2ra-574/25 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și prezentarea scuzelor oficiale în numele statului.

La 8 octombrie 2021, avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Anticorupție, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, solicitând încasarea din contul bugetului de stat a sumei de 1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 137 688 lei cu titlu de prejudiciu material reprezentând salariul și alte venituri provenite din muncă de care ar fi fost privat în perioada 27 aprilie–12 septembrie 2017, precum și compensarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea procurorului care a condus urmărirea penală sau, după caz, a procurorului ierarhic superior, să prezinte scuze oficiale în numele statului, precum și publicarea acestora pe paginile web ale Procuraturii Generale și Centrului Național Anticorupție.

Reclamantul a indicat că, la 8 noiembrie 2016, Procuratura Anticorupție a pornit urmărirea penală în cadrul căreia acesta a fost vizat în legătură cu pretinsa săvârșire a unei infracțiuni prevăzute de art. 324 alin. (3) din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale, în privința lui Veaceslav Teleman au fost autorizate și efectuate măsuri speciale de investigații, inclusiv documentarea cu ajutorul mijloacelor tehnice, localizarea și urmărirea prin sistemul de poziționare globală, precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice.

Potrivit raportului ofițerului superior de investigație al Centrului Național Anticorupție, în urma efectuării măsurilor speciale de investigații nu a fost stabilită implicarea lui Veaceslav Teleman în comiterea infracțiunii investigate.

Prin ordonanța procurorului din 22 martie 2017, măsura specială de investigații privind documentarea, localizarea și urmărirea lui Veaceslav Teleman a fost încetată.

Prin încheierile Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 18 noiembrie 2016, 19 decembrie 2016, 27 ianuarie 2017 și 1 martie 2017, a fost autorizată și, 1 ulterior, prelungită interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale lui Veaceslav Teleman.

La 26 aprilie 2017, au fost autorizate percheziții la sediul Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor”, în automobilul aflat în folosința lui Veaceslav Teleman și la domiciliul acestuia.

La 27 aprilie 2017, perchezițiile au fost efectuate, iar de la domiciliul lui Veaceslav Teleman au fost ridicate mijloace bănești și alte bunuri personale.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 iunie 2017, a fost autorizată aplicarea sechestrului asupra mijloacelor bănești în sumă de 62 000 lei și 1 000 euro, ridicate de la domiciliul reclamantului.

La 27 aprilie 2017, Veaceslav Teleman a fost reținut, iar prin ordonanța procurorului din 28 aprilie 2017 a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (2), (4) și (5), art. 46 și art. 324 alin. (3) lit. a), b) și c) din Codul penal.

La momentul punerii sub învinuire, Veaceslav Teleman exercita funcția de director general interimar al Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor”.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, din 28 aprilie 2017, în privința lui Veaceslav Teleman a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv, calculată din momentul reținerii de facto, 27 aprilie 2017.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu arestul la domiciliu.

Ulterior, măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu a fost prelungită succesiv până la 12 septembrie 2017.

Prin ordonanța procurorului din 12 septembrie 2017, arestul la domiciliu a fost revocat, fiind aplicată în privința lui Veaceslav Teleman măsura preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi țara.

Prin ordinul nr. 22-p din 21 martie 2016, Veaceslav Teleman fusese numit în funcția de administrator interimar al Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor”. Prin ordinul nr. 36-p din 22 mai 2017, acesta a fost eliberat din funcția de administrator interimar, cu revenirea la funcția deținută anterior în cadrul întreprinderii.

Prin ordinul nr. 69-p din 13 septembrie 2017, Veaceslav Teleman a revenit în funcția de șef al Serviciului licitații, iar prin ordinul nr. 96-p din 29 decembrie 2017 a fost concediat din funcția respectivă.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție din 14 februarie 2019, Veaceslav Teleman a fost scos de sub urmărire penală, cu clasarea 2 procesului penal, din motiv că fapta imputată nu întrunea elementele infracțiunii prevăzute de art. 324 din Codul penal.

