LANIADO c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
LANIADO c. FRANCE (CtEDO, 2021)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 27789/17 Alice LANIADO împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 30 septembrie 2021 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Stephanie Morou-Vikström, Lado Chanturia, judecători, și Martina Keller, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 4 aprilie 2017, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dl Alice Laniado, este un cetățean francez născut în 1950 și rezident la Paris. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Lelier, avocat care desfășoară activități la Paris. Circumstanțele din speță Faptele din speță, cum ar fi cele prezentate de reclamantă, se prezintă în modul următor. De la 1 În ianuarie 2005, recurenta a primit o pensie de invaliditate de a doua categorie rezervată persoanelor declarate incapabile să exercite o activitate profesională. În octombrie 2010, în ceea ce privește vârsta legală de pensionare, aceasta a solicitat ca fondul regional de asigurări de sănătate (CRAM) să își suspende plata pensiei de pensie, indicând că aceasta și-a găsit un loc de muncă salariat cu jumătate de normă și, prin urmare, a obținut din CRAM menținerea pensiei de invaliditate după cea de-a șaizecea aniversare. La 10 noiembrie 2011, recurenta a fost concediată din motive economice, în urma căreia și-a încetat activitatea profesională și a primit prestații de asigurare de șomaj. CRAM i-a comunicat apoi un refuz de a-și continua plata pensiei de invaliditate după 30 noiembrie 2011 și i-a solicitat rambursarea sumei de 868,86 EUR (EUR) plătită în decembrie 2011 recurenta sesizează comisia de apel amiabilă, apoi Tribunalul pentru Afaceri Sociale (TASS), în fața căruia susține că dispozițiile articolului 314-16 din Codul de securitate socială (CSS) constituie o discriminare pe motive de handicap. Prin hotărârea din 21 mai 2013, TASS a exonerat reclamanta de cererile sale. La apel formulat de recurentă și printr-o hotărâre din 15 ianuarie 2015, tribunalul din Paris a confirmat hotărârea în toate dispozițiile sale următoarele motive în cazul în care invalidii privați de muncă pierd de la vârsta prevăzută la art. 351 1 Posibilitatea de a dobândi trimestre suplimentare care le conferă dreptul la o pensie pentru limită de vârstă mai avantajoasă atunci când nu ar fi constrânsă să facă acest lucru, această diferență nu constituie totuși o discriminare pe motive de handicap; (...) într-adevăr, începând cu vârsta menționată anterior, regimul social de asigurare de invaliditate este transmis automat de cel de asigurare pentru limită de vârstă, cu excepția cazului în care exercită o activitate profesională; (...) în schimb, persoanele în vârstă, valide și șomaj nu primesc pensie de invaliditate și, prin urmare, nu pot fi obligate să primească pensie în locul și locul celeilalte; (...) în schimb, persoanele în vârstă, valabile și șomajul nu primesc pensie de invaliditate și, prin urmare, nu pot fi obligate să primească pensie în locul celeilalte; (...) Discriminarea nu este direct legată de handicap, deoarece posibilitatea sau nu de a menține pensia de invaliditate depinde numai de exercitarea de către persoana în cauză a unei activități profesionale printr-o hotărâre din 6 octombrie 2016, Curtea de Casație a respins recursul formulat de recurentă, din următoarele motive: [...] sub rezerva menținerii, dincolo de vârsta limită de deschidere a drepturilor, a pensiei de pensie, a plății pensiei de invaliditate cu condiția ca titularul acesteia să desfășoare o activitate profesională, dispozițiile articolelor L. 341-15 și L. 341-16 alineatul (2) din Codul securității sociale, acesta din urmă în redactarea sa, în conformitate cu Legea nr. 2009-1646 din 24 decembrie 2009, aplicabil în litigiu, nu au generat nici o discriminare în ceea ce privește cerințele prevăzute la articolele 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și primul din Protocolul adițional nr. 1 la convenția menționată anterior, diferența de tratament între persoanele asigurate conform Õ desfășoară sau nu o activitate profesională care își are originea în coordonarea necesară între asigurarea de invaliditate și asigurarea de bătrânețe; (...) rezultă din art. 51 alineatul (1) din titlul VII al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene că dispozițiile acesteia sunt de competența exclusivă a fiecărui stat membru al Uniunii Europene numai în cazul în care acesta pune în aplicare dreptul Uniunii; (...) amenajarea sistemului lor de securitate socială este de competența exclusivă a fiecărui stat membru al Uniunii Europene. Dreptul intern relevant Dispoziții aplicabile persoanelor declarate invalide care depășesc vârsta de pensionare Codul de securitate socială Dispozițiile relevante din Codul de securitate socială (CSS) care se aplică la momentul faptelor sunt următoarele: Articolul L. 341-4 În vederea stabilirii cuantumului pensiei, invalidii sunt clasificați după cum urmează: ) Invalizi în măsură să dea naștere unei activități remunerate; [categoria 1] ) invalizi absolut în măsură să exercite orice profesie; [categoria 2] ) invalizi care, fiind absolut în măsură să exercite o profesie, sunt, în plus, obligați să se recurgă la asistența unei persoane terțe pentru a efectua actele obișnuite ale vieții. [categoria 3] În plus, articolul L. 341-15 Pensia de invaliditate se încheie la vârsta prevăzută la primul paragraf al articolului 351-1. Aceasta se înlocuiește începând cu această vârstă cu pensia pentru limită de vârstă acordată în caz de incapacitate la locul de muncă. Pensia pentru limită de vârstă substituită unei pensii de invaliditate nu poate fi mai mică decât cuantumul alocației pentru lucrătorii în vârstă. Cu toate acestea, în cazul în care acestea se ridică la vârsta prevăzută la primul paragraf al articolului 351-1, titularii unei pensii de invaliditate care a fost plătită înainte de 31 mai 1983 pot beneficia de o pensie de limită de vârstă care nu poate fi mai mică decât pensia de invaliditate de care a fost revocată la această vârstă. Prin derogare de la dispozițiile art. L. 341-15, în cazul în care persoana asigurată exercită o activitate profesională, pensia pentru limită de vârstă acordată în temeiul dreptului de muncă nu este reținută decât dacă persoana asigurată solicită în mod expres acest lucru. 1, nu solicită acordarea pensiei de limită de vârstă pentru limită de vârstă continuă să beneficieze de pensia de invaliditate până la data la care solicită pensia de pensie și cel târziu până la vârsta menționată la art. 1 L. 351-8. În acest caz, drepturile sale la pensie pentru limită de vârstă se lichidează ulterior în condițiile prevăzute la articolele L. 351-1 și L. 351-8. Cu toate acestea, pensia pentru limită de vârstă care i se acordă atunci nu poate fi mai mică decât cea de care ar beneficia în cazul în care lichidarea drepturilor sale ar fi fost efectuată în condițiile prevăzute la articolul L. 341-15. Poate fi recunoscut ca inapt la locul de muncă, asigurat care nu este în măsură să continue exercitarea locului de muncă fără a afecta grav sănătatea sa și care este în mod definitiv atins de o incapacitate de muncă constatată medical, ținând seama de aptitudinile sale fizice și mentale în exercitarea unei activități profesionale, și a căror rată este stabilită prin decret în Consiliul de Stat. Articolul L. 351-8 Beneficiază de rata integrală chiar și în cazul în care acestea nu justifică durata necesară de asigurare sau perioade echivalente în regimul general și unul sau mai multe alte regimuri obligatorii: Persoanele asigurate care depășesc vârsta prevăzută în art. 161-17-2 mărite cu cinci ani; (...)b Persoanele asigurate cu handicap care depășesc vârsta de 65 de ani; ) persoanele asigurate recunoscute ca inapte la locul de muncă în condițiile prevăzute în art. 351-7 ; (...).................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 133, pronunțat sub jurisdicția art. L. 341-16 din CSS ; Soc., 28 mai 2015, recurs nr. 14-14.960). Dispoziții aplicabile persoanelor valide involuntar private de o activitate profesională Dispozițiile relevante din Codul muncii aplicabile la data faptelor se citesc astfel: Articolul L. 5421-4 Venitul de înlocuire prevăzut [alocațiile așa-numitelor șomaje] încetează să mai fie vărsat: persoanelor care au atins vârsta prevăzută la articolul L. 161-17-2 din Codul de asigurări sociale care justifică durata de asigurare, astfel cum este definit la articolul L. 351-1 al Codului de securitate socială, necesară pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă pe deplin ; Pentru persoanele cu handicap care nu au vârsta prevăzută la articolul L. 161-17-2 din același cod, majorat cu cinci ani; (...) GRIEFS 10. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta susține că, după vârsta legală de pensionare, angajații invalidi se află în obligația de a-și reporta pensia în caz de pierdere a locului de muncă. Comisia consideră că această regulă bazată pe handicap creează o situație diferită între angajații validi și cei invalidi și constituie o discriminare în sensul articolului 14 din convenție. În cele din urmă, Comisia susține că trecerea automată de la dreptul la pensie la incapacitate, fără a permite salariaților declarați incapabili să continue să caute un loc de muncă sau să primească alocații de șomaj care să le permită să valideze noi trimestre pentru calcularea drepturilor lor la pensie, ar fi discriminatorie. Recurenta invocă o încălcare a articolului 14 din Convenție, coroborată cu art. 1 din Protocolul nr 1, conform căruia: art. 14 ▪ Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, în special pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, la adresa unei minorități naționale, averii, nașterii sau a oricărei alte situații. □ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale (...) Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. De asemenea, aceasta invocă o încălcare a articolelor 21 (interdicția oricărei discriminări) și 26 (dreptul persoanelor cu handicap) ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 13. Curtea este, în primul rând, competentă să aplice Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene 14. În al doilea rând, Comisia reamintește că, pentru ca o problemă să apară în temeiul articolului 14 din Convenție, trebuie să existe o diferență în tratamentul persoanelor aflate în situații similare sau comparabile. O astfel de distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu are un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. statele contractante au o anumită marjă de apreciere pentru a stabili dacă și în ce măsură diferențele dintre situații în alte domenii similare justifică distincțiile de prelucrare. La întinderea acestei marje de apreciere variază în funcție de circumstanțe, domenii și context. Olatitudine este în mod normal lăsată la latitudinea statului pentru a lua măsuri de ordin general în domeniul economic sau social. Prin cunoașterea directă a societății și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât instanța internațională pentru a determina ce este de interes public în materie economică sau socială, iar Curtea respectă, în principiu, modul în care statul înțelege imperativele de interes public, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește în mod evident lipsită de o bază rezonabilă (a se vedea, printre altele, Carson și altele, cum ar fi Regatul Unit [GC], n 42184/05, § 61, CEDH 2010, și Fábián Ungaria [GC], n 78117/13, §§ 112-115, 5 septembrie 2017, precum și referințele menționate anterior. 15. În speță, în ceea ce privește existența unor situații similare și comparabile, Curtea constată în primul rând că reclamanta susține că a trebuit să își lichideze pensia după ce și-a pierdut în mod involuntar locul de muncă, fără a avea posibilitatea de a continua să caute de muncă. Curtea se plânge de aplicarea textelor la categoria persoanelor invalide care depășesc vârsta legală de pensionare. Diferența de tratament invocată constă în distincția dintre salariații invalidi care pot continua să desfășoare o activitate profesională efectivă în ciuda handicapului lor și cei care nu mai pot sau își pierd o activitate profesională efectivă până la vârsta legală de pensionare. 16. ÎN  n  n                                                                   Ș                                                                                                                                                                                         17. În cadrul acestei categorii de persoane asigurate cu handicap, Curtea constată că legislația națională stabilește principiul conform căruia transferul unei pensii de invaliditate se încheie automat atunci când salariatul declarat invalid atinge vârsta legală minimă de pensionare și înlocuirea acesteia cu o pensie de pensie (L. 341-15 CSS) (punctul 7 de mai sus). Prin derogare de la acest principiu, în cazul în care salariatul invalid continuă să exercite o activitate profesională efectivă, acesta poate solicita menținerea unei pensii de invaliditate în locul și locul unei pensii de pensie până în ziua în care atinge vârsta de limită legală de pensionare (L. 341-16 CSS) (punctul 7 de mai sus). Curtea constată că diferența de situație nu este, prin urmare, legată de handicap, ci depinde de exercitarea sau nu de asigurarea invalidă a unei activități profesionale efective. În plus, Curtea arată că, în prezenta cauză, recurenta a obținut aplicarea mecanismului de derogare în perioada în care a justificat o activitate profesională până la concedierea sa economică. 18. Curtea constată, de asemenea, că, în hotărârea sa din 6 octombrie 2016, Curtea de Casație a considerat că diferența de situație dintre persoanele care desfășoară sau nu o activitate profesională efectivă are ca obiectiv coordonarea necesară între asigurarea de invaliditate și asigurarea pentru limită de vârstă (punctul 6 de mai sus). Astfel, având în vedere marja de apreciere de care se bucură statele contractante pentru a stabili dacă și în ce măsură diferențele dintre situații similare justifică distincțiile de prelucrare, Curtea concluzionează că măsurile luate de către stat în privința recurentei, întemeiate pe existența sau nu a unei activități profesionale efective, urmăresc un scop legitim și nu erau în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă și de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. 20. În cele din urmă, și presupunând că landurile pot considera, astfel cum susține recurentul, că persoanele invalide sunt într-o situație comparabilă sau similară cu cea a persoanelor valide, Curtea constată lipsa aparentă a discriminării și a încălcării în acest sens, în măsura în care legislația națională prevede, de asemenea, pentru persoanele valabile la vârsta de pensionare și în mod involuntar privat de o activitate profesională un principiu similar de încetare automată a plății prestațiilor de șomaj și înlocuirea acestora cu o pensie de pensie (L. 5241-4 CSS) (punctul 7 de mai sus). Având în vedere marja de apreciere de care se bucură statele contractante pentru a lua măsuri de ordin general în materie economică sau socială, Curtea consideră că nu este în măsură să caracterizeze existența unei diferențe de tratament care ar fi în mod evident lipsite de o bază rezonabilă și s-ar baza pe un motiv discriminatoriu. 21. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă făcută în franceză și apoi comunicată în scris la 21 octombrie 2021. {semnătură_p_2} Martina Keller Ganna Yudkivska Adjunct Președinte