2ra-364/24 — Constatarea faptului încălcării de către organele de urmărire penală instanțele judecătorești a dreptului la desfășurarea procesului penal în termenul rezonabil cu încasarea despăgubirii încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală procuraturii și ale instanțelor judecătorești și a cheltuielilor de judecată

La 22 septembrie 2022, Calmațui Eduard a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova intervenient accesoriu Procuratura Generala a Republicii Moldova, solicitând constatarea încălcării dreptului la desfășurarea procesului penal în termenul rezonabil, cu încasarea sumei de 500 000 lei cu titlu de prejudiciu pentru încălcarea dreptului la judecare în termenul rezonabil, încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanțelor judecătorești în suma 500 000 lei şi a cheltuielilor de judecată încasarea cheltuielilor de judecată legate de asistență juridică în suma de 5000 lei (f. d. 4-10 verso).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Calmațui Eduard a invocat că prin ordonanța din 09 februarie 2016 a Procuraturii Generale s-a dispus începerea urmăririi penale conform semnelor componenței infracțiunii prevăzute de art.3621 alin.(3) lit. a) din Codul penal, urmând scopul organizației migrației ilegale.

Calmațui Eduard a indicat că prin ordonanța Procuraturii Generale din 14 aprilie 2016, reclamantul a fost pus sub învinuire în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42, art.3621 alin.(3) lit. a) Cod penal, iar la 19 iulie 2016 cauza penală în privința reclamantului a fost expediată Judecătoriei Centru, mun. Chișinău pentru examinare.

Prin sentința din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, Calmațui Eduard și SA ”Basarabia Nord” au fost achitați în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42, art.3621 alin.(3) lit. a) din Codul penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Eduard Clamanţui a menţionat că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 3 iunie 2021 a fost respins ca nefondat apelul declarat de acuzatorul de stat, cu menținerea sentinței din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Ulterior, prin decizia din 9 februarie 2022 Curții Supreme de Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către Procuratura de circumscripție Chișinău împotriva deciziei Colegiului Curții de Apel Chișinău din 3 iunie 2021 ca fiind vădit neîntemeiat.

Reclamantul, susține că a avut nevoie de perioada îndelungată ca să-şi demonstreze nevinovăția, condiție inacceptabilă într-un stat de drept în care drepturile şi libertățile fundamentale ale omului sunt primordial apărate şi garantate.

A susținut că pe parcursul exercitării urmării penale, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO .

Calmațui Eduard, a indicat că în rezultatul acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, s-a adus defăimare imaginii şi reputației, demoralizare profundă, obstacole morale şi fizice, stres, suferințe psihice dar şi pierderi materiale.

A susținut reclamantul că a fost vizat ca persoana care a comis o infracțiune de la 9 februarie 2016, când a fost pornită urmărire penală în privinţa sa, obținând calitate de bănuit odată cu emiterea ordonanței de pornire a urmării penale.

Reclamantul a indicat despre durata totală a procesului penal care a fost mai mare de 6 ani, perioada care cu siguranța este excesiv de mare pentru a fi considerată rezonabilă.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cerere de chemare în judecată pe prevederile art.2 alin.(1), (2), (3), art. 6 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termenul rezonabil sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti; art.6 CEDO; art. 2, 3, 6, 11 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998; art. 2007 din Codul civil.

La 26 ianuarie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de Vadim Bejan, a declarat apel motivat, împotriva hotărârii din 20 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Calmațui Eduard (f. d. 148).

Instanța de apel, ţinând cont de circumstanțele speței şi pornind de la dispozițiile art.2 al Legii 1545 din 25.02.1998, a calificat acțiunile organului de urmărire penală, inclusiv a Procuraturii care se încadrează în noțiunea de acțiuni ilicite. Or, atât organul de urmărire penală cât și Procuratura, contrar dispozițiilor art.1 alin.(3) Cod de procedură penală, au întreprins acțiuni de tragere la răspundere penală, precum și acordarea calității de bănuit/învinuit a reclamantului Calmațui Eduard pentru faptele care nu pot fi sub nici o condiție calificate drept infracțiune. Astfel, Colegiul a constatat că reclamantul a fost ilegal tras la răspundere penală.