Veaceslav Teleman a susținut că reținerea, aplicarea măsurilor preventive, perchezițiile, punerea sub învinuire și mediatizarea cauzei i-au afectat viața personală și profesională, onoarea și reputația, cauzându-i suferințe psihice.

În susținerea pretenției privind prejudiciul moral, reclamantul a prezentat raportul de expertiză extrajudiciară psihologică, în care s-a concluzionat că acesta a suportat un prejudiciu moral de grad înalt, manifestat prin stări de anxietate, disconfort psihoemoțional, tulburări ale somnului și alte manifestări asociate stresului.

La 2 ianuarie 2024, avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 decembrie 2023, solicitând casarea hotărârii în partea respingerii pretențiilor sale și admiterea integrală a acțiunii, invocând caracterul neîntemeiat al respingerii pretenției privind încasarea sumei de 137 688 lei cu titlu de salariu și alte venituri provenite din muncă.

Prin decizia Curții de Apel Centru din 28 ianuarie 2025, apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova a fost respins, iar apelul declarat de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, a fost admis. Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 decembrie 2023 a fost casată în partea respingerii pretenției privind încasarea sumei de 137 688 lei cu titlu de prejudiciu material constituit din salariu și alte plăți salariale, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre prin care s-a încasat din contul bugetului de stat, în beneficiul lui Veaceslav Teleman, suma de 137 688 lei cu titlu de prejudiciu material constituit din salariu și alte plăți salariale. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că scoaterea lui Veaceslav Teleman de sub urmărire penală, cu clasarea procesului penal din motiv că fapta nu întrunea elementele infracțiunii, constituia temei de reabilitare și atrăgea incidența Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Curtea de apel a constatat că Veaceslav Teleman a fost pus sub învinuire, reținut și supus măsurilor preventive sub formă de arest preventiv, arest la domiciliu și obligarea de a nu părăsi țara, iar ulterior a fost scos de sub urmărire penală.

Cu privire la prejudiciul moral, instanța de apel a apreciat că suma de 200 000 lei stabilită de prima instanță constituia o compensație echitabilă, rezonabilă și proporțională cu caracterul și gravitatea suferințelor suportate de reclamant, statutul său social și celelalte circumstanțe ale cauzei.

Curtea de apel a respins solicitarea lui Veaceslav Teleman privind majorarea despăgubirii morale la 1 000 000 lei, considerând cuantumul pretins exagerat.

Referitor la prejudiciul material, instanța de apel a reținut că art. 7 din Legea nr. 1545/1998 prevede compensarea salariului și a altor venituri provenite din muncă de care persoana a fost lipsită în urma acțiunilor ilicite, motiv pentru care a acordat suma de 137 688 lei pentru perioada 27 aprilie–12 septembrie 2017.

Procuratura Anticorupție a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanțele inferioare au apreciat vădit nerezonabil probele și au aplicat nejustificat prevederile Legii nr. 1545/1998.

Recurenta a susținut că scoaterea lui Veaceslav Teleman de sub urmărire penală nu determină, prin ea însăși, caracterul ilicit al tuturor actelor și măsurilor procesuale efectuate anterior.

A invocat că nu există un act procesual definitiv prin care reținerea, arestarea, perchezițiile sau celelalte acțiuni ale organului de urmărire penală și ale procurorului să fi fost declarate ilegale.

Procuratura Anticorupție a susținut că actele procesuale au fost efectuate în limitele atribuțiilor prevăzute de lege și în scopul cercetării circumstanțelor cauzei, iar instanțele inferioare au dedus în mod nejustificat caracterul ilicit al acestora din simplul fapt al scoaterii ulterioare a lui Veaceslav Teleman de sub urmărire penală.

La 4 septembrie 2025, avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 28 ianuarie 2025 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 decembrie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea parțială a actelor judecătorești în partea referitoare la cuantumul prejudiciului moral și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie încasată din contul bugetului de stat suma de 1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, a solicitat menținerea actelor judecătorești contestate.

