Danileț împotriva României

Publicat la 25 octombrie 2021 SECȚIUNEA 4 Cerere nr. 16915/21 Vasilică-Cristi Danilet împotriva României, introdusă la 18 martie 2021, comunicată la 5 octombrie 2021, CU PRIVIRE LA LUXEMBURG, recurentul este un magistrat cu o mare notorietate în România, fost consilier al Ministrului Justiției, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii ( a) foarte activ în dezbaterile privind democrația, statul de drept și justiția. Cererea se referă la o sancțiune disciplinară aplicată reclamantului de către Inspecția Judiciară a Forumului, confirmată de Înalta Curte de Casație pe 18 mai 2020 (Decizia notificată la 30 octombrie 2020), ca urmare a publicării de către solicitant, la 9 ianuarie 2019, pe pagina sa de Facebook, a două postări.

Reclamantul a fost acuzat că, prin publicațiile sale, a afectat reputația funcției de magistrat și că nu și-a respectat obligația de discreție, încălcând art. 99 litera (a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor. Invocând art. 10 din Convenție, recurentul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare. El susține că publicațiile în litigiu au contribuit la o dezbatere publică privind separarea puterilor, de interes general pentru societate. De asemenea, se afirmă că dispoziția legală pe baza căreia a fost sancționat nu era clară și precisă, deoarece nu preciza ce tip de acte ar putea aduce atingere în mod negativ dreptului de proprietate, libertății și prestigiului funcției de magistrat.

Pe teren la art. 8, reclamantul se plânge că ancheta a afectat reputația sa profesională și că sancțiunea disciplinară i-a afectat reputația socială și profesională și că aceasta a avut un impact negativ asupra carierei sale profesionale. A existat o interferență în libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, din cauza sancțiunii disciplinare care i-a fost aplicată în temeiul legii, această interferență a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție, s-a încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 din convenție Din cauza sancțiunii disciplinare care i-a fost aplicată?

Publié le 25 octobre 2021

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 16915/21 Vasilică-Cristi DANILEȚ contre la Roumanie introduite le 18 mars 2021 communiquée le 5 octobre 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est un magistrat jouissant d’une grande notoriété en Roumanie, ancien conseiller du ministre de la Justice, ancien membre du Conseil supérieur de la magistrature (« CSM »), très actif dans les débats sur la démocratie, l’État de droit et la justice. La requête concerne une sanction disciplinaire infligée au requérant par l’Inspection judiciaire du CSM, confirmée par la Haute Cour de cassation le 18 mai 2020 (décision notifiée le 30 octobre 2020), en raison de la publication par le requérant, le 9 janvier 2019, sur sa page Facebook, de deux posts. Il était reproché au requérant d’avoir, par ses publications, nui à la réputation de la fonction de magistrat et de ne pas avoir observé son devoir de discrétion, en violation de l’article 99 lit. a) de la loi n o 303/2004 sur le statut des juges et des procureurs.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression. Il fait valoir que les publications litigieuses ont contribué à un débat public concernant la séparation des pouvoirs, d’intérêt général pour la société. Il allègue en outre que la disposition légale sur la base de laquelle il a été sanctionné manquait de la clarté requise et de précision car elle ne précisait pas quel type d’actes étaient susceptibles de porter atteinte à « l’honneur, à la probité et au prestige de la fonction de magistrat ». Sur le terrain de l’article 8, le requérant se plaint que l’enquête a porté atteinte à sa réputation professionnelle et que la sanction disciplinaire a nui à sa réputation sociale et professionnelle et qu’elle a eu un impact négatif sur sa carrière professionnelle.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence dans la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? 3. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention en raison de la sanction disciplinaire qui lui a été infligée ?