Colegiul civil a reţinut prevederile art. 2036, 2037 din Codul civil, art. 3, 6, 11 din Legii 1545 din 25.02.1998, precum şi caracterul şi gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, statutul social al persoanei vătămate, apreciind ca fiind corectă soluția instanței de fond de admitere parțială a acțiuni și astfel încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului a sumei de 15000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului Calmațui Eduard referitor la repararea prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei, or, instanţa de fond just a concluzionat că, suma solicitată este exagerată, luând în considerație caracterul şi gravitatea suferințelor psihice şi fizice cauzate.

Colegiul civil a considerat neîntemeiate argumentele apelantului cu referire la încălcarea normelor internaționale prin prisma articolul 6§1 din Convenție, or, acțiunea civilă înaintată de Calmațui Eduard, cu excepția cadrului legal la care se face trimitere, nu conține nici un argument, care să confirme că urmărirea penală în cauza penală a fost tergiversată. Totodată, cu caracter subsecvent respingerii cerinței de constatare a încălcării dreptului de examinarea în termen rezonabil, prima instanță întemeiat a respins și cerința de recuperare a prejudiciului moral, care de altfel nu a fost argumentată nici în instanța de apel.

Instanța de apel a considerat că, reieșind din înscrisurile anexate la materialele cauzei, apelantul Calmațui Eduard a suportat cheltuieli în mărime de 5000 lei (f. d. 3), iar aceste cheltuieli sunt în legătură cu reprezentarea în prezenta cauză de către avocatul Mișcoi Mihail.

Colegiul civil, a conchis că prima instanţă, eronat a dat apreciere cerinței privind cheltuielile suportate de către reclamantul Calmațui Eduard pentru asistența juridică şi a ajuns la concluzia de a admite apelul declarat de Calmațui Eduard și de a modifica hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 ianuarie 2023, în partea cuantumului cheltuielilor de asistență juridică prin majorarea acestora de la 2000 lei până la 5000 lei

La 27 martie 2024, Calmațui Eduard, reprezentat de Mihail Micşoi a declarat recurs împotriva deciziei din 11 octombrie 2023a Curții de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea parţială deciziei instanței de apel şi a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii noi, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Calmațui Eduard să fie admisă integral (f. d. 11-18).

Ministeriul Justiţiei a invocat prevederile art. 432 alin.(1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă susținând că decizia instanţei de apel şi hotărârea instanţei de fond sunt arbitrare şi se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor şi prin admiterea recursului se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie.

A fost menţionat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova că este important şi necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. În speță, însă, nu există niciun act procedural definitiv şi irevocabil al judecătorului de instrucție sau a organului ierarhic superior, prin care să fi stabilit că acțiunile organului de urmărire penală au fost ilegale.

În opinia Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, instanţele ierarhic inferioare nejustificat au admis parţial acţiunea lui Calmațui Eduard, deoarece prezenta acţiune nu întrunește toate condiţiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545/1998.

În motivarea recursului, Calmațui Eduard, reprezentat de avocat Mihail Mişcoi, a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă reiterând circumstanţele de fapt şi drept ale speţei, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel, suplimentar invocând că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Calmațui Eduard a specificat că cuantumul prejudiciului stabilit în cazul menținerii hotărârii instanţelor de fond va constitui o deviere de la practica judiciară națională în materia reparării prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de judecătoreşti.

Recurentul a menţionat că cuantumul în care instanţele au apreciat gradul de prejudiciu moral, cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală şi instanţei de judecată este unul extrem de mic şi nu poate servi drept o compensație echitabilă.

Cu referire la respingerea capătului de cerere privind constatarea faptului încălcării de către de către organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti a dreptului la desfășurarea în termenul rezonabil. Perioada de 6 ani este una excesivă prin care se încalcă termenul rezonabil de examinarea cauzei.

Recurentul a reiterat că durata desfășurării procesului penal nu a fost dictată de comportamentul recurentului şi nici de complexitatea cauzei penale, ci din cauza tergiversării urmării penale, examinării cauzei penale de către instanţa de judecată precum şi dispunerea rejudecării cauzei.

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi dovezi, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată. Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului când se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau când Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare, prevederile art. 372 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin. (1) lit. b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă: „ (1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.”

Art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curţii Supreme de Justiţie.”

Art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998: „Acțiunile ilicite sunt acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni).”

Art. 3 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) din Legea nr. 1545/1998: „(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice. (2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.”

Art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545/1998: „Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.”

Art. 10 din Legea nr. 1545/1998: „Dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6.”