În motivarea recursului, Veaceslav Teleman a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă. Recurentul a susținut că suma de 200 000 lei este disproporționată în raport cu gravitatea consecințelor suportate, menționând că a fost reținut și s-a aflat în arest preventiv timp de 13 zile, iar ulterior în arest la domiciliu pentru o perioadă de aproximativ 126 de zile.

A invocat gravitatea infracțiunii imputate, funcția publică deținută, amploarea mediatizării cauzei, afectarea imaginii profesionale și personale, precum și intensitatea suferințelor psihice descrise în raportul de expertiză extrajudiciară.

Veaceslav Teleman a făcut trimitere la alte cauze soluționate de Curtea Supremă de Justiție, inclusiv cauzele Vladislav Corcodel și Domnica Manole, susținând că persoanelor aflate, în opinia sa, în situații mai puțin grave le-au fost acordate despăgubiri egale sau mai mari.

Recurentul a considerat că menținerea cuantumului de 200 000 lei, în circumstanțele prezentei cauze, denotă o aplicare neuniformă a criteriilor 5 prevăzute de art. 11 din Legea nr. 1545/1998 și nu asigură repararea echitabilă a prejudiciului moral.

La 16 septembrie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 28 ianuarie 2025 și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 decembrie 2023, solicitând casarea integrală a acestora și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Ministerul Justiției a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea dată de instanțele inferioare normelor privind repararea prejudiciului și, în special, cuantificarea prejudiciului moral sunt contrare jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

Recurentul a făcut trimitere la cauze soluționate anterior de Curtea Supremă de Justiție, în care, în circumstanțe comparabile, au fost acordate despăgubiri pentru prejudiciul moral în cuantum de 50 000 lei, 60 000 lei, 75 000 lei și 100 000 lei.

În particular, Ministerul Justiției a invocat cauza Ion Cuculescu împotriva Ministerului Justiției, în care a fost acordată suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și cauza Eugeniu Vareaghin împotriva Ministerului Justiției, în care a fost acordată suma de 75 000 lei.

Ministerul Justiției a susținut că suma de 200 000 lei acordată lui Veaceslav Teleman este excesivă și nu corespunde caracterului compensatoriu al despăgubirii pentru prejudiciul moral, aceasta neputând constitui o sancțiune pentru stat sau o sursă de îmbogățire pentru persoana prejudiciată.

Recurentul a contestat și concluziile instanței de apel privind aplicabilitatea Legii nr. 1545/1998 și încasarea prejudiciului material, solicitând respingerea integrală a acțiunii.

La 18 septembrie 2025, avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, a depus referință la recursul declarat de Procuratura Anticorupție, prin care a solicitat respingerea acestuia, invocând că Procuratura Anticorupție nu a contestat cu apel hotărârea primei instanțe.

La 1 octombrie 2025, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus referință la cererile de recurs, susținând că simpla scoatere a persoanei de sub urmărire penală nu este suficientă pentru repararea prejudiciului în lipsa condițiilor prevăzute de Legea nr. 1545/1998 și solicitând respingerea recursului declarat de Veaceslav Teleman.

La 16 octombrie 2025, avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, a depus referință la recursul declarat de Ministerul Justiției, 6 prin care a invocat tardivitatea acestuia, susținând că decizia motivată a Curții de Apel Centru din 28 ianuarie 2025 a fost expediată participanților la proces prin poșta electronică la 7 iulie 2025, iar recursul Ministerului Justiției a fost depus la 16 septembrie 2025.

Articolul 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.”

Articolul 434 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Articolul 433 alin. (1) lit. b), c) și f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: [...] b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; 7 [...] f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 22 alin. (1), (3), (4) lit.c) și alin. (5) al Codului civil: „(1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. [...] (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.”

Articolul 48 alin. (1) și (2) al Legii nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația 8 electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 (încheierile nr. 2ra-301/24, § 28, 2ra-278/25, § 22, 2ra-813/25, § 25). Prin urmare, procedura de admisibilitate nu presupune o nouă judecare a cauzei, ci verificarea existenței unor probleme de legalitate care justifică intervenția Curții Supreme de Justiție.

