LACNY c. FRANCE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 50698/09 prezentată de Aleksandra LACNY împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 22 februarie 2011 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Isabelle Berro-Lefevre, Ann Power, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea prezentată mai sus la 17 septembrie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a luat act de această hotărâre, pronuna următoarea procedură Cererea a fost introdusă de domnul Aleksandra Lacny, un resortisant polonez, născut în 1967 și rezident în Dabrowa Gornicza. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Draga-Buchta, avocată la Katowice. Guvernul francez ( A fost reprezentat de agentul său, dl Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul polonez, care a fost în primul rând evaluat în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Convenție, a fost reprezentat de agentul său, dl J. Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta se plângea de durata excesivă a procedurii și de absența diligenței autorităților franceze pentru executarea hotărârii din 10 iunie 1999 În februarie 2005, care i-a acordat o pensie alimentară, reclamanta adăuga că nu primise nici o sumă de bani de la 14 februarie 2005, data la care hotărârea devenise definitivă și că trebuia să recurgă la împrumuturi pentru a supraviețui. La 2 iunie 2009, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. La 30 noiembrie și 6 decembrie 2010, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, Ö Õ este angajat să plătească reclamantei, cu titlu gratuit, suma de 10 000 (zece mii) de euro, iar reclamanta a renunțat la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care au stat la baza cererii sale. Suma va fi scutită de orice impozit aplicabil și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție). Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stephen Phillips Mark Villiger grefier adjunct Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

50698/09

présentée par Aleksandra LACNY

contre la France

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 22 février 2011 en un comité composé de

:

Mark Villiger,

président,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Ann Power,

juges,

et de Stephen Phillips,

greffier adjoint

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 septembre 2009,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

La requête a été introduite par M

me

Aleksandra Lacny, une ressortissante polonaise, née en 1967 et résidant à Dabrowa Gornicza. Elle a été représentée devant la Cour par M

e

Draga-Buchta, avocate à Katowice. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

E.

Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Le gouvernement polonais, qui s’était prévalu de son droit d’intervenir en vertu

de l’article 36 § 1 de la Convention

, était représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée excessive de la procédure et de l’absence de diligence des autorités françaises pour faire exécuter le jugement du 10

février 2005 qui lui accordait une pension alimentaire. La requérante ajoutait qu’elle n’avait reçu aucune somme d’argent depuis le 14 février 2005, date à laquelle le jugement était devenu définitif, et qu’elle devait recourir à des emprunts pour survivre.

Le 2 juin 2009, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.

Les 30 novembre et 6 décembre 2010, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser à la requérante, à titre gracieux, la somme de 10

000 (dix mille) euros et la requérante a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de sa requête. La somme sera exempte de tout impôt éventuellement applicable et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Greffier adjoint

Président