Art. 11 alin. (1)-(5) din Legea nr. 1545/1998: „(1) Mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie. (1) Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală. (2) În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.” (3) Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate. (4) La determinarea despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obişnuit în împrejurări similare şi, pe de altă parte, ia în cont particularităţile cazului.”

Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil: „(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanei responsabile, în următoarele cazuri: a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea.”

Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie a autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate.

Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept aplicabile speţei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova este neîntemeiat, iar recursul declarat de Calmațui Eduard urmează a fi admis, cu modificarea deciziei din 11 octombrie 2023 a Curţii de Apel Chişinău şi a hotărârii din 20 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în partea cuantumului sumei dispuse spre încasare cu titlu de compensație pentru repararea prejudiciului moral, din motivele ce succed.

Recapitulând esența cauzei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie constată că, reclamantul Calmațui Eduard, înaintând acţiunea către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, a solicitat constatarea încălcării dreptului la desfășurarea procesului penal în termenul rezonabil, încasarea sumei de 500 000 lei cu titlu de prejudiciu pentru încălcarea dreptului la judecare în termenul rezonabil, încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti în suma 500 000 lei şi a cheltuielilor de judecată, încasarea cheltuielilor de judecată legate de asistenţă juridică în suma de 5000 lei (f. d. 4-10 verso).

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prin hotărârea din 20 ianuarie 2023 Judecătoria Chişinău, sediul Central a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Calmațui Eduard încasând din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Calmațui Eduard suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciul moral, cauzat în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală și suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 17 000 lei. În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată (f. d. 142, 130-155, vol. I).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 11 octombrie 2023, a modificat hotărârea din 20 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea cuantumului cheltuielilor de asistenţă juridică prin majorarea de la 2000 lei până la 5000 lei (f. d. 197, 198-214, vol. I).

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţele de fond, corect au stabilit raportul juridic litigios, au identificat normele legale ce- l guvernează şi natura drepturilor încălcate. În pofida acestui fapt, la stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi încasată cu titlu de reparare a prejudiciului moral pentru încălcarea drepturilor reclamantului prin acțiunile ilegale ale autorităţilor statului, nu s-a ţinut cont de jurisprudența constată națională şi internațională pe marginea acestei categorii de litigii, precum şi de criteriile de determinare a mărimii compensației pentru prejudiciul moral cauzat.

Cercetând situaţia de fapt în baza materialului probator administrat la dosar, instanţa de recurs a stabilit că prin ordonanța Procuraturii Generale din 9 februarie 2016, în privința lui Calmațui Eduard s-a dispus începerea urmăririi penale conform indicilor infracțiunilor prevăzute de art.3621 alin.(3) lit. a) din Codul penal, atribuindu-i cauzei penale numărul de ordine 2016928029 (f.d.12- 13, vol. I).

La data de 16 februarie 2016, Procuratura Generală a înaintat un demers judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău prin care s-a solicitat acordul de a autoriza măsura specială de investigație–percheziția la sediul SA ”Basarabia Nord”, unde activa Calmațui Eduard, în scopul depistării și ridicării registrelor de intrare-ieșire a cancelariei, contracte de parteneriat cu investitori străini din țările de risc migrațional, corespondența electronică (f.d.16- 17, vol. II).

Prin ordonanța Procuraturii Generale din 16 februarie 2016 s-a dispus ridicarea de la SA ”Basarabia Nord” a registrelor de intrare-ieșire a corespondenței cancelariei, contractele de parteneriat cu investitorii străini din statele de risc migrațional, ridicarea fiind confirmată prin procesul-verbal de ridicare din 19 februarie 2016 (f.d.18-19, 20-21, vol. II).

Prin ordonanța Procuraturii Generale din 14 aprilie 2016 Calmațui Eduard a fost pus sub învinuire în baza art. art.42, 3621 alin.(3) lit. a) Cod penal, cauza penală nr.2016928029 (f. d. 22-23, vol. II).

La data de 14 iulie 2016, Procuratura Generală a întocmit rechizitoriul în privința lui Calmațui Eduard și SA ”Basarabia Nord” învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art.3621 alin.(3) lit. a) Codul penal, cauza penală fiind transmisă în instanța de judecată (f. d.34-42, vol. I).

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 octombrie 2019, Calmațui Eduard și SA ”Basarabia Nord” au fost achitați în baza art.42 și art.3621 alin.(3) lit. a) din Codul penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii (f. d. 44-55, vol. I).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 3 iunie 2021, s-a respins ca nefondat apelul procurorului declarat împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 octombrie 2019 fiind menținută sentință de achitare (f. d. 56-74, vol. I).

