2ra-928/24 — Înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate

La 13 august 2021, Zanevici Mihail, Zanevici Larisa au depus cerere de chemare în judecată către Roșca Nicolae prin care au solicitat obligarea pârâtului Roșca Nicolae să înlăture obstacolele existente, inclusiv să nu creeze obstacole pentru viitor, în vederea posesiei, folosinței și dispoziției al imobilului cu numărul cadastral XXX XXX situat în XXX XXX prin reamplasarea gardului pe linia de hotar conform măsurărilor efectuate, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamanților a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii Zanevici Mihail şi Zanevici Larisa au indicat că sunt proprietarii bunului imobil cu numărul cadastral XXX XXX situat în XXX XXX , r-nul Strășeni.

Au susținut că la 29 iulie 2020 de către specialiștii în domeniul tehnic cadastral a fost emis un act cu nr.395/20 prin care s-a constatat în urma măsurărilor la fața locului, întocmite în prezența specialistului pentru reglementarea regimului funciar al Primăriei sat. Cojușna și a titularilor de drept asupra terenului că informația din baza de date grafice și cea din natură nu corespunde iar, suprafața terenului de fapt este mai mică de cea juridică și constituie 0,028 ha.

Au indicat că verificarea cadastrală la fața locului, a stabilit că pârâtul instalând în mod abuziv un gard, a limitat accesul reclamanților spre gospodărie, a îngustat drumul prin care nu poate trece o ambulanță, pompierii, etc.

Zanevici Mihail şi Zanevici Larisa au invocat că pârâtul a fost informat, dar nu a reacționat, motiv din care au depus cereri către Primărie și Consiliul sătesc în vederea aplanării litigiului.

Au afirmat că prin răspunsul din 21 decembrie 2020 Primăriei s.Cojușna au fost informați despre faptul că reprezentanții Primăriei au ieșit la fața locului și au constatat existența unei construcții neautorizate sub formă de gard. 1

Au susținut că la 7 septembrie 2020, pârâtul a fost avertizat de către autoritatea locală în vederea înlăturării acaparării de teren admise, fiindu-i acordat termen până la 05 octombrie 2020.

Zanevici Mihail şi Zanevici Larisa au indicat că până în prezent gardul nu a fost reamplasat pe linia de hotar dintre părți iar, pârâtul refuză să reamplaseze gardul pe linia de hotar acaparând în acest sens o bună parte din proprietatea lor și prin faptele lui încalcă dreptul de proprietate a reclamanților.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, potrivit planului cadastral, suprafața terenului cu nr. cadastral XXX XXX este de 0,033 ha, iar conform măsurărilor efectuate la 29 iulie 2020, suprafața acestuia în natură constituie 0,028 ha. 2

Totodată, instanța de apel a constatat că, potrivit actului de constatare nr. 395/20 din 29 iulie 2020, întocmit de S.R.L. „Tera Plus Proiect”, întreprindere licențiată în domeniul activității topogeodezice și cartografice, în urma măsurărilor efectuate în sistemul de coordonate MOLDREF-99 s-a stabilit că gardul nu este amplasat pe linia de hotar dintre proprietățile părților, ci în interiorul terenului ce aparține cu drept de proprietate lui Zanevici Mihail și Zanevici Larisa.

Având în vedere că s-a constatat cu certitudine amplasarea gardului în interiorul terenului proprietatea lui Zanevici Mihail și Zanevici Larisa, Colegiul civil a considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind obligarea pârâtului să demoleze gardul și să îl strămute pe linia de hotar a bunului imobil cu nr. cadastral XXX XXX, conform planului geometric înregistrat la Serviciul Teritorial Cadastral Strășeni, precum și să nu creeze obstacole reclamanților în folosirea terenului cu nr. cadastral XXX XXX, care le aparține cu drept de proprietate privată.

Instanța de apel a considerat întemeiată și concluzia instanței de fond privind încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților prin ocuparea ilegală a unei părți din terenul acestora de către pârât, fapt care justifică acordarea unei compensații pentru prejudiciul moral. În acest sens, instanța de apel a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, în cauzele în care s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, au fost acordate despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin imposibilitatea titularilor dreptului de proprietate de a se folosi de bunurile lor.

Colegiul civil a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului potrivit căruia instanța de fond ar fi soluționat drepturile unei persoane care nu a fost atrasă în proces, și anume ale pretinsului coproprietar al bunului imobil cu nr. cadastral XXX XXX, Roșca Tamara. În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, unicul proprietar al bunului imobil cu nr. cadastral XXX XXX este Roșca Nicolae, cu cota-parte de 1,0.