Având în vedere că recursurile au fost declarate de participanți diferiți, în termene diferite și în baza unor motive distincte, Completul de judecată va examina admisibilitatea fiecăruia separat. i. Recursul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

Înainte de examinarea argumentelor invocate de Ministerul Justiției, Completul de judecată urmează să verifice respectarea termenului de declarare a 9 recursului, întrucât exercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege constituie o condiție prealabilă pentru examinarea acesteia.

Potrivit art. 434 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, iar acest termen este unul de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a Curții de Apel Centru din 28 ianuarie 2025 a fost expediată participanților la proces, prin poșta electronică, la 7 iulie 2025 (vol. II, f.d. 125).

Articolul 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă permite comunicarea actelor de procedură la adresa electronică indicată de participantul la proces, cu condiția asigurării transmiterii textului actului și a posibilității recepționării acestuia. În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că adresa electronică indicată și utilizată de participant în proces constituie un mijloc valabil de comunicare procedurală, dacă nu există date care să demonstreze imposibilitatea transmiterii mesajului (încheierile nr. 2ra-826/24, §14 și nr. 2ra- 778/25). Curtea a reținut că notificarea transmisă prin poșta electronică se consideră ajunsă la destinatar atunci când aceasta poate fi accesată de către acesta (decizia nr. 2r-385/25).

În aceeași ordine de idei, notificarea transmisă prin poșta electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care aceasta poate fi accesată. Această concluzie rezultă atât din art. 22 alin. (3), alin. (4) lit. c) și alin. (5) din Codul civil, cât și din art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere.

În prezenta cauză, nu există date care să ateste imposibilitatea tehnică de transmitere ori recepționare a mesajului expediat la 7 iulie 2025 și nici o notificare de eroare generată de sistemul de poștă electronică.

Mai mult, din înscrisurile anexate la materialele cauzei (vol. II, f.d. 185- 186) rezultă că reprezentantul Ministerului Justiției a confirmat că decizia Curții de Apel Centru a fost recepționată inițial de instituție la 7 iulie 2025, invocând însă că aceasta nu a fost identificată ulterior în corespondența electronică personală a reprezentantului responsabil de dosar.

Completul de judecată nu poate reține acest argument. Comunicarea actului judecătoresc către participantul la proces nu este condiționată de momentul în care, în cadrul circuitului intern al unei instituții, documentul ajunge la un anumit angajat. Organizarea recepționării, înregistrării și distribuirii corespondenței în interiorul Ministerului Justiției ține de responsabilitatea instituției și nu poate modifica data la care actul de procedură a fost comunicat în mod valabil. 10

În consecință, transmiterea ulterioară a aceleiași decizii către reprezentantul însărcinat cu gestionarea dosarului nu constituie o nouă comunicare în sensul art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și nu determină începerea unui nou termen de recurs.

Termenul de declarare a recursului a început să curgă la 8 iulie 2025 și s-a împlinit la 8 septembrie 2025, inclusiv. Ministerul Justiției a declarat recurs la 16 septembrie 2025, după expirarea acestui termen.

Curtea Supremă de Justiție a reținut constant că termenul de 2 luni prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă este un termen de decădere și nu poate fi restabilit (încheierile nr. 2ra-81/26, §18, 2ra-188/26, §22).

În aceste condiții, recursul Ministerului Justiției al Republicii Moldova este depus cu omiterea termenului de declarare și urmează a fi considerat inadmisibil în temeiul art. 433 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. ii. Recursul Procuraturii Anticorupție

Sub aspectul respectării termenului de declarare a recursului, Completul de judecată reține că decizia motivată a Curții de Apel Centru a fost expediată participanților la proces la 7 iulie 2025, iar Procuratura Anticorupție a declarat recurs la 13 august 2025 (vol. II, f.d. 146-150). Prin urmare, recursul a fost depus în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În continuare, Completul de judecată urmează să stabilească limitele în care Procuratura Anticorupție, care nu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, poate exercita calea de atac a recursului.