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 9 februarie 2022, s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 3 iunie 2021 în cauza penală privindu-i pe Calmațui Eduard și SA ”Basarabia Nord” ca fiind vădit neîntemeiat (f. d.76-87, vol. I).

Instanța de recurs, reține că adoptarea deciziei la 9 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost menținută decizia din 3 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, şi sentința din 17 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care reclamantul a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.42 și art.3621 alin.(3) lit. a) Cod penal, constituie temei de a pretinde la despăgubiri, conform Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

În acest context, Completul de judecată respinge argumentul Ministerului Justiției potrivit căruia acordarea despăgubirii ar fi condiționată de existența unui act procedural distinct, definitiv și irevocabil, prin care să fi fost constatată în prealabil ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire penală sau ale procuraturii.

Or, în circumstanțele prezentei cauze, dreptul reclamantului la repararea prejudiciului rezultă din devenirea definitivă și irevocabilă a sentinței de achitare, situație reglementată expres de art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Prin urmare, în cazul tragerii ilegale la răspundere penală finalizate printr- o hotărâre definitivă de achitare, legea nu condiționează nașterea dreptului la despăgubire de obținerea unei hotărâri judiciare separate prin care acțiunile fiecărui organ implicat în procesul penal să fie declarate anterior ilegale.

În speță, Calmațui Eduard a fost achitat pe motiv că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii, iar soluția de achitare a devenit irevocabilă la 9 februarie 2022. În aceste condiții, instanțele ierarhic inferioare au concluzionat întemeiat asupra incidenței mecanismului de reparare prevăzut de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, criticile Ministerului Justiției sub acest aspect nefiind de natură să determine casarea hotărârilor contestate.

Cu referire la criticile recurentului Calmațui Eduard privind respingerea pretenției de constatare a încălcării dreptului la desfășurarea procesului penal într- un termen rezonabil, Completul de judecată reține că durata globală a procedurii nu constituie, privită în mod izolat, un criteriu suficient pentru constatarea încălcării dreptului garantat de art. 6 § 1 din Convenție și de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Caracterul rezonabil al duratei procedurilor urmează a fi examinat în raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, inclusiv complexitatea acesteia, comportamentul participanților, conduita autorităților competente, eventualele perioade de inactivitate imputabile statului, precum și importanța litigiului pentru persoana interesată.

În speță, recurentul s-a limitat, în esență, la invocarea duratei totale de aproximativ 6 ani a procesului penal și la susțineri generale privind tergiversarea urmăririi penale și a examinării judiciare, fără a individualiza perioade concrete de inactivitate nejustificată, actele procesuale care ar fi fost îndeplinite cu întârziere ori intervalele temporale imputabile exclusiv autorităților statului și care, prin durata lor, ar permite calificarea procedurii drept excesivă.

În aceste condiții, simpla raportare la durata globală a procesului penal nu este suficientă pentru a răsturna concluzia instanțelor ierarhic inferioare privind lipsa temeiurilor de constatare a încălcării dreptului la examinarea cauzei într-un termen rezonabil. Prin urmare, criticile recurentului în această parte sunt neîntemeiate, soluția de respingere a acestei pretenții urmând a fi menținută.

Totodată, această concluzie nu exclude luarea în considerare a duratei procesului penal la stabilirea cuantumului prejudiciului moral în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998. Or, art. 11 alin. (1) lit. d) din legea menționată consacră în mod expres durata urmăririi penale și a examinării cauzei penale drept criteriu distinct de individualizare a compensației. Valorificarea acestui criteriu nu echivalează, prin ea însăși, cu constatarea unei încălcări a termenului rezonabil în sensul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Coroborând normele legale citate supra ce țin de repararea prejudiciului moral în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti cu circumstanțele de fapt stabilite, Completul de judecată stabilește că lui Calmațui Eduard i-au fost lezate drepturile sale, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral.

Astfel, mărimea concretă a compensației se determină conform art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, iar unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire.

Instanța de fond şi instanța de apel au stabilit corect normele de drept material aplicabile raportului juridic litigios, însă au acordat o despăgubire în cuantum de 15 000 lei, suma care este disproporțională în raport cu criteriile stabilite în speţa şi cu principiul general al echității. Or, 15 000 lei nu reflectă principiul echității şi nu îndeplinește funcția reparatoare a răspunderii civile delictuale.

