2r-232/26 — Încasarea datoriei

La 5 mai 2025, ÎMGFL nr. 5 din Chișinău, în procedura falimentului, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Raisei Tarîța, solicitând încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 2 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă. A fost respinsă cererea privind ridicarea excepției de tardivitate, depusă de avocatul Iurii Bordeniuc, în interesele Raisei Tarîța. S-a încasat de la Raisa Tarîța, în beneficiul ÎMGFL nr. 5 din Chișinău, în procedura falimentului, datoria pentru serviciile comunale în sumă de 54 838,27 lei, constituită din suma de 47 376,53 lei pentru energia termică furnizată în perioada 1 martie 2021-31 iulie 2024 și suma de 7 461,74 lei pentru alte servicii comunale, acumulată în perioada 1 februarie 2021-31 ianuarie 2025, aferente locului de consum situat în mun. Chișinău, bd. ***** nr. *****, ap. *****. De asemenea, s-au încasat de la Raisa Tarîța, în beneficiul ÎMGFL nr. 5 din Chișinău, în procedura falimentului, cheltuielile de judecată suportate pentru achitarea taxei de timbru în sumă de 200 de lei, iar în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 2 195,12 lei.

La 15 decembrie 2025, avocatul Iurii Bordeniuc, în interesele Raisei Tarîța, a declarat apel împotriva hotărârii din 2 decembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată și tardivă.

Prin încheierea din 17 martie 2026, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel declarate de avocatul Iurii Bordeniuc, în interesele Raisei Tarîța, acordând apelantei, un termen de 10 zile calendaristice de la data recepționării copiei încheierii pentru depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor cererii de apel suplimentare într-un număr egal cu numărul participanților la proces, precum și achitarea taxei de stat și a taxei de timbru. Totodată, apelantei i s-a explicat că cererea privind înlăturarea neajunsurilor urma să fie depusă și înregistrată nemijlocit la Direcția evidență și documentare procesuală a Curții de Apel Centru, în termenul stabilit, iar în cazul neîndeplinirii indicațiilor instanței, cererea de apel urma să fie restituită. 1

Prin încheierea din 12 mai 2026 a Curții de Apel Centru, cererea de apel declarată de avocatul Iurii Bordeniuc, în interesele Raisei Tarîța, a fost restituită din motivul neîndeplinirii indicațiilor instanței de apel expuse în încheierea din 17 martie 2026.

La 9 iunie 2026, avocatul Iurii Bordeniuc, în interesele Raisei Tarîța, a declarat recurs împotriva încheierii din 12 mai 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea integrală a acesteia și soluționarea problemei în fond, prin acordarea unui termen pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel.

În susținerea recursului, recurenta invocă faptul că încheierea din 17 martie 2026 a Curții de Apel Centru, prin care nu s-a dat curs cererii de apel și i s-a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor, nu i-a fost comunicată nici ei, nici reprezentantului său. Aceasta susține că la materialele cauzei lipsesc dovezi privind expedierea și recepționarea încheierii, iar actul nu a fost publicat nici pe pagina web a instanței.

Recurenta consideră neîntemeiată restituirea cererii de apel pentru neînlăturarea neajunsurilor, deoarece nu a cunoscut cerințele instanței și termenul acordat pentru executarea acestora. Totodată, aceasta susține că soluția instanței de apel i-a restrâns în mod nejustificat accesul la calea de atac și i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Articolul 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să mențină încheierea.”

Articolul 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă, preevde că: ,,(1) Decizia instanţei de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii”.

Articolul 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 2 „(1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii”.

Articolul 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Articolul 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.” 3

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Examinând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate, completul de judecată conchide că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de a nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25). Odată ce instanța de apel a emis o încheiere de a nu da curs cererii de apel, în care au fost indicate în mod clar, expres și lipsit de echivoc obligațiile ce revin apelantei pentru a pune pe rol cererea sa, sarcina respectării acestor indicații îi aparține exclusiv părții căreia îi incumbă obligația, adică apelantei. Prin urmare, apelanta trebuia să manifeste diligența necesară pentru a se conforma integral și în termen prescripțiilor instanței de apel, asigurând înlăturarea în totalitate și în modul corespunzător a neajunsurilor constatate (decizia nr. 2r-208/25, §27).

În prezenta cauză, prin încheierea din 17 martie 2026, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel și a acordat apelantei un termen de 10 zile calendaristice de la data recepționării încheierii pentru depunerea cererii suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept, prezentarea copiilor necesare și achitarea taxei de stat și a taxei de timbru. Apelantei i s-a explicat că neîndeplinirea indicațiilor în termenul acordat va determina restituirea cererii de apel.

Materialele cauzei confirmă că încheierea din 17 martie 2026 a fost expediată la 16 aprilie 2026 la adresa electronică *****@gmail.com, indicată de avocatul Iurii Bordeniuc în mandatul avocațial și în actele depuse în cauza respectivă (f.d. 35-36, 94). Aceeași adresă electronică a fost utilizată de reprezentant pentru transmiterea și recepționarea corespondenței procesuale pe parcursul examinării cauzei (f.d. 49, 68, 86-87).

