2ac-148/26 — Intentarea procedurii de insolvabilitate

La 20 ianuarie 2021, creditorul S.R.L. „Agrogled” a depus în instanța de insolvabilitate cerere introductivă față de S.R.L. „Vest-Resurs” privind constatarea insolvabilității și intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul S.R.L. „Vest-Resurs”, solicitând admiterea cererii introductive şi adoptarea hotărârii privind declararea S.R.L. „Vest-Resurs” în stare de insolvabilitate, cu derularea procedurii respective.

Prin încheierea din 13 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-au respins contestațiile depuse de B.C. „Moldindcombank” S.A. și SIA „Fertco” împotriva admiterii creanțelor creditorului S.R.L. „Agrogled” în tabelul definitiv al creanțelor față de debitorul S.R.L. „Vest-Resurs”, fiind validate creanțele S.R.L. „Agrogled” în sumă de 20 816 482,45 lei la rangul V și 302 068,15 lei la rangul VI.

Nefiind de acord cu încheierea din 13 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, S.R.L. „Agrogled”, SIA „Fertco” și B.C. „Moldindconbank” S.A. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia.

La 04 septembrie 2026, reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest- Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu a depus în adresa Curții de Apel Centru o cerere, prin care a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, întemeindu-și cererea pe prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de strămutare reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu a invocat existența unor bănuieli privind lipsa de nepărtinire a judecătorilor Curții de Apel Centru, generate de practica instanței în cauze similare în care este parte B.C. „Moldindconbank” S.A., precum și de informațiile publice potrivit cărora președintele interimar al instanței deține conturi bancare deschise la această instituție bancară, împrejurări care, în opinia sa, ar putea genera dubii cu privire la obiectivitatea examinării prezentei cauze.

Art. 10 alin. (4) din Codul procedură civilă: „(4) În cazurile expres prevăzute de lege, instanţa sancţionează cu amendă participanţii la proces, reprezentanţii, alte persoane care nu sînt participanţi pentru fapte ce constituie încălcări procedurale.”

Art. 43 alin. (2) lit. f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces. (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanţei ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Art. 56 alin. (2)–(3) din Codul procedură civilă: „(2) Participanţii la proces se bucură de drepturi procesuale egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii stabilite de lege în dependenţă de poziţia pe care o ocupă în proces. (3) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1)–(3) din Codul procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. (2) În caz de folosire cu rea-credinţă a drepturilor procedurale, instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. (3) Participanţii la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancţionează de către instanţa de judecată cu amendă în mărime de pînă la 50 de unităţi convenţionale.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul 2 de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speţei deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările descrise în pct. 5 din încheiere, constituie nişte alegații pur declarative și nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cererilor de recurs, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 5 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanţă de acelaşi grad pentru examinarea recursurilor declarate de, S.R.L. „Agrogled”, SIA „Fertco” și B.C. „Moldindconbank” S.A. împotriva încheierii din 13 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă 3 judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența şi rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor şi cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcţia judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor şi în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări şi fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni şi sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanţă de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 şi 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curţii de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanţa ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanţă de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

Mai mult, prin încheierile din 23 aprilie 2026, 11 iunie și 08 iulie 2026 ale Curții de Apel Centru, au fost respinse cererile de recuzare înaintate de reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu membrilor completului de judecată desemnat pentru examinarea recursurilor declarate de, S.R.L. „Agrogled”, SIA „Fertco” și B.C. „Moldindconbank” S.A. împotriva încheierii din 13 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Astfel, motivele invocate în susținerea cererii de către reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu, pct. 5 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. Piersack c. Belgia, Morice c. Franța), existența unei 4 temeri rezonabile de lipsă de imparțialitate trebuie evaluată prin prisma unui observator obiectiv și informat, iar cerința de imparțialitate impune nu doar lipsa unei părtiniri reale, ci și inexistența oricărei aparențe justificabile în acest sens.

În speță, părțile nu au făcut dovada existenței vreunui conflict de interese, a unei atitudini părtinitoare sau a unui comportament procedural neregulamentar din partea membrilor completului de judecată. Niciuna dintre afirmațiile invocate nu indică în mod credibil că judecătorii Curții de Apel Centru ar fi, în mod obiectiv, în imposibilitate de a asigura un proces echitabil.

Iar, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

Subsidiar, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că argumentele prezentei cereri de strămutarea, sunt similare celor invocate de reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu în cererea de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, la 11 martie 2026, soluționată prin încheierea nr. 2ac-38/26 din 19 martie 2026 a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, stabilește că reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu, face abuz de drepturile sale procedurale prevăzute la art.56 și 61 din Codul de procedură civilă.

Or, formularea repetată a cererii de strămutare pe aceleași temeiuri, asupra cărora s-a pronunțat deja și a constatat caracterul lor neîntemeiat, reprezintă un abuz de drepturi procedurale, fiind de natură să tergiverseze examinarea cauzei.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține necesitatea examinării conduitei procesuale a reprezentantului debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu, prin prisma art. 10 alin. (4), art. 56 alin. (2)–(3) și art. 61 alin. (1)–(3) din Codul procedură civilă, care consacră obligația participanților la proces de a-și exercita drepturile cu bună-credință și interzic abuzul de drept procesual.

Din materialele cauzei rezultă că reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu a promovat în mod repetat cereri și demersuri lipsite de fundament legal, urmărind exclusiv tergiversarea examinării cauzei și suprasolicitarea instanțelor, fapt ce constituie un comportament contrar principiului loialității procesuale.

În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat constant, inclusiv în cauzele Kreuz c. Poloniei (2001), Kudła c. Poloniei (2000) și Murtazaliyeva c. Rusiei (2018), că dreptul de acces la o instanță și garanția unui proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 CEDO nu presupun libertatea de a exercita în mod abuziv căi procedurale, iar statele sunt 5 îndreptățite să adopte măsuri proporționale pentru a sancționa și preveni asemenea conduite care obstrucționează buna administrare a justiției.

Prin urmare, în temeiul art. 61 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se impune aplicarea unei amenzi judiciare în mărime de 50 unități convenționale, reprezentantului debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu, atât ca sancțiune pentru comportamentul abuziv manifestat în prezenta procedură, cât și ca măsură preventivă pentru a asigura respectarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 CEDO.

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Gestur Jonsson și Ragnar Halldor Hall c. Islandei, 2020), aplicarea unei amenzi judiciare pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu reprezintă o sancțiune penală și nu cade sub incidența art. 6 CEDO.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de reprezentantul debitorului S.R.L. „Vest-Resurs” în proces de insolvabilitate, Alexandru Bîrlădeanu, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru judecare în ordine de recurs.

În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 61 alin. (3), art. 269-270 din Codul de procedură civilă,