În motivarea recursului, recurentul Roșca Nicolae a invocat temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare sunt arbitrare, se întemeiază în mod 3 determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și vizează drepturile unei persoane care nu a fost atrasă în proces. A susținut că instanțele au acordat o valoare determinantă actului de constatare nr. 395/20 din 29 iulie 2020, deși prin acesta a fost măsurată doar suprafața terenului cu nr. cadastral XXX XXX, fără a fi efectuate măsurări și asupra terenului învecinat cu nr. cadastral XXX XXX și fără a fi stabilite hotarele fixe dintre cele două bunuri imobile.

A relevat existența unor neconcordanțe între situația de fapt, datele din baza grafică cadastrală și informațiile din Registrul bunurilor imobile, susținând că, în aceste condiții, nu poate fi stabilit cu certitudine dacă gardul este amplasat pe terenul reclamanților.

De asemenea, a invocat că lucrarea cadastrală din 29 iulie 2020 nu a fost recepționată de Agenția Servicii Publice și nu a determinat actualizarea bazei de date grafice.

Totodată, a susținut că hotărârile contestate vizează drepturile Roșca Tamarei, despre care afirmă că este coproprietara terenului cu nr. cadastral XXX XXX și a gardului aferent acestuia, însă aceasta nu a fost atrasă în proces în calitate de copârât.

În acest sens, a invocat existența unei coparticipări procesuale obligatorii și a solicitat casarea hotărârilor instanțelor inferioare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin referință depusă la 2 septembrie 2025, Zanevici Mihail și Zanevici Larisa au solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 4 f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În aceste circumstanțe, recursul depus de Roșca Nicolae la 30 iulie 2024 se consideră declarat în termenul prevăzut de lege.

Examinând chestiunea admisibilității recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că aceasta urmează a fi apreciată și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care constau, în special, în asigurarea interpretării și aplicării uniforme a legii.

Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să releve existența unuia dintre temeiurile expres prevăzute de lege, susceptibil să justifice intervenția Curții Supreme de Justiție.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa constantă că dreptul de acces la o instanță nu este absolut și poate fi supus unor limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei [MC], pct. 230). Această concluzie este valabilă, în special, în privința condițiilor de admisibilitate a unui recurs, care, prin natura sa, presupune o reglementare din partea statului, acesta beneficiind de o anumită marjă de apreciere în materie (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că cerințele de admisibilitate aplicabile unui recurs pot fi mai stricte decât cele aplicabile unui apel, având în vedere natura specifică a acestei căi de atac și rolul instanței supreme în sistemul judiciar național (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 5

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai subliniat că modul de aplicare a art. 6 din Convenție în procedurile desfășurate în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de particularitățile procedurilor respective, urmând a fi luate în considerare totalitatea procedurilor din sistemul juridic național și rolul instanței superioare în cadrul acestuia (Botten împotriva Norvegiei, 19 februarie 1996, pct. 39). De asemenea, procedurile referitoare la admisibilitatea unei căi de atac, precum și cele care implică exclusiv chestiuni de drept, iar nu reexaminarea situației de fapt, pot fi compatibile cu exigențele art. 6 § 1 din Convenție (Helmers împotriva Suediei, 29 octombrie 1991, pct. 31).

Prin urmare, filtrul de admisibilitate al recursului nu urmărește o nouă examinare a cauzei sub aspectul situației de fapt și al aprecierii probelor, ci verificarea existenței unuia dintre temeiurile de recurs prevăzute expres la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Examinând motivele invocate în recurs prin prisma acestor considerente și a prevederilor legale citate, Completul de judecată constată că acestea nu relevă existența temeiurilor prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. d) și e) din Codul de procedură civilă și exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu aprecierea probelor și concluziile instanțelor ierarhic inferioare.

Cu referire la temeiul prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată reține că o hotărâre poate fi calificată drept arbitrară atunci când concluziile instanței sunt lipsite de o bază factuală ori juridică rezonabilă sau când aprecierea probelor depășește în mod evident limitele unei evaluări judiciare acceptabile. Simplul fapt că partea propune o interpretare diferită a probelor nu este suficient pentru a demonstra caracterul arbitrar al hotărârii.