Din acest motiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiţie va admite recursul declarat de Calmațui Eduard, modificând decizia instanţei de apel şi hotărârea instanței de fond, în sensul majorării cuantumului prejudiciului moral încasat.

La caz, Completul de judecată reține că, în perioada 14 aprilie 2016 – 9 februarie 2022, Calmațui Eduard a fost subiect al cauzei penale nr. 2016928029, având calitatea de învinuit şi inculpat. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 9 februarie 2022, a devenit irevocabilă decizia, privind achitarea lui Calmațui Eduard de învinuire adusă în baza art. 42, art. 3621 alin. (3) lit. a) din Codul penal (f. d. 44).

Completul de judecată reține că, în perioada 14 aprilie 2016 – 9 februarie 2022, Calmațui Eduard s-a aflat sub efectul unei acuzații penale, având succesiv calitatea de învinuit și inculpat, fiind cercetat și judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni din categoria celor grave.

Din materialele cauzei reținute supra rezultă, de asemenea, că în cadrul urmăririi penale au fost întreprinse acte procesuale în legătură cu sediul S.A. „Basarabia Nord”, unde activa Calmațui Eduard.

Astfel, Procuratura Generală a solicitat autorizarea unei percheziții, iar ulterior, în baza ordonanței din 16 februarie 2016 și a procesului-verbal din 19 februarie 2016, au fost ridicate registre, contracte și alte înscrisuri de la sediul societății. În lipsa identificării unui act care să confirme efectuarea efectivă a percheziției, această măsură nu poate fi reținută distinct, în mod categoric, drept circumstanță agravantă la cuantificarea prejudiciului.

La individualizarea compensației, relevante sunt însă durata îndelungată în care reclamantul s-a aflat sub efectul acuzației penale, gravitatea infracțiunii imputate, trimiterea sa în judecată și necesitatea apărării nevinovăției sale pe parcursul examinării cauzei în mai multe grade de jurisdicție. Aceste împrejurări, prin natura lor, sunt susceptibile să genereze o stare prelungită de incertitudine, tensiune psihică și atingere adusă demnității persoanei.

În același timp, la materialele cauzei, astfel cum acestea sunt reflectate în hotărârile contestate, nu sunt individualizate elemente care să demonstreze aplicarea față de Calmațui Eduard a unor măsuri privative de libertate, suspendarea din funcție, pierderea locului de muncă ori alte consecințe profesionale sau sociale de o intensitate comparabilă cu cele constatate în alte cauze examinate de Curtea Supremă de Justiție.

Prin urmare, circumstanțele cauzei justifică acordarea unei despăgubiri superioare sumei de 15 000 de lei stabilite de instanțele ierarhic inferioare, cuantum care nu reflectă în mod adecvat durata procedurii penale și gravitatea acuzației. Totodată, acestea nu justifică acordarea integrală a sumei de 500 000 de lei solicitate de reclamant, care apare disproporționată în raport cu natura și intensitatea concretă a ingerințelor stabilite în prezenta cauză.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție, în cazurile în care s-a produs o limitare neîntemeiată și ilicită a drepturilor și libertăților fundamentale, compensația trebuie să fie reală, proporțională și efectivă. Totodată, despăgubirea trebuie să reflecte caracterul grav al prejudiciului moral, iar o sumă simbolică sau redusă poate fi calificată drept o reparație inadecvată în sensul Convenției.

În cauza Bordea Gheorghe împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova (dosarul nr. 2ra-1629/23), instanța de fond a acordat reclamantului suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, soluție menținută de instanța de apel, iar recursul a fost declarat inadmisibil de Curtea Supremă de Justiție. La individualizarea despăgubirii, instanța de apel a avut în vedere, între altele, perioada examinării cauzei penale cuprinsă între 6 octombrie 2016 și 12 februarie 2021, categoria infracțiunii imputate, statutul profesional al reclamantului și rezonanța socială a acuzației.

În cauza Vitali Chihaioglo împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova (dosarul nr. 2ra-233/25), Curtea de Apel Chișinău a stabilit suma de 35 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. Procedura penală își avea originea în acuzații formulate în anul 2017, iar soluția de achitare a devenit definitivă prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iunie 2023. Prin încheierea din 20 august 2025, recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel au fost considerate inadmisibile. Prin urmare, în această cauză cuantumul prejudiciului moral relevant pentru analiza comparativă este de 35 000 de lei, iar nu de 40 000 de lei..

