2ra-524/24 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale oraganului de urmărire penală, procuratura

La 24 august 2022, Ion Eșanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, concretizată ulterior, solicitând încasarea sumei de 5.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei extrajudiciare, a sumei de 1.000.000 de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin sentința din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.xxxxx din Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. S-a emis о încheiere interlocutorie în privința faptelor de încălcare a legalității.

Prin decizia din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins recursul procurorului în Procuratura municipiului Chișinău ca fiind nefondat, menținând hotărârea atacată fără modificări, fiind irevocabilă.

Reclamantul a precizat că motiv pentru tragerea sa la răspundere penală, potrivit rechizitoriului și ordonanței de punere sub învinuire, la 30 iunie 2019, în jurul orei 07:31, urmărind scopul eschivării de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, anterior fiind la volanul automobilului de model „xxxxx”, cu număr de înmatriculare xxxxx, în timp ce se afla în parcarea stației PECO „Vento”, amplasată pe str. N. Testemițanu nr.9/1, mun. Chișinău, a încălcat cerințele art.14 din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să se supună, la solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare. Fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare alcool-testerului „Drager”, însă a refuzat. Ulterior, fiind supus examinării alcoolscopice la DRN al MS RM, pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii acesteia s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,76 mg/l. Respectiv, în cadrul examinării, Ion 1 Eșanu a refuzat prelevarea probelor biologice și anume a probei de sânge, încălcând astfel prevederile pct.21 din HG nr.296 din 16 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, care prevede că în cazul în care în urma examinării medicale se stabilește stare de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru determinarea concentrației alcoolului în sânge și a prezenței substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge și/sau urină este obligatorie. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Ion Eșanu în baza art.xxxxx din Codul penal, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei. În rezultatul cercetării judecătorești, s-a constatat lipsa temeiului de tragere la răspundere penală și nevinovăția sa.

Cu referire la prevederile art.53 din Constituția Republicii Moldova, art. 1, art. 3 alin. (1), accentuând în special lit.c), f), alin.(2), art. 6, inserând lit.a), art. 10, art. 11 punctând lit.c),e),f),g) și art. 12 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr.1545 din 25 februarie 1998 (Legea nr. 1545/1998) și art.219 din Codul de procedură penală, reclamantul a declarat că în cadrul dosarului penal, a fost supus practic reținerii de către colaboratorii de poliție, sub escortarea cărora s-a deplasat la Dispensarul Narcologic, unde i-au fost prelevate probele biologice în scopul depistării stării de alcoolemie. Ulterior, prin actele dispozitive ale colaboratorilor de poliție, i-a fost ridicat permisul de conducere, de care nu a putut dispune о perioadă îndelungată de timp, și anume 8 luni, astfel, fiindu-i restricționate anumite drepturi, garantate de Constituție, inclusiv în ceea ce privește libera circulație cu autovehiculul.

Totodată, în rezultatul acțiunilor organului de urmărire penală, în mod intenționat au fost pierdute probele acumulate în cadrul dosarului penal, și anume înregistrările video de la fața locului, ce au fost ridicate de la benzinăria „Vento”, unde a fost practic reținut de către organul de urmărire penală. După ce a atras atenția procurorului nominalizat de probe, acesta nu a luat măsurile respective pentru înlăturarea neajunsurilor, dimpotrivă le-a ignorat, indicând prin rechizitoriul întocmit că dosarul urmează a fi expediat în judecată.

Reclamantul a afirmat că anume în rezultatul acțiunilor colaboratorilor de poliție, organului de urmărire penală și procurorului pe cauza penală, fiind anterior diagnosticat cu xxxxx, i s-a agravat starea sănătății, devenind xxxxx, fapt confirmat prin actele anexate. În acea perioadă de timp a fost nevoit să lipsească de la serviciu, pentru a fi prezent la acțiunile procesuale penale, iar ulterior pentru a-și demonstra nevinovăția, la examinarea judiciară a cauzei. 2 Toate aceste circumstanțe duceau zi de zi la agravarea sănătății sale, ce se demonstrează prin actele medicale anexate. Totodată, i-au fost cauzate suferințe enorme de ordin psihic, deoarece fizic și mintal nu putea înțelege un singur lucru și anume cum din persoană nevinovată, a devenit învinuit și apoi inculpat. La expirarea termenului de 15 zile de la momentul pronunțării sentinței definitive, procuratura nu i-a adresat nici о scuză publică în acest sens.

La adresarea sa cu о cerere de soluționare amiabilă către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, sperând să fie auzit, a solicitat să fie contactat pentru a-i fi reparat prejudiciul cauzat și aducerea scuzelor de rigoare, însă a fost ignorat.