Potrivit art. 429 alin. (5) din Codul de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art. 430 lit. a) nu au folosit calea apelului prevăzută de lege. Aceeași normă prevede excepția potrivit căreia persoana care nu a folosit apelul poate ataca decizia instanței de apel prin care situația sa a fost înrăutățită.

Din această normă rezultă că excepția nu deschide persoanei care nu a declarat apel posibilitatea de a repune în discuție întreaga cauză. Recursul poate privi numai partea deciziei instanței de apel prin care situația participantului a devenit mai nefavorabilă față de situația rezultată din hotărârea primei instanțe.

Această interpretare corespunde practicii Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia participantul care nu a folosit apelul nu poate declara ulterior recurs dacă decizia instanței de apel nu i-a înrăutățit situația, iar în cazul în care o asemenea înrăutățire există, recursul este permis numai în partea respectivă (încheierile nr. 2ra-1302/2023 și nr. 2ra-1547/23). 11

În prezenta cauză, Procuratura Anticorupție nu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 20 decembrie 2023.

Prin acea hotărâre, acțiunea lui Veaceslav Teleman a fost admisă parțial. S- a încasat suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 12 590 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar procurorul care a condus urmărirea penală sau, după caz, procurorul ierarhic superior a fost obligat să prezinte reclamantului scuze oficiale. Pretenția privind încasarea sumei de 137 688 lei cu titlu de prejudiciu material a fost respinsă.

Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel numai de Ministerul Justiției și de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman.

Prin decizia din 28 ianuarie 2025, Curtea de Apel Centru a respins apelul Ministerului Justiției și a admis apelul lui Veaceslav Teleman, casând hotărârea primei instanțe în partea în care fusese respinsă pretenția privind prejudiciul material și pronunțând în această parte o nouă hotărâre, prin care a încasat din bugetul de stat suma de 137 688 lei. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin urmare, decizia instanței de apel a înrăutățit situația Procuraturii Anticorupție numai în partea în care a fost admisă pretenția patrimonială în sumă de 137 688 lei, anterior respinsă de prima instanță.

În consecință, Procuratura Anticorupție este în drept să conteste cu recurs decizia Curții de Apel Centru numai în această parte. În ceea ce privește prejudiciul moral de 200 000 lei, cheltuielile de judecată și obligația de prezentare a scuzelor, instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, astfel încât situația Procuraturii Anticorupție nu a fost înrăutățită.

În partea respectivă, recursul Procuraturii Anticorupție este inadmisibil în temeiul art. 433 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, deoarece recurenta nu a folosit calea apelului, iar excepția prevăzută de art. 429 alin. (5) nu este incidentă.

Rămâne de examinat dacă argumentele Procuraturii Anticorupție privind suma de 137 688 lei întrunesc temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Recurenta susține că instanța de apel a apreciat vădit nerezonabil probele și a aplicat nejustificat Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, deoarece nu există un act procesual distinct prin care reținerea, arestarea, perchezițiile sau celelalte măsuri aplicate reclamantului să fi fost declarate ilegale. Completul de judecată nu poate reține aceste argumente. 12

Prin ordonanța procurorului din 14 februarie 2019, Veaceslav Teleman a fost scos de sub urmărire penală, cu clasarea procesului penal, din motiv că fapta imputată nu întrunea elementele infracțiunii prevăzute de art. 324 din Codul penal.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a examinat deja argumentul potrivit căruia lipsa unui act judecătoresc distinct prin care să fie declarate ilegale acțiunile organelor de urmărire penală ar exclude aplicarea Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 în cazul persoanei scoase de sub urmărire penală pe un temei de reabilitare. Curtea a apreciat o asemenea interpretare ca neîntemeiată (decizia nr. 2ra-139/24, §§64-65).