Expedierea și recepționarea mesajului electronic sunt confirmate prin înscrisul anexat la f.d 94-95. Prin urmare, susținerea recurentei potrivit căreia încheierea nu i- 4 ar fi fost comunicată nici ei, nici reprezentantului său este contrazisă de probele existente la dosar.

Potrivit art. 22 alin. (4) lit. c) din Codul civil și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, notificarea transmisă prin poștă electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care a intrat în sistemul informațional indicat de acesta și poate fi accesată. În cauze similare, Curtea Supremă de Justiție a clarificat în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul acordat pentru înlăturarea neajunsurilor, statuând cu fermitate asupra acestui aspect (decizia nr. 2r-335/25, § 49- 50; 2r-110/26, § 25; 2r-141/26, § 33-34).

Potrivit obligațiilor sale procesuale, apelanta și reprezentantul ales au avut o datorie de diligență în gestionarea comunicării electronice, care include inter alia verificarea poștei electronice. O eventuală ignorare a verificării poștei electronice nu poate justifica lipsa de cunoștință, mai ales că prin prisma art. 100 alin. (11) din Codul de procedură civilă, metoda principală de comunicare a actelor din partea instanței de judecată este poșta electronică (decizia nr. 2r-27/26, § 40; decizia nr. 2r-484/25, §37).

Comunicarea actului procedural la adresa electronică indicată de avocat produce efecte față de partea reprezentată. În aceste condiții, încheierea de a nu da curs se consideră comunicată la 16 aprilie 2026, data la care mesajul electronic a fost recepționat la adresa indicată de reprezentant.

Termenul de 10 zile calendaristice a început să curgă la 17 aprilie 2026. Deoarece ultima zi a termenului, 26 aprilie 2026, era o zi nelucrătoare, termenul a expirat la sfârșitul următoarei zile lucrătoare, 27 aprilie 2026.

Până la expirarea termenului acordat, apelanta nu a înlăturat neajunsurile, astfel cum i s-a indicat prin încheierea din 17 martie 2026.

Argumentul recurentei referitor la nepublicarea încheierii pe pagina web a instanței nu poate conduce la o altă concluzie. În prezenta cauză este determinant faptul comunicării individuale a actului procedural la adresa electronică indicată de reprezentant, iar nu modalitatea de publicare a informațiilor despre dosar.

Nici cererea depusă la 4 mai 2026 de avocatul Iurie Bordeniuc, în interesele Raisei Tarîța, prin care s-a solicitat eliberarea copiilor încheierilor pronunțate în cauză, nu justifică neînlăturarea neajunsurilor în termenul acordat. Cererea respectivă a fost formulată după expirarea termenului la 27 aprilie 2026 și nu justifică omisiunea de neînlăturare a neajunsurilor.

De asemenea, faptul că recurenta afirmă că nu a luat cunoștință efectiv de conținutul mesajului nu înlătură efectele comunicării realizate la adresa electronică aleasă și utilizată de reprezentant în cadrul procesului. Curtea Supremă de Justiție a promovat ideea că părțile au obligația de a se folosi cu bună credinţă de drepturile 5 procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă (decizia nr. 2rc-58/25, §21).

În aceste condiții, reprezentantul urma să manifeste diligența și prudența impuse de raporturile juridice la care participa, în vederea exercitării căii de atac în termenul legal. Neîndeplinirea acestei obligații constituie culpa reprezentantului Iurii Bordeniuc, care, potrivit art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, este imputabilă părții reprezentate. Conform art. 14 din Codul civil, nimeni nu poate obține foloase prin invocarea propriei culpe sau a propriei incorectitudini (decizia nr. 2r-480/25, §22).

În aceste circumstanțe, Curtea de Apel Centru a constatat în mod întemeiat că apelanta nu a îndeplinit în termen indicațiile formulate prin încheierea de a nu da curs și a aplicat consecința procedurală prevăzută de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Apelantei i-au fost comunicate în mod clar neajunsurile cererii de apel, actul procedural a fost recepționat la adresa electronică indicată de reprezentant, iar partea a beneficiat de un termen efectiv pentru executarea indicațiilor instanței.

Dreptul de acces la instanță nu exclude obligația părții de a respecta condițiile procedurale prevăzute de lege pentru exercitarea unei căi de atac. Aplicarea consecinței prevăzute de art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, după comunicarea corespunzătoare a încheierii și expirarea termenului acordat, nu afectează însăși substanța dreptului de acces la justiție.

Inițiind procedura de apel împotriva unei hotărâri judecătorești, apelanta urma să se intereseze periodic soarta dosarului. La fel, apelanta-recurenta urma să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceasta cunoștea (Decizia nr. 2ra-435/25, §47; 2r-69/25, §30).

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat că termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale (decizia nr. 2r-494/25, § 39).

Având în vedere că încheierea din 12 mai 2026 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocatul Bordeniuc Iurii, în interesele Raisei Tarîța și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,