Drept urmare a evaluării și expertizării sale psihologice pe circumstanțele date, conform concluziilor, a devenit cert și dovedit faptul declarat cu privire la înrăutățirea sănătății, ca rezultat al acțiunilor organului de urmărire penală și procurorului Iana Dărănuță în cauza penală.

Prin hotărârea din 09 august 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată concretizată înaintată de Ion Eșanu. S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Ion Eșanu prejudiciul moral în mărime de 80.000 de lei cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii și suma de 5.000 de lei cu titlu de cheltuieli (costul) pentru efectuarea expertizei extrajudiciare. În rest, s-au respins pretențiile ca neîntemeiate.

La 14 august 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 09 august 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În susţinerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (1), lit. b) şi e) din Codul de procedură civilă, motivând că decizia instanței de apel este arbitrară şi se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Legiuitorul, în temeiul art.6 din Legea nr. 1545/1998 a prevăzut expres care sunt cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Totodată, elucidarea cazurilor şi condiţiilor de răspundere patrimonială se face prin lege specială, Legea nr. 1545/1998. Astfel, unul din aceste drepturi este şi devenirea definitivă şi irevocabilă a sentinței de achitare (art.6 lit.a).

Recurentul a declarat că la adoptarea soluţiei instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material ce ţin de încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Or, pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545/1998, necesită a fi întrunite cumulativ, atât circumstanţele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât şi de art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului material şi moral. Prin urmare, normele legale în cauză sunt indisolubile şi nu pot fi aplicate separat. În context a citat prevederile art. 3 și art. 6 din Legea nr. 1545/1998. Coroborând norma legală menţionată mai sus cu situaţia din prezenta speţă, recurentul a notat că instanţa de fond şi apel corect au constatat că în privinţa intimatului/reclamantului Ion Eşanu a fost emisă sentinţă de achitare, iar acest aspect nici nu a fost negat sau contestat. Totuşi, motivarea instanţei de apel precum că reclamantul/intimatul este în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legea nr. 1545/1998, dat fiind faptul că în speţă se întrunesc temeiurile stabilite de art. 3 lit. a) şi lit.c) şi art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998 este nefondată şi eronată, în condiţiile în care conform prevederilor art.3 alin.(1) din Legea nr. 1545/1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală [...], în condiţiile normei enunţate, se deduce că nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea Statului. 4

În ceea ce priveşte aplicarea în privinţa intimatului/reclamantului Ion Eşanu a măsurilor preventive, a notat că aplicarea acestor instrumente reprezintă o modalitate legală şi necesară pentru o bună desfăşurare a urmăririi penale, în vederea elucidării tuturor circumstanţelor. În acest sens, organul de urmărire penală, a avut obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor invocate în actul de sesizare, de a constata atât circumstanţele care dovedesc vinovăţia, cât şi cele care dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală. În această ordine de idei, în vederea invocării Legii nr. 1545/1998, este important şi necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Or, instanţa de fond, cât şi instanţa de apel urmau să indice expres care anume act normativ justifică răspunderea statului. Astfel, în sensul prevederilor enunţate rezultă expres că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de urmărire penală, sunt necesare unele condiţii speciale, şi anume existenţa faptei ilicite. Or, nu orice acţiune a organelor de urmărire penală şi judecătoreşti atrage răspunderea instanţă a Statului. Prin urmare, la materialele cauzei nu există niciun act procedural definitiv şi irevocabil a judecătorului de instrucţie, sau a unui eventual organ ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acţiunile organului de urmărire penală.

De asemenea, în partea ce ţine de acordarea prejudiciului moral, recurentul a precizat că art. 11 din Legea nr. 1545/1998 statuează criteriile de care depind mărimea concretă a compensaţiei.

Recurentul a afirmat că pe durata acţiunilor procesuale şi judecării cauzei penale în instanţa de judecată, intimatului Ion Eşanu nu i-au fost încălcate drepturile procesuale, iar la materialele cauzei nu există nicio probă concludentă, pertinentă, utilă şi veridică în confirmarea faptului că actele procedurale emise în privinţa intimatului de către organul de drept sunt calificate ca ilegale. Or, în corespundere cu norma art. 218 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a legalităţii şi a drepturilor omului, o dată cu adoptarea hotărârii, emite şi o încheiere interlocutorie prin care aceste fapte se aduc la cunoştinţa organelor respective, persoanelor cu funcţie de răspundere şi procurorului. În speţă intimatul îşi întemeiază pretenţiile nu pe acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, procuraturii şi instanţei judecătoreşti, ci doar pe încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată. 5 Respectiv, drepturile procesuale ale reclamantului au fost respectate şi realizate de către reprezentant şi instanţă.

