lui Sergiu Rotaru, datoria derivată din recipisa din 2 septembrie 2019 în sumă de 6 840 de lei și din recipisa din 1 septembrie 2019 în sumă de 1 400 de Euro, în lei moldovenești, conform ratei oficiale de schimb din ziua plății, precum și cheltuielile judiciare suportate sub forma plății taxei de stat, în mărime de 1 234,40 de lei.

La 19 noiembrie 2025, Alexandru Oloinic a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând inclusiv repunerea în termenul de declarare a apelului.

Prin încheierea din 19 decembrie 2025 a Curţii de Apel Nord a fost repus în termen apelul declarat de Alexandru Oloinic împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central. Totodată, nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat apelantului Alexandru Oloinic termen de 15 zile de la recepționarea hotărârii motivate pentru lichidarea neajunsurilor și anume prezentarea apelului motivat și anexarea bonului de achitare a taxei de stat în mărime de 1 206,16 lei și prezentarea bonului de achitare a sumei de 200 de lei cu titlu de taxă de timbru. S- a explicat apelantului că, în caz dacă nu va lichida neajunsurile menționate, cererea de apel se va considera nedepusă și va fi restituită.

Prin încheierea din 18 martie 2026 a Curții de Apel Nord a fost restituit apelul declarat de Alexandru Oloinic, reprezentat de avocatul Vitalii Crivoi împotriva hotărârii din 13 august 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

La 30 martie 2026, prin intermediul poștei electronice, Alexandru Oloinic și avocatul Vitalii Crivoi în interesele acestuia au depus cerere de recurs împotriva încheierii din 18 martie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel, cu restituirea cauzei spre rejudecarea problemei 1 soluționată prin încheierea casată și anume punerea pe rol a cererii de apel motivată.

În esență, în argumentarea recursului recurentul a indicat că, soluția instanței de apel este ilegală, neîntemeiată și rezultatul unui formalism excesiv, de natură să îngrădească accesul efectiv la justiție.

A menționat că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, întrucât, contrar concluziei reținute, neajunsurile indicate anterior au fost înlăturate în termenul acordat. Astfel, a arătat că apelul motivat, dovada achitării taxei de stat și a taxei de timbru au fost depuse la 5 martie 2026, înainte de expirarea termenului stabilit de instanță, fapt recunoscut chiar de Curtea de Apel în considerentele încheierii contestate.

Recurentul a susținut că unica deficiență reținută – lipsa semnăturii electronice pe fișierul transmis – reprezintă o eroare tehnică, nesemnificativă și ușor remediabilă, care nu poate fi asimilată neexecutării indicațiilor instanței. În aceste condiții, aplicarea sancțiunii procesuale a restituirii cererii de apel apare ca fiind disproporționată în raport cu scopul urmărit, cu atât mai mult cu cât apelantul a acționat cu bună-credință și a respectat obligațiile procedurale esențiale.

Totodată, recurentul a invocat existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul încheierii contestate, or, deși instanța a constatat conformarea apelantului cerințelor stabilite anterior, a dispus totuși restituirea cererii de apel, ceea ce conferă caracter arbitrar actului judecătoresc. La fel, soluția instanței de apel contravine practicii constante a Curții Supreme de Justiție și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care sancționează formalismul excesiv și impun o interpretare flexibilă a normelor procedurale în vederea garantării dreptului la un proces echitabil.

În acest sens, recurentul a subliniat că neacordarea unui termen suplimentar pentru remedierea unei deficiențe pur formale echivalează cu o restrângere nejustificată a dreptului de acces la instanță.

De asemenea, a explicat importanța cauzei pentru situația sa juridică, menționând că apelul vizează o hotărâre întemeiată pe înscrisuri contestate în cadrul unei proceduri penale pentru fals, ceea ce impune examinarea fondului cauzei.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.” 2

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 4261 alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare recurs.”

Art. 430 din Codul de procedură civilă: „Sunt în drept să declare recurs părţile şi alţi participanţi la proces, martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine.”

Art. 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „În proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat.”

Art. 15 alin. (3) din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură: „Avocatului stagiar i se permite să acorde, contra plată, asistenţă juridică clientului în cadrul judecătoriilor, curţilor de apel şi autorităţilor publice. Avocatul stagiar are dreptul să asiste avocatul îndrumător, la orice fază a procesului penal, în cazul apărării drepturilor bănuitului, ale învinuitului sau ale inculpatului și să acorde asistență juridică la toate fazele procesului penal celorlalte părți participante la procesul penal, contravențional și civil, cu excepția reprezentării părții la faza procesului în recurs.”

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Art. 365 alin. (4) din Codul de procedură civilă: (4) La cererea de apel se anexează dovada de plată a taxei de stat, dacă apelul se impune cu taxă, și/sau a taxei de timbru.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin. (1).”

Art. 40 alin. (1) și (7) din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022: „(1) Documentul electronic semnat cu semnătură electronică calificată este asimilat, după efectele acestuia, cu documentul similar pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă. (7) Modul de utilizare a documentelor electronice în cadrul procedurilor judiciare este reglementat de legislaţia procesuală.” 3

Art. 43 alin. (1) și (2) din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr. 124 din 19 mai 2022: „(1) Documentul electronic este considerat autentic dacă întruneşte cumulativ următoarele condiţii: a) semnătura electronică sau sigiliul electronic este aplicat de persoana abilitată, în modul stabilit, să semneze cu semnătură olografă documentul echivalent pe suport de hârtie; b) pe documentul electronic este aplicată semnătura electronică autentică sau sigiliul electronic autentic al semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic indicat în document. (2) Verificarea autenticităţii documentului electronic se efectuează prin verificarea, cu ajutorul dispozitivelor de verificare a semnăturilor electronice sau a sigiliilor electronice şi/sau al produsului, a autenticităţii semnăturii electronice sau a sigiliului electronic.”

Întru respectarea modalității de semnare electronică a documentelor digitale, a fost creat Serviciul guvernamental de semnătură electronică (MSign), care în sensul pct. 3 subpct. 1) și 2) din Regulamentul privind serviciul electronic guvernamental integrat de semnătură electronică (MSign), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405 din 02 iunie 2014, este serviciu ce are ca funcții principale: 1) asigurarea aplicării semnăturii electronice de către utilizatori, inclusiv în contextul utilizării sistemelor informaţionale ale beneficiarilor serviciului MSign; 2) asigurarea verificării autenticităţii semnăturii electronice aplicate.

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Completul de judecată observă că cererea de recurs este semnată de Alexandru Oloinic și avocatul Vitalii Crivoi în interesele acestuia (f.d.106-108).

Inițial, completul de judecată se va expune în privința exercitării căii de atac în ordine de recurs în secțiunea a I-a la Curtea Supremă de Justiție efectuată de către avocatul stagiar Vitalii Crivoi, în interesele lui Alexandru Oloinic, care se consideră ca fiind exercitată de o persoană care în virtutea legii nu este în drept să o exercite. 4

Or, reieșind din prevederile art. 15 alin. (3) din Legea cu privire la avocatură și art. 17 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, avocatului stagiar i se permite să acorde, contra plată, asistenţă juridică clientului în cadrul judecătoriilor, curţilor de apel şi autorităților publice, avocatul stagiar nu poate acorda asistență juridică în fața Curții Supreme de Justiție. Iar, conform copiei mandatului anexat la dosar (f.d.121verso-122), precum și verificând baza de date a avocaților din Republica Moldova, publicată pe site-ul Uniunii Avocaților din Republica Moldova (http://db.avocatul.md/search), Completul de judecată a stabilit că Vitalii Crivoi nu deține licență de avocat.

Prin urmare, având în vedere că recursul declarat de avocatul stagiar Vitalii Crivoi, în interesele lui Alexandru Oloinic, este depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a-l restitui.

Cât privește recursul depus/semnat de Alexandru Oloinic împotriva încheierii contestate, completul de judecată consideră că urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

Din materialele cauzei rezultă că, prin încheierea din 19 decembrie 2025 a Curţii de Apel Nord nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat apelantului Alexandru Oloinic termen de 15 zile de la recepționarea hotărârii motivate pentru lichidarea neajunsurilor și anume prezentarea apelului motivat și anexarea bonului de achitare a taxei de stat în mărime de 1 206,16 lei și prezentarea bonului de achitare a sumei de 200 de lei cu titlu de taxă de timbru.