În cauza Mocan Andrei împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Procuratura Generală, Centrul Naţional Anticorupţie şi Ministerul Finanţelor (dosarul nr. 2ra-1262/23), Curtea Supremă de Justiţie a considerat rezonabilă acordarea unei compensații în sumă de 50 000 lei pentru repararea prejudiciului moral, pentru examinarea cauzei în perioada 12 martie 2016 până la 18 decembrie 2020, ceia ce constituie 04 ani și 09 luni, când a fost subiect al cauzei penale, pentru infracțiunea din categoria celor mai puţin grave.

În cauza Arnăut Nicu, împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Republicii Moldova (dosarul nr. 2ra-1092/23), Curtea Supremă de Justiţie a considerat rezonabilă acordarea unei compensații în sumă de 40 000 lei pentru repararea prejudiciului moral, pentru examinarea cauzei în perioada 26 septembrie 2017 – 22 iulie 2018, Nicu Arnăut a fost subiect al cauzei penale, având calitatea de bănuit și învinuit, pentru infracțiunea din categoria celor grave.

Completul de judecată subliniază că raportarea la jurisprudența anterioară nu presupune transpunerea mecanică a cuantumurilor acordate în alte cauze. Fiecare despăgubire urmează a fi individualizată în funcție de ansamblul circumstanțelor concrete.

Astfel, în unele dintre cauzele citate au fost constatate măsuri procesuale mai intruzive, precum percheziții domiciliare, sechestru, interceptarea comunicărilor, măsuri preventive ori suspendarea din funcție, în timp ce în prezenta cauză elementul care prezintă o pondere deosebită îl constituie durata de aproape 6 ani în care Calmațui Eduard s-a aflat sub efectul unei acuzații privind săvârșirea unei infracțiuni grave și necesitatea apărării sale până la devenirea irevocabilă a soluției de achitare.

Privite în ansamblu, aceste repere permit delimitarea situației reclamantului atât de cauzele în care ingerințele au avut o intensitate semnificativ mai redusă, cât și de cele în care persoana a fost supusă unor măsuri privative de libertate sau unor ingerințe procesuale deosebit de grave. În acest context, suma de 50 000 de lei se înscrie într-o marjă rezonabilă și proporțională a despăgubirilor acordate în jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

Respectiv, este eronată aprecierea că prejudiciul moral suferit de reclamant poate fi acoperit de o compensație în sumă de 15 000 lei, or, la cuantificarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate lui Calmațui Eduard nu s-a analizat în mod efectiv complexitatea şi intensitatea prejudiciului psihologic şi caracterul ireparabil al atingerii aduse onoarei, demnității şi vieții private, precum şi durata în timp a încălcărilor drepturilor.

În acest sens, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie relevă că, suma de 15 000 lei acordată cu titlu de despăgubire este vădit insuficientă reieșind din principiul echității care impune că repararea prejudiciului moral să fie proporțională cu intensitatea suferinței şi cu consecințele negative produse în plan personal şi social.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 50 000 de lei reprezintă o sumă rezonabilă, care va acorda o evaluare pertinentă daunelor compensatorii, fiind în corespundere cu caracterul şi gravitatea suferințelor psihice suportate de către Calmațui Eduard în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi instanţelor de judecată.

Prin urmare, în această parte decizia instanţei de apel și hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată prin majorarea cuantumului despăgubirii morale de la 15 000 de lei până la 50 000 de lei, fiind pe măsură de a atenua suferințele psihice şi fizice cauzate reclamantului.

Cuantumul prejudiciului moral stabilit de 50 000 de lei este corelativ și comparabil cu practica Curții Supreme de Justiție în cazuri similare descrise supra.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Admite recursul declarat de Calmațui Eduard. Modifică decizia din 11 octombrie 2023 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din 20 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Calmațui Eduard către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generala a Republicii Moldova, cu privire la constatarea faptului încălcării de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești a dreptului la desfășurarea procesului penal în termenul rezonabil cu încasarea despăgubirii, încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanțelor judecătorești şi a cheltuielilor de judecată, în partea cuantumului sumei încasate cu titlu de reparare a prejudiciului moral, prin majorarea sumei încasate de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, de la suma de 15 000 lei la suma de 50 000 lei. În rest, menține decizia din 11 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău şi hotărârea din 20 ianuarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor /semnătură/ Ion Munteanu