Referitor la gravitatea infracţiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă, a indicat că reclamantul a fost învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2461 alin. (3) din Codul penal, care prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. În ceea ce vizează caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, a menționat că pe parcursul examinării cauzei nu s-a atestat încălcări procesuale. Or, acestea nu au fost sesizate de către intimat. Durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată a constituit termenul cuprins în perioada 30 iunie 2019-06 decembrie 2019 adică 6 luni și respectiv, 08 decembrie 2019-28 iunie 2021- 1 an şi 6 luni.

Cu referire la suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, recurentul a notat că prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobândite prin lege (viaţa, sănătatea, demnitatea şi reputaţia profesională, inviolabilitatea vieţii personale, secretul de familie şi personal). Potrivit hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.9 din 9 octombrie 2006, cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral, obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţe psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea in cererea despre compensarea prejudiciului moral acestea urmau să indice de către cine, in ce circumstanţe şi in baza căror acţiuni/inacţiuni i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce s-au manifestat acestea. Or, toate argumentele invocate poartă un caracter declarativ, formal. Astfel, a reiterat că suma solicitată cu titlu de despăgubire morală, este exagerată şi inechitabilă suferinţelor pretinse a fi suportate.

Pentru a pretinde în special la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului pretins a fi încălcat în speţă, intimatul în cererea de chemare în judecată urma să dovedească prejudiciul moral sub aspectul existenţei (care suferinţe fizice sau psihice) şi prin care probe, se confirmă argumentele invocate de acesta (art. 117-119 in Codul de procedură civilă), or, nerespectarea principiului probaţiunii statuat la art. 118 din Codul de procedură civilă va constitui o încălcare flagrantă a prevederilor art.6 CEDO. Referitor la suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, a notat că prin noţiunea de prejudiciu moral se înţeleg suferinţele psihice sau fizice cauzate prin acţiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce 6 aparţin persoanei din momentul naşterii sau la bunurile dobîndite prin lege (viaţa, sănătatea, demnitatea şi reputaţia profesională, inviolabilitatea vieţii personale, secretul de familie şi personal). Potrivit hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.9 din 09 octombrie 2006, cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral, obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţe psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni/inacţiuni i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea. Or, intimatul nu a prezentat probe justificative care ar demonstra prezenţa unor suferinţe cauzate. Toate argumentele invocate întru motivarea pretenţiei de încasare a prejudiciului moral, poartă un caracter strict declarativ, formal, fără a dispune de suport probatoriu şi legal. Mai mult decât atât, suma încasată de către instanţa de apel cu titlu de prejudiciu moral-80 000 de lei, este una exagerată şi inechitabilă suferinţelor pretinse a fi suportate, mai mult decât atât, în lipsa unor acte ce constată ilegalitatea acţiunilor întreprinse de către organul de urmărire penală.

Cu titlu informativ, în cazul atestării de către instanţa de judecată a întrunirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 1545/1998, a invocat jurisprudența naţională privind cuantumul prejudiciului moral acordat persoanelor ce au intentat acţiuni în ordinea Legii nr 1545/1998, care au fost achitate din start: L. Punga şi A. Punga vs MJ, MAI, PG (dosarul nr. 2ra- 1217/19) - 5 000 de lei pentru fiecare; M. Vataga vs MJ, intervenient accesoriu PG (dosarul nr. 2ra-991/22) - 30 000 de lei; V. Sîmboteanu vs. MJ, intervenient accesoriu PG (dosarul nr.2ra-278/20)-50 000 de lei. La fel, a menționat cauze din practica națională referitor la cuantumul prejudiciului moral acordat persoanelor inițial condamnate, ulterior achitate: V. Rusu vs MJ, intervenient accesoriu PG (dosarul nr. 2ra-458/21) - 20 000 de lei; Teodor Constantin vs MJ, intervenient accesoriu PG (dosarul nr. 2ra- 1018/19) - 50 000 de lei; V. Vdovîi vs MJ, intervenienți accesorii MF, PG, SV, A.Popenco (dosar nr. 2ra-1657/22) - 50 000 de lei; Gh. Cojocaru vs. MJ, intervenient accesoriu PG (dosarul nr. 2ra-331/22) - 60 000 lei. În cauza S. Zafronschii vs MJ, intervenient accesoriu PG (dosar nr. 2ra-1162/22), s-a dispus încasarea a 400 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, însă circumstanţele cauzei sunt cu mult mai grave. Comparativ cu situaţia prezentului reclamant, S. Zafronschii a fost iniţial achitat (soluţie menţinută de instanţa de apel), ulterior condamnat, apoi rejudecat, iarăși condamnat şi în final - procesul s-a încetat (pe motiv că există hotărâri ale organului de urmărire penală asupra aceloraşi persoane pentru aceleaşi fapte de scoatere a persoanelor de sub urmărire penală). 7

La 19 august 2024, Ion Eșanu a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, remiterea cauzei spre rejudecare în alt complet de judecată.

În susținerea recursului, recurentul reiterând, în esență, circumstanțele speței, a invocat că instanțele de judecată examinând cauza civilă nu au ținut cont de suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice suportate.

Totodată, a menționat hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr 9 din 09 octombrie 2006 cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral. La fel, a precizat că argumentele sale au vizat concret persoanele ce reprezintă organul de urmărire penală și procuratura, ce i-au cauzat suferințe și prejudicii, nefiind examinată cauza conform normelor legale.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 2036 alin. (1), (2), art. 2037 din Codul civil, a indicat că hotărârile contestate nu conțin interpretarea justă normelor citate. Interpretarea eronată a normelor legale, justifică casarea hotărârilor contestate prin prisma temeiurilor art. 432 alin.(1) lit.a),e) din Codul de procedură civilă.

La 30 august 2024 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaţilor şi intervenientului accesoriu copiile recursurilor declarate, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasele din poşta electronică, anexate la materialele dosarului (Vol.II, f.d.53-58).

Intimații și intervenientul accesoriu nu au făcut uz de drepturile procedurale și nu au depus referințe la cererile de recurs.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor esenţiale invocate în recurs.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.”

Art. 53 din Constituția Republicii Moldova: „(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.” 9

Art. 2007 din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019: „(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanei responsabile, în următoarele cazuri: a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea.”

Art. 2036 din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019: „(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin plata de despăgubiri. (2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. (3) Reparaţia prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului , muncii neremunerate în folosul comunităţii şi în alte cazuri prevăzute de lege.”

Art. 2037 din Codul civil, în redacția din 01 martie 2019: „(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie a autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacţie echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obişnuit în împrejurări similare şi, pe de altă parte, ia în cont particularităţile cazului.”

Art. 1 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 (în continuare Legea nr.1545/1998): „Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.”

Art. 3 din Legea nr. 1545/1998: „(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; 10 b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; (2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.”

Art. 6 din Legea nr. 1545/1998: „Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare.”

Art. 7 din Legea nr. 1545/1998: „În cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.”

Art. 10 din Legea nr. 1545/1998: „Dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6.”

Art. 11 din Legea nr. 1545/1998: „(1) Mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie. (2) Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală. (3) În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.”

Art. 13 din Legea nr. 1545/1998: 11 „(1) Repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c)-g) şi în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget.”

Art. 219 din Codul de procedură penală: „La evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanţa de judecată ia în considerare suferinţele fizice ale victimei, gravitatea şi persistenţa suferinţelor psihice, inclusiv legate de incapacitatea de a se apăra pe sine ori alte persoane, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranţei în viaţă, pierderea onoarei prin defăimare, suferinţele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.”

Art. 82 din Codul de procedură civilă: „Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat, taxa de timbru şi cheltuielile de judecare a cauzei.”

Art. 90 din Codul de procedură civilă: „Din cheltuielile de judecare a cauzei fac parte: g) cheltuielile de efectuare a expertizei.”

Art. 94 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.”

Recapitulând esența litigiului, instanța de recurs notează că reclamantul, prin sentința din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.xxxxx din Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. S-a emis о încheiere interlocutorie în privința faptelor de încălcare a legalității (Vol. I, f.d.7-10, 81-82). Iar prin decizia din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins recursul procurorului în Procuratura municipiului Chișinău ca fiind nefondat, menținând hotărârea atacată fără modificări, fiind irevocabilă (Vol.I, f.d.47-61).

Potrivit rechizitoriului și ordonanței de punere sub învinuire, Ion Eșanu a fost învinuit că la 30 iunie 2019, în jurul orei 07:31, urmărind scopul eschivării de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, anterior fiind la volanul automobilului de model „xxxxx”, cu număr de înmatriculare xxxxx, în timp ce se afla în parcarea stației PECO „Vento”, amplasată pe str. N. Testemițanu nr.9/1, mun. Chișinău, a încălcat cerințele art.14 din Regulamentul Circulației Rutiere. Fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare alcool-testerului „Drager”, însă a refuzat. Ulterior, fiind supus examinării alcoolscopice la DRN al MS RM, pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii acesteia, s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,76 mg/l. Respectiv, în cadrul examinării, Ion Eșanu a refuzat prelevarea probelor biologice și anume a probei de sânge, încălcând astfel prevederile pct.21 din HG nr.296 din 16 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Ion Eșanu în baza art.xxxxx din Codul penal, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, concretizată în cadrul examinării, reclamantul a solicitat încasarea sumei de 5 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei extrajudiciare, a sumei de 1.000.000 de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii (Vol.I, f.d.2-4).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 09 august 2023, a admis parțial cererea de chemare în judecată concretizată înaintată de Ion Eșanu. A încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Ion Eșanu prejudiciul moral în mărime de 80.000 de lei cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale 13 procuraturii și suma de 5.000 de lei cu titlu de cheltuieli (costul) pentru efectuarea expertizei extrajudiciare. În rest, respins pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate (Vol.I, f.d.136, 142-160).

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, prin decizia din 09 aprilie 2024, Curtea de Apel Chişinău a respins apelurile declarate de Ion Eșanu și Ministerul Justiției al Republicii Moldova şi a menţinut hotărârea din 09 august 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (Vol. I, f.d.195-212).

Pentru a decide astfel, instanţa de apel redând prevederile art.5 alin. (1), (2), art. 7 alin.(1), art. 27 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 9 alin. (1) şi (2) din Codul civil (versiunea după modernizare), art. 1, art. 2 alin. (1), art. 10, art. 6, art. 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 1545/1998, art. 2007 alin. (1) din Codul civil, a conchis că Ion Eșanu dispune de dreptul de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în baza Legii nr. 1545/1998, deoarece prin sentința din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, privind achitarea lui Ion Eșanu, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.xxxxx din Codul penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii (din lipsa laturii obiective a acestei infracțiuni, mai mult ca atât inculpatul nu este nici subiect al acestei infracțiuni, deoarece nu a condus mijlocul de transport și nu-i putea fi corelată obligația de supunere a unui test), se atestă cert că, reclamantul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii, prin prisma Legii nr.1545/1998 indicată supra. De altfel, art. 284 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilește expres că, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată. Raportând la caz prevederile enunțate, reieșind din constatările relatate, instanța ierarhic inferioară a reținut că instanța de fond just a stabilit că condițiile necesare pentru reținerea răspunderii statului pentru faptele comise de agenţii săi sunt întrunite în speţă. Prin acțiunile de urmărire penale desfășurate în privința lui Ion Eșanu au fost aduse atingere principiului general, conform căruia nicio persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere, precum şi au avut un caracter intruziv în sfera drepturilor subiective ale reclamantului, cât şi faptul că, sunt întrunite condițiile din Legea nr. 1545/1998.

Cu referire la prevederile enunțate și rezultând din specificul acțiunii, instanța de apel a constatat că instanța de fond cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiții obiective participanților la proces, justificat a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii și corect a determinat mărimea compensației pentru prejudiciul moral cauzat 14 lui Ion Eșanu, ca urmare a tragerii ilegale la răspundere penală, fiind stabilită suma de 80.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Instanța de apel a respins alegațiile apelantului Ion Eșanu precum că instanța de fond eronat a apreciat cuantumul prejudiciului moral la suma de 80.000 de lei contrar solicitărilor acestuia de încasare a sumei de 1.000.000 de lei. Unul dintre criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

Referitor la repararea prejudiciului material sub formă de cheltuieli pentru expertiza extrajudiciară în sumă de 5.000 de lei, instanțele ierarhic inferioare în contextul prevederilor art. 94 alin. (1) art. 82, art. 90 lit. g) din Codul de procedură civilă, având în vedere admiterea în parte a pretențiilor reclamantului, subsecvent au admis pretenția de încasare a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei extrajudiciare în cuantum de 5.000 de lei.

Instanța de recurs efectuând în limitele recursurilor declarate controlul judiciar al deciziei instanței de apel, constată că instanțele ierarhic inferioare au identificat corect cadrul juridic și natura drepturilor încălcate, însă nu au ținut cont de criteriile legale pentru cuantificarea prejudiciului moral. Din acest motiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Ion Eșanu, admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în sensul diminuării cuantumului prejudiciului moral încasat.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, repararea prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545/1998 se realizează în condițiile acesteia, or, urmează a fi confirmată existența criteriilor ce acordă dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.

Referitor la pretenția lui Ion Eșanu privind încasarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 1.000.000 de lei, instanța de recurs reține că deși a fost solicitată în cuantumul enunțat, prima instanța a dispus admiterea acesteia în sumă de 80.000 de lei, fiind apreciată de către instanța de apel ca fiind justă.

Totodată, instanțele de judecată au notat că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru 15 prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În această ordine de idei, instanța de recurs nu neagă dreptul reclamantului/recurent la repararea prejudiciului moral cauzat, de altfel, instanțele ierarhic inferioare întemeiat au constatat existența acestuia și dreptul lui Ion Eșanu la repararea acestuia. Art. 10 din Legea nr. 1545/1998 stipulează că dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6, doar că instanțele eronat au stabilit cuantumul acestuia.

Instanța de recurs în contextul prevederilor art.11 alin.(1) din Legea nr. 1545/1998, relevă că mărimea concretă a compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se determină luându-se în considerare criteriile reglementate exhaustiv. Coroborând normele legale citate privind repararea prejudiciului cu circumstanțele de fapt stabilite, în rezultatul lezării drepturilor, lui Ion Eșanu i-a fost cauzat prejudiciu moral, mărimea compensației căruia se determină conform art. 11 din Legea nr. 1545/1998. Unul dintre criteriile generale este echitatea, care impune ca indemnizația să reprezinte o despăgubire justă și completă. Astfel, instanţele ierarhic inferioare au constatat corect dreptul lui Ion Eșanu la repararea prejudiciului moral, însă suma de 80 000 de lei acordată este exagerată și excesivă în raport cu criteriile stabilite și principiul echității.

La caz, instanța de recurs reiterează că materialele cauzei atestă că potrivit rechizitoriului și ordonanței de învinuire, la 30 iunie 2019, în jurul orei 07:31, Ion Eșanu urmărind scopul eschivării de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, anterior fiind la volanul automobilului de model „xxxxx”, cu număr de înmatriculare xxxxx, în timp ce se afla în parcarea stației PECO „Vento”, amplasată pe str. N. Testemițanu nr.9/1, mun. Chișinău, a încălcat cerințele art.14 din Regulamentul Circulației Rutiere. Fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus de către colaboratorii Inspectoratului Național de Patrulare alcool-testerului „Drager”, însă a refuzat. Ulterior, fiind supus examinării alcoolscopice la DRN al MS RM, pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii acesteia s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,76 mg/l. În cadrul examinării, Ion Eșanu a refuzat prelevarea probelor biologice și anume a probei de sânge, încălcând astfel prevederile pct.21 din HG nr.296 din 16 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile lui Ion Eșanu în baza art.xxxxx din Codul penal, refuzul conducătorului mijlocului 16 de transport de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei. Iar în rezultatul cercetării judecătorești, s-a constatat lipsa temeiului de tragere la răspundere penală și nevinovăția lui Ion Eșanu, fiind emisă încheiere interlocutorie de către prima instanță (Vol.I, f.d.81-82).

De altfel, urmează a fi punctat faptul că infracțiunea incriminată lui Ion Eșanu face parte din categoria infracțiunilor ușoare. Urmărirea penală, examinarea cauzei în instanțele de judecată, finalizată cu achitarea lui Ion Eșanu, a durat aproximativ 2 ani. Prin sentința din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Ion Eșanu a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxxx din Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, fiind menținută prin decizia din 28 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (Vol.I, f.d.7-20, 47-61). Totodată, a fost emisă încheiere interlocutorie în vederea soluționării faptelor de încălcare a legislației redate în aceasta și întreprinderii măsurilor de rigoare întru eliminarea unor circumstanţe similare în viitor. La fel, prin raportul de expertiză extrajudiciară psihologică nr. 55 din 03 iunie 2022, s-a concluzionat că Ion Eșanu a suportat prejudiciu moral cu grad înalt de severitate. Urmare a evenimentelor psihotraumatizante, intentarea nejustificată a cauzei penale în temeiul art. xxxxx din Codul penal, Ion Eșanu a dezvoltat suferințe psihice: xxxxx, etc.; suferințe fizice: xxxxx, etc (Vol.I, f.d.23-40).

Deși aceste acțiuni în mod sigur au generat un prejudiciu moral, însă circumstanțele cauzei nu justifică cuantumul de 1.000.000 de lei solicitat de reclamant, precum și nici cuantumul de 80.000 de lei încasat de instanțele ierarhic inferioare, însă suma de 35.000 de lei reprezintă un cuantum rezonabil, reflectând o evaluare justă a daunelor compensatoare corespunzătoare gravității și naturii suferințelor psihice suportate de reclamant ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii. Scopul acordării daunelor morale este compensatoriu, nu punitiv. Cuantumul despăgubirii încasat de instanțele ierarhic inferioare este disproporționat în raport cu circumstanțele speței. Principiul proporționalității impune un just echilibru între caracterul ilicit al ingerinței și intensitatea efectivă a impactului asupra persoanei, evitându-se transformarea despăgubirilor morale într-o sursă de îmbogățire fără just temei. Determinarea cuantumului despăgubirii nu este o chestiune de oportunitate sau de echivalare simbolică, ci una care trebuie să fie guvernată de criterii obiective, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 1545/1998 și dezvoltate în jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe urmează a fi modificate prin diminuarea cuantumului prejudiciului moral 17 încasat de la 80.000 de lei la 35.000 de lei, ca fiind unul suficient în atenuarea suferințelor psihice și fizice cauzate reclamantului, fiind echitabil și rezonabil. Diminuarea acestuia este justificată de mai mulți factori, printre care: caracterul limitat al măsurilor de constrângere aplicate, fiind ridicat doar permisul de conducere; inexistența unei condamnări definitive sau a unui regim de detenție, or, reclamantul nu s-a aflat în detenție, fiind achitat prin sentință; absența prejudiciilor profesionale ireversibile/existența prejudiciului afectării sănătății, or, raportul de expertiză extrajudiciară psihologică indică despre prejudiciul moral cu grad înalt de severitate ca urmare a suferințelor psihice și fizice; lipsa dovezilor privind stigmatizare publică sau marginalizare profesională; comparabilitatea cu alte spețe soluționate de instanțele naționale; învinuirea în comiterea unei infracțiuni ușoare.

De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție, în cazurile în care s-a produs o limitare neîntemeiată și ilicită a drepturilor și libertăților fundamentale, compensația trebuie să fie reală, proporțională și efectivă. Totodată, despăgubirea trebuie să reflecte caracterul grav al prejudiciului moral, iar o sumă simbolică sau redusă poate fi calificată drept o reparație inadecvată în sensul Convenției.

Mai mult, cuantumul de 35.000 de lei stabilit cu titlu de prejudiciu moral este în concordanță cu practica Curții Supreme de Justiție în cauze similare, în care despăgubirile au fost acordate în temeiul Legii nr. 1545/1998. Potrivit practicii recente, în esență, la determinarea cuantumului prejudiciului moral în temeiul acestei legi a ținut cont de reperele jurisprudențiale conturate, ajustând cuantumul prejudiciului moral în vederea asigurării uniformității practicii judiciare.

Cu titlu de jurisprudență națională relevantă, instanța de recurs menționează cauzele: nr. 2ra-287/24, V. Vremea vs. Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală – (achitat prin decizie; a durat urmărirea penală și examinarea cauzei aproximativ 3 ani, învinuit în comiterea unei infracțiuni mai puțin grave)- a fost considerat rezonabil prejudiciu moral în cuantum de 20.000 de lei, în temeiul Legii nr.1545/1998; 2ra-98/23, M. Culicovschi vs. Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală – (scos de sub urmărire penală, bănuit în comiterea unei infracțiuni ușoare)- a fost considerat rezonabil prejudiciu moral în cuantum de 15.000 de lei, în temeiul Legii nr.1545/1998; 2ra-858/23, A. Plîngău vs. Ministerul Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală – (achitat prin sentință, învinuit în comiterea unei infracțiuni ușoare)- a fost considerat rezonabil prejudiciu moral în cuantum de 15.000 de lei, în temeiul Legii nr.1545/1998.

Prin raportare la practica judiciară amintită, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că instanțele naționale au acordat 18 despăgubiri între 15.000 de lei și 20.000 de lei, în funcție de gravitatea acuzațiilor, măsurile preventive aplicate, durata procedurilor, intensitatea ingerinței în drepturile fundamentale și existența unor consecințe probatoriu dovedite.

Totuși, reieșind din faptul admiterii de către autoritățile statului a unor încălcări grave de procedură în cauza penală, fapt confirmat prin încheierea interlocutorie în cazul concret, despăgubirea urmează a fi cuantificată la o valoare mai mare decât în cazuri similare.

În consecință, Completul de judecată apreciază că o compensație de 35.000 de lei reprezintă o reparație echitabilă, suficientă și proporțională, fiind pe deplin în concordanță atât cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și cu jurisprudența națională relevantă. Având în vedere principiile compensării echitabile şi rezonabile prejudiciului moral, suferințele morale, starea de stres şi frustrare cauzate reclamantului, instanța de recurs reiterează că suma de 35.000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii, constituie un cuantum ce ar compensa suferințele avute și poate fi interpretată drept o satisfacție echitabilă pentru reclamant, totodată fiind corelativă şi comparabilă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și cea națională în spețe similare. Această valoare patrimonială este suficientă pentru a oferi reclamantului satisfacție morală pentru prejudiciile morale suferite, cu respectarea principiului proporționalității și a justului echilibru între natura valorilor nepatrimoniale lezate și sumele acordate. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințele de același ordin, şi nu a unei satisfacții patrimoniale.

Legislația în vigoare obligă instanţele de judecată la determinarea cuantumului prejudiciului moral de a ține cont de criteriile stabilite de legiuitor, specificate în art. 11 alin.(1) din Legea nr.1545/1998, precum și de cel al echității constatat reflectat în jurisprudența CtEDO și cea națională.

La acest capitol, instanța de recurs reține și argumentele recurentului/pârât referitor la faptul că mărimea despăgubirilor trebuie stabilită astfel, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor, partea urmând să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În această ordine de idei, instanța de recurs relevă că practica judiciară constantă denotă că, aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile amintite anterior, inserate în art. 11 din Legea nr. 1545/1998, iar suma apreciată să nu fie vădit disproporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană. 19

Prin prisma celor enunţate şi ţinând cont de criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, adică trebuie stabilite în aşa fel, încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat, fiind menţinut echilibrul între daunele efectiv pricinuite şi suma acordată, instanţa consideră că suma de 35.000 de lei va constitui o satisfacţie echitabilă pentru reclamant în circumstanţele speţei. De altfel, scopul satisfacției echitabile este de a repara prejudiciul cauzat reclamantului ca urmare a evenimentelor contrare Convenției (Scozzari şi Giunta împotriva Italiei, 13 iulie 2000, p. 248-250). CtEDO a reiterat că scopul sumelor acordate cu titlu de satisfacție echitabilă este de a asigura repararea exclusivă a prejudiciilor suferite de către părțile interesate, în măsura în care acestea constituie o consecință a încălcării care nu poate fi remediată în alt mod. Scopul despăgubirilor acordate de Curte cu titlu de daune morale este recunoașterea încălcării unui drept fundamental care a cauzat un prejudiciu moral, ca de exemplu suferința fizică sau psihică, și acestea sunt cifrate astfel încât să reflecteze cu aproximație gravitatea acestui prejudiciu. Prin urmare, legătura de cauzalitate între încălcarea invocată și daunele morale poate fi prezumată, fără ca reclamanții să aibă obligația de furniza probe suplimentare ale suferinței lor.

Susținerile reclamantului, în sensul că acțiunile desfășurate i-au lezat drepturile, nu pot fi negate, totuși, în circumstanțele speței, acestea nu justifică existența şi întinderea unui prejudiciu moral conform solicitărilor în cuantum de 1.000.000 de lei, precum cel încasat de către instanțele ierarhic inferioare în mărime de 80.000 de lei. Mai mult, nu s-a demonstrat că starea de sănătate a reclamantului s-a agravat anume în rezultatul cauzei penale, doar certifică stabilirea diagnozei, fără o legătură cauzală cu fapta. Consultația xxxxx atestă existența xxxxx (Vol.I, f.d.41-42). La fel, în trimiterea-extras medicală pentru perioada 16 august 2021-23 august 2021 se menţionează că xxxxxx (Vol.I, f.d.62 verso). Deși în raportul de expertiză extrajudiciară se indică o acutizare a xxxxx (Vol.I, f.d.37), fiind o constatare a expertului judiciar care a întocmit raportul la solicitarea reclamantului Ion Eșanu de a-i fi evaluate suferințele sale fizice și psihice dezvoltate în urma acțiunilor organelor de drept. Însă la materialele cauzei lipsește o concluzie a medicului de specialitate-xxxxx, care ar reflecta evoluția bolii ca urmare a cauzei penale intentate în privința reclamantului. Respectiv, nu justifică prejudiciul moral în cuantumul solicitat.

Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințele de același ordin, dar nu a unei satisfacții patrimoniale. În opinia instanței de recurs, suma de 35.000 de lei este în măsură să atenueze suferințele psihice şi fizice cauzate reclamantului, fiind o despăgubire echitabilă și corespunzătoare criteriilor de 20 despăgubire stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de Ion Eșanu în mărime de 5.000 de lei suportate pentru efectuarea expertizei extrajudiciare psihologice, în cauza respectivă, instanța de recurs reține că justificat prin prisma art. 94, art. 90 alin.(1) lit. g) din Codul de procedură civilă, prima instanță a dispus încasarea acestora cu titlu de prejudiciu material, soluție menținută corect de instanța de apel. Acestea sunt confirmate prin bonul de plată seria QL nr. 976506 din 18 mai 2022 (Vol.I, f.d. 43).

Alte argumente invocate de recurenţi, în susținerea poziției, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin cu respectarea normelor de drept.

Curtea Europeană cu referire la art. 6§1 CEDO aminteşte că, potrivit jurisprudenţei sale constante, hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

Implicit, instanţa de recurs a punctat doar motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma jurisprudenţei CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Coroborând circumstanțele ce preced, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie respinge recursul declarat de Ion Eșanu și admite recursul depus de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral prin diminuarea cuantumului acestuia până la 35.000 de lei, iar în rest le menține.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 442, art.444, art.445 alin. (1) lit. e), alin.(3) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Ion Eșanu. Admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Modifică decizia din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chişinău și hotărârea din 09 august 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Eșanu împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, în partea încasării prejudiciului moral, 21 prin micșorarea cuantumului acestuia de la 80.000 (optzeci mii) de lei până la 35.000 (treizeci și cinci mii) de lei. În rest menține decizia din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chişinău și hotărârea din 09 august 2023 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Elena Croitor 22