Aceeași orientare a fost menținută și în practica ulterioară a Curții Supreme de Justiție. În cauza nr. 2ra-366/25, Curtea a reținut că dezacordul Procuraturii Anticorupție și al Ministerului Justiției cu aplicarea mecanismului reparator prevăzut de Legea nr. 1545/1998 nu demonstrează, prin el însuși, că decizia instanței de apel este arbitrară sau că se bazează determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

În consecință, faptul că Procuratura Anticorupție propune o altă interpretare a condițiilor de aplicare a Legii nr. 1545/1998 nu este suficient pentru incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Referitor la prejudiciul material, art. 7 lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 prevede compensarea salariului și a altor venituri provenite din muncă, ce constituie sursa principală de existență a persoanei și de care aceasta a fost lipsită în urma acțiunilor ilicite.

Instanța de apel a stabilit, în baza înscrisurilor administrate la dosar, perioada pentru care Veaceslav Teleman a fost lipsit de veniturile provenite din muncă și a determinat prejudiciul prin raportare la intervalul 27 aprilie–12 septembrie 2017.

Curtea de Apel Centru a analizat datele privind veniturile salariale ale reclamantului, a stabilit venitul mediu lunar și, pe baza acestor date, a determinat prejudiciul material reparabil la suma de 137 688 lei.

Procuratura Anticorupție nu indică în recurs o eroare concretă în calculul efectuat de instanța de apel, nu identifică un înscris salarial esențial care ar fi fost ignorat și nici nu demonstrează că în suma acordată ar fi fost incluse venituri care nu intră în domeniul de aplicare al art. 7 lit. a) din Legea nr. 1545/1998.

Temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) nu este incident de fiecare dată când recurentul nu este de acord cu aprecierea probelor. Pentru existența acestui temei este necesar ca hotărârea să fie arbitrară ori concluzia determinantă să rezulte dintr-o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. 13

O hotărâre nu devine arbitrară prin simplul fapt că una dintre părți susține o altă interpretare a probelor sau a legii. Caracterul arbitrar presupune lipsa unei motivări reale, ignorarea evidentă a unor probe esențiale, concluzii incompatibile cu materialele cauzei ori o soluție lipsită de suport juridic.

În speță, asemenea împrejurări nu au fost demonstrate. Criticile Procuraturii Anticorupție urmăresc reevaluarea probelor care au stat la baza stabilirii prejudiciului material.

Instanța de recurs nu substituie aprecierea instanței de apel cu propria apreciere a probelor numai pentru motivul că recurentul propune o concluzie diferită.

Prin urmare, în partea în care Procuratura Anticorupție era în drept să declare recurs, argumentele acesteia nu demonstrează existența temeiului prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, iar recursul este vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. iii. Recursul declarat de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman

Sub aspectul respectării termenului de declarare a recursului, Completul de judecată constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Centru a fost pronunțat în ședință publică la 28 ianuarie 2025 (vol. II, f.d. 92), iar decizia motivată a fost expediată participanților la proces, prin poșta electronică, la 7 iulie 2025 (vol. II, f.d. 125). În aceste condiții, recursul declarat la 4 septembrie 2025 de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman (vol. II, f.d. 161-167), a fost depuse în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 (încheierile nr. 2ra-301/24, § 28, 2ra-278/25, § 22, 2ra-813/25, § 25).

În speță, Veaceslav Teleman a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă. Criticile sale privesc cuantumul prejudiciului moral de 200 000 lei, pe care îl consideră insuficient și solicită majorarea acestuia la 1 000 000 lei.

Invocarea art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă nu este susținută de argumente care să demonstreze necesitatea schimbării sau consolidării jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

Recurentul nu identifică o problemă de drept asupra căreia practica Curții Supreme de Justiție ar fi neclară, divergentă ori ar necesita dezvoltare. 14 Argumentele sale se referă la modul în care instanța de apel a individualizat cuantumul prejudiciului moral în circumstanțele concrete ale cauzei.

Trimiterea la despăgubirile acordate în alte cauze, inclusