2r-271/26 — Încasarea sumei

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 18 decembrie 2025, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de APLP nr. 51/336 COOP, în procedura falimentului, împotriva lui Stanislav Marciuc și Rodicăi Marciuc cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 2 februarie 2026, Rodica Marciuc a declarat apel, solicitând repunerea în termen, casarea hotărârii și remiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 24 martie 2026, cererii de apel nu i s-a dat curs, apelantei fiindu-i acordat un termen de 10 zile calendaristice de la primirea încheierii pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de timbru în mărime de 200 lei.

Prin încheierea Curții de Apel Centru din 5 mai 2026, cererea de apel a fost restituită, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Instanța de apel a reținut că încheierea din 24 martie 2026 a fost expediată, la 1 aprilie 2026, la adresa electronică utilizată de apelantă pentru depunerea apelului, fără ca sistemul să genereze o notificare de eroare. Apelanta nu a înlăturat în termen neajunsurile constatate.

La 8 iulie 2026, Rodica Marciuc a depus recurs, solicitând casarea încheierii din 5 mai 2026 și remiterea cauzei Curții de Apel Centru pentru continuarea examinării apelului.

Recurenta a susținut că nu a recepționat mesajul electronic și nu a cunoscut despre obligația de a achita taxa de timbru și de a completa cererea de apel. A invocat că simpla expediere a mesajului nu confirmă recepționarea efectivă a actului, iar instanța de apel nu a verificat dovada livrării, conținutul mesajului și accesibilitatea anexelor.

Rodica Marciuc a arătat că a urmărit activ desfășurarea procesului, întrucât, la 26 februarie 2026, a solicitat instanței informații despre stadiul dosarului, iar mesajul său a fost recepționat. A menționat că a aflat despre încheierea din 24 1 martie 2026 numai după comunicarea acesteia pe suport de hârtie și că ulterior a achitat taxa de timbru.

Recurenta a invocat că restituirea apelului constituie o măsură excesivă și formalistă, aplicată fără verificarea posibilității sale reale de a lua cunoștință de obligațiile stabilite, cu încălcarea dreptului la apărare și a dreptului de acces efectiv la justiție.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Art. 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.

Art. 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: (1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.

Art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să 2 înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Principala problematică pe care este chemată să o dezlege în prezenta cauză Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție vizează pe de o parte dacă instanța de apel era îndreptățită să utilizeze comunicarea prin intermediul poștei electronice în comunicarea cu recurenta și dacă în prezenta cauză se poate considera că încheierea de a nu da curs cererii de apel a fost comunicată în modul corespunzător recurentului.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție deja a clarificat condițiile în care instanțele de judecată pot utiliza adresele electronice în comunicarea actelor procedurale și a stabilit momentul la care se consideră, în aceste cazuri, că actul procedural este comunicat participanților la proces (Decizia nr. 2r-435/25, §23- 29).

Astfel, expedierea actului la adresa electronică indicată de apelant se consideră ajunsă la destinatar dacă nu există o notificare de imposibilitate de livrare, întrucât operatorul poștei electronice generează automat o informare în cazul respingerii mesajului („Mail delivery system”), iar absența acestei notificări echivalează cu prezumția recepționării.

Recurenta Rodica Vornicescu pe parcursul judecării cauzei a indicat în actele sale procedurale și a utilizat în comunicarea cu instanțele de judecată adresa electronică *****@yahoo.com (f.d. 79-82, 82-91, 117-127, 131-142, 151-154, 161-172).

Cererea de repunere în termen a cererii de apel a fost depusă electronic de către Rodica Vornicescu prin intermediul adresei electronice *****@yahoo.com (f.d. 151). La fel, prin intermediul adresei electronice *****@yahoo.com a fost depusă și cererea de recurs împotriva încheierii din 5 mai 2026 (f.d. 185). 3

În aceste condiții, completul de judecată apreciază ca necredibilă susținerea recurentei potrivit căreia încheierea din 24 martie 2026 de a nu da curs cererii de apel nu ar fi fost recepționată efectiv la adresa electronică *****@yahoo.com.

Or, la materialele dosarului există dovada expedierii încheierii Curții de Apel Centru din 24 martie 2026 la adresa electronică *****@yahoo.com la 1 aprilie 2026 (f.d.178).

Materialele dosarului nu conțin indicii referitoare la introducerea eronată a adresei, respingerea mesajului, inactivitatea contului electronic ori imposibilitatea accesării anexelor. Dimpotrivă, utilizarea aceleiași adrese înainte și după momentul comunicării infirmă existența unei disfuncționalități obiective și persistente a contului electronic.

Simpla afirmație a recurentei că nu a observat ori nu a deschis mesajul nu este suficientă pentru răsturnarea prezumției de recepționare rezultate din expedierea actului la adresa electronică indicată și utilizată de aceasta, în lipsa unei notificări privind imposibilitatea livrării. Comunicarea actului procedural presupune punerea acestuia la dispoziția destinatarului prin mijlocul de comunicare ales și folosit de acesta, iar nu dovedirea faptului subiectiv că destinatarul a deschis efectiv mesajul sau a consultat documentul anexat.

Împrejurarea invocată de recurentă că, la 26 februarie 2026, a solicitat prin aceeași adresă electronică informații despre stadiul dosarului nu susține poziția acesteia, ci confirmă că adresa constituia un mijloc real și funcțional de comunicare cu instanța.

De asemenea, achitarea ulterioară a taxei de timbru, după expirarea termenului acordat, nu înlătură neexecutarea în termen a indicațiilor cuprinse în încheierea din 24 martie 2026.

În aceste circumstanțe, instanța de apel era îndreptățită să considere încheierea de a nu da curs cererii de apel ca fiind comunicată corespunzător. Întrucât recurenta nu a înlăturat neajunsurile în termenul acordat și nu a prezentat probe apte să demonstreze existența unui impediment obiectiv privind recepționarea mesajului electronic, restituirea cererii de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă nu poate fi calificată drept formalism excesiv sau restrângere disproporționată a dreptului de acces la justiție.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,