În speță, instanța de apel a examinat circumstanțele referitoare la amplasarea gardului și a reținut că, potrivit planului cadastral, terenul cu nr. cadastral XXX XXX are suprafața de 0,033 ha, iar în urma măsurărilor efectuate la 29 iulie 2020 suprafața acestuia în natură constituia 0,028 ha.

Totodată, potrivit actului de constatare nr. 395/20 din 29 iulie 2020, întocmit de S.R.L. „Tera Plus Proiect”, gardul era amplasat nu pe linia de hotar dintre proprietățile părților, ci în interiorul terenului reclamanților.

Pornind de la aceste constatări, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei instanțe privind obligarea pârâtului să demoleze gardul și să îl strămute pe linia de hotar, precum și să nu creeze obstacole reclamanților în exercitarea dreptului lor de proprietate.

Prin urmare, soluția instanței de apel se întemeiază pe probele administrate și apreciate în cadrul judecării cauzei, iar recurentul nu a demonstrat că această apreciere ar fi vădit nerezonabilă. 6

Argumentele recurentului referitoare la necesitatea efectuării unor măsurări suplimentare asupra terenului cu nr. cadastral XXX XXX, la lipsa stabilirii hotarelor fixe, la existența unor neconcordanțe între situația de fapt și datele cadastrale, precum și la nerecepționarea lucrării cadastrale de către Agenția Servicii Publice urmăresc, în esență, o nouă apreciere a situației de fapt și a probelor administrate în cauză. Or, asemenea critici nu demonstrează, prin ele însele, caracterul arbitrar al deciziei contestate.

Completul de judecată mai reține că, potrivit cererii de recurs, o parte dintre circumstanțele invocate în susținerea pretinsei aprecieri vădit nerezonabile a probelor nu au fost invocate în apel.

În aceste condiții, ele nu pot fundamenta temeiul prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, în lipsa unei încălcări survenite în instanța de apel, având în vedere prevederile art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Referitor la temeiul prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată constată că argumentul recurentului privind neatragerea în proces a Roșca Tamarei a fost examinat de instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a respins argumentul potrivit căruia prima instanță ar fi soluționat drepturile unei persoane neatrase în proces, reținând că, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile examinat în cauză, proprietarul bunului imobil cu nr. cadastral XXX XXX este Roșca Nicolae, cu cota-parte de 1,0.

În recurs, Roșca Nicolae reiterează că Roșca Tamara ar avea calitatea de coproprietară a terenului cu nr. cadastral XXX XXX și a gardului aferent acestuia, fără însă a demonstra că, prin dispozitivul hotărârilor contestate, instanțele au stabilit în mod nemijlocit drepturi sau obligații în privința acesteia.

Completul de judecată subliniază că incidența art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă presupune ca hotărârea judecătorească să vizeze efectiv drepturile ori obligațiile unei persoane care nu a fost atrasă în proces. Simpla invocare a existenței unui interes al unei terțe persoane sau a unei eventuale legături a acesteia cu bunul litigios nu este suficientă pentru aplicarea acestui temei de recurs.

În speță, obligațiile stabilite prin hotărârea primei instanțe îl vizează pe Roșca Nicolae, iar recurentul nu a demonstrat că instanțele ar fi dispus în mod direct asupra unui drept sau a unei obligații aparținând Roșca Tamarei. Prin urmare, nici temeiul prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă nu este incident. 7

Completul de judecată reiterează că recursul nu constituie o cale de atac prin intermediul căreia cauza să fie rejudecată sub aspect factual ori probele să fie apreciate din nou numai pentru motivul că partea este nemulțumită de concluziile instanțelor inferioare. Controlul exercitat de Curtea Supremă de Justiție în procedura recursului este circumscris temeiurilor expres prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

În consecință, criticile formulate de Roșca Nicolae nu evidențiază o soluționare arbitrară a cauzei, o apreciere vădit nerezonabilă a probelor sau faptul că hotărârile contestate ar viza drepturile unei persoane care nu a fost atrasă în proces, ci reprezintă, în esență, dezacordul recurentului cu modul în care instanțele ierarhic inferioare au stabilit circumstanțele cauzei și au apreciat materialul probator.

În aceste împrejurări, Completul de judecată concluzionează că recursul declarat de Roșca Nicolae este vădit neîntemeiat și, în temeiul art. 433 alin. (1) lit. f), coroborat cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmează a fi declarat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Roșca Nicolae, împotriva deciziei din 2 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător /semnătură/ Stela Procopciuc Judecători /semnătură/ Elena Croitor /semnătură/ Ion Munteanu 8