2r-179/26 — Încasarea datoriei și a penalităților contractuale

La 3 iunie 2022, Dumitru Renița a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva Irinei Butucel, solicitând încasarea datoriei restante în sumă de 170,12 euro, a penalității de întârziere în cuantum de 22.410 euro, a taxei de stat în sumă de 23.897,84 lei, a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 6.000 lei și a cheltuielilor aferente citării publice a pârâtei în sumă de 300 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 noiembrie 2024, a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Dumitru Renița. S-a încasat de la Irina Butucel în beneficiul lui Dumitru Renița suma de 22.580,12 euro, reprezentând datoria rezultată din contractul de împrumut nr. 1-244 din 22 aprilie 2021 și penalitatea contractuală, convertită în monedă națională conform cursului Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii, precum și cheltuielile de judecată, constând din taxa de stat în sumă de 23.897,84 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6.000 lei și cheltuielile de citare în sumă de 300 lei.

La 25 noiembrie 2024, avocatul Victor Ciumac, în interesele Irinei Butucel, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 noiembrie 2024, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 17 aprilie 2026, avocatul Alexandr Vescu, în interesele lui Andrian Stolnic, a depus o cerere de înlocuire a intimatului Dumitru Renița cu succesorul său în drepturi, Andrian Stolnic. În motivarea cererii, a invocat că, prin contractul de cesiune din 29 iulie 2025, Dumitru Renița a transmis către Andrian Stolnic creanța rezultată din contractul de împrumut nr. 1-244 din 22 aprilie 2021, împreună cu toate drepturile aferente acesteia, inclusiv cele valorificate în cadrul prezentului litigiu.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 22 aprilie 2026, a fost respinsă cererea depusă de avocatul Alexandr Vescu în interesele lui Andrian Stolnic privind înlocuirea în proces a intimatului Dumitru Renița cu Andrian Stolnic, în cauza civilă privind încasarea datoriei, a penalității contractuale și a cheltuielilor de judecată. 1

La 7 mai 2026, avocatul Alexandr Vescu, în interesele lui Andrian Stolnic, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 22 aprilie 2026, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi încheieri prin care Andrian Stolnic să fie recunoscut în calitate de succesor în drepturi al intimatului Dumitru Renița.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de apel a respins neîntemeiat cererea de înlocuire a intimatului Dumitru Renița cu Andrian Stolnic, deși prin contractul de cesiune din 29 iulie 2025 creanța rezultată din contractul de împrumut nr. 1-244 din 22 aprilie 2021 a fost transmisă către acesta din urmă.

Recurentul a invocat că, odată cu transmiterea creanței, Andrian Stolnic a dobândit și toate drepturile aferente acesteia, inclusiv dreptul de a participa în proces în calitate de succesor în drepturi al creditorului inițial.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluţionată prin încheierea casată”.

Art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 13. „(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare”.

Art.70 alin. (1), (2) și (3) din Cod de procedură civilă, „(1) În cazul ieșirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios sau din raportul stabilit prin hotărâre judecătorească (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), instanţa permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului. (2) Actele săvârșite până la intrarea în proces a succesorului sunt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o”.

Completul de judecată constată că încheierea contestată a fost pronunțată la 22 aprilie 2026, iar recursul a fost declarat la 7 mai 2026, fiind astfel respectat termenul de exercitare a căii de atac prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.

Din materialele cauzei rezultă că, în cadrul examinării apelului declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 noiembrie 2024, avocatul Alexandr Vescu, în interesele lui Andrian Stolnic, a solicitat înlocuirea intimatului Dumitru Renița cu succesorul său în drepturi, invocând contractul de cesiune a creanțelor din 29 iulie 2025.

Prin încheierea din 22 aprilie 2026, Curtea de Apel Centru a respins cererea, reținând că nu a fost demonstrată identitatea dintre creanța cesionată și dreptul litigios, întrucât contractul de cesiune ar viza o creanță în cuantum de 25.000 de euro, în timp ce prin hotărârea primei instanțe au fost adjudecate suma de 170,12 euro cu titlu de datorie și suma de 22.410 euro cu titlu de penalitate contractuală. Totodată, instanța de apel a reținut că întinderea creanței nu este definitiv stabilită, cauza aflându-se în faza apelului.

Efectuând controlul judiciar, Completul de judecată reține că, în sensul art. 70 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cesiunea de creanță constituie unul dintre cazurile care permit înlocuirea părții cu succesorul său în drepturi, succesiunea procesuală fiind posibilă în orice fază a procesului. În sensul art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cesiunea de creanță reprezintă o manifestare a disponibilității titularului asupra dreptului material litigios.

Succesiunea procesuală reprezintă consecința transmiterii dreptului material care formează obiectul judecății. Prin urmare, atunci când creditorul transmite unui terț creanța dedusă judecății, cesionarul poate prelua poziția procesuală a cedentului, în limitele drepturilor materiale transmise și în starea în care procesul se află la momentul intervenirii cesiunii.

Completul de judecată constată că, potrivit pct. 2.1 și 2.3 ale contractului de cesiune din 29 iulie 2025, Dumitru Renița a transmis lui Andrian Stolnic creanța izvorâtă din contractul de împrumut nr. 1-244 din 22 aprilie 2021, fiind individualizate expres drepturile ce formează obiectul prezentului litigiu, inclusiv datoria de 170,12 euro, penalitatea contractuală de 22.410 euro și cheltuielile de judecată.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază critic concluzia instanței de apel privind lipsa identității dintre creanța cesionată și dreptul litigios. Or, suma de 25.000 de euro prevăzută la pct. 2.2 al contractului reprezintă prețul convenit între cedent și cesionar pentru transmiterea creanței, iar nu cuantumul creanței cesionate. 3

Obiectul cesiunii și prețul cesiunii constituie elemente juridice distincte, astfel încât lipsa identității valorice dintre acestea nu justifică concluzia că dreptul litigios nu a fost transmis.

Totodată, faptul că hotărârea primei instanțe este supusă controlului judiciar în ordine de apel, iar cuantumul creanței poate fi modificat în urma examinării apelului, nu constituie un impediment pentru succesiunea procesuală (decizia nr. 2r- 485/15). Art. 70 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede expres că succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului. Astfel, cesionarul preia creanța în situația juridică existentă la momentul cesiunii, inclusiv cu riscul modificării sau respingerii acesteia în urma exercitării căilor de atac.

Prin urmare, Completul de judecată constată că instanța de apel a refuzat substituirea procesuală în baza unor considerente care nu rezultă din condițiile stabilite de art. 70 din Codul de procedură civilă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că respingerea cererii de înlocuire a intimatului Dumitru Renița cu succesorul său în drepturi, Andrian Stolnic, este neîntemeiată, motiv pentru care admite recursul, casează încheierea Curții de Apel Centru din 22 aprilie 2026 și remite cauza aceleiași instanțe, în vederea rejudecării problemei soluționate prin încheierea casată.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,