La 5 martie 2026, avocatul Vitalii Crivoi, în interesele lui Alexandru Oloinic a expediat instanţei de apel, prin intermediul poștei electronice, bonul de achitare a taxei de stat și a taxei de timbru, precum și apelul motivat.

Cu toate acestea, după cum corect a reținut instanța de apel, documentul electronic intitulat „Apel_motivat.pdf” nu conținea semnătură electronică calificată și nici nu putea fi verificată autenticitatea acestuia prin intermediul serviciului guvernamental MSign.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

Or, conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, documentul electronic semnat cu semnătură electronică calificată este asimilat, după efectele sale juridice, cu documentul similar pe suport de hârtie semnat olograf. În temeiul art. 43 alin. (1) din aceeași lege, documentul electronic este considerat autentic doar dacă asupra 5 acestuia este aplicată semnătura electronică autentică a persoanei abilitate să semneze actul respectiv.

La caz, lipsa semnăturii electronice pe cererea de apel motivată nu reprezintă o simplă deficiență formală lipsită de relevanță juridică, ci afectează însăși autenticitatea actului procedural și imposibilitatea atribuirii acestuia persoanei care pretinde că l-a depus.

În așa mod, completul de judecată reține că, în cazul documentelor expediate în format electronic, semnătura electronică calificată constituie elementul care conferă actului caracter autentic și produce efecte juridice similare înscrisului semnat olograf. În lipsa acesteia, documentul transmis prin poșta electronică nu poate fi considerat act procedural valabil depus.

Contrar susținerilor recurentului, faptul că dovezile de achitare a taxei de stat și a taxei de timbru au fost prezentate în termen nu echivalează cu executarea integrală a indicațiilor instanței de apel, atât timp cât cererea de apel motivată nu a fost depusă în forma prevăzută de lege.

Mai mult, se constată că eroarea invocată de recurent privind transmiterea unui fișier nesemnat electronic nu poate fi imputată instanței de apel și nu justifică ignorarea dispozițiilor imperative ale legii. Iar, anexarea ulterioară, în cadrul procedurii de recurs, a unui document pretins semnat electronic nu poate înlătura consecințele neexecutării corespunzătoare a obligațiilor procesuale în fața instanței de apel și nici nu poate substitui prezentarea, în termen și în formă legală, a apelului motivat autentificat conform exigențelor Legii nr. 124 din 19 mai 2022.

Așadar, apelantul/reprezentantul cunoscând despre încheierea instanței de apel din 19 decembrie 2025, prin care nu s-a dat curs apelului şi s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel, nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile de acces la instanță, în speță îndeplinirea corespunzătoare a indicațiilor instanței de apel.

Drept urmare, Completul de judecată constată că, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel Nord a dispus întemeiat, prin încheierea din 18 martie 2026, restituirea apelului urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a indicațiilor procesuale.

Argumentele recurentului privind pretinsul formalism excesiv și încălcarea dreptului de acces la justiție nu pot fi reținute, or aplicarea dispozițiilor art. 368 și art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă reprezintă consecința nerespectării de către apelant a obligațiilor procesuale clare și previzibile stabilite prin încheierea de a nu da curs cererii de apel. Instanța de apel a aplicat aceste norme în mod proporțional și în concordanță cu principiul bunei-credințe, reținând că sarcina respectării termenelor și condițiilor procedurale revine exclusiv părții. 6

În această ordine de idei, având în vedere că încheierea din 18 martie 2026 a Curșii de Apel Nord a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt declarative și neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Alexandru Oloinic, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Restituie recursul declarat de avocatul Vitalii Crivoi în interesele recurentului Alexandru Oloinic. Respinge recursul declarat de Alexandru Oloinic. Menține încheierea din 18 martie 2026 a Curții de Apel Nord, în cauza civilă Sergiu Rotaru împotriva lui Alexandru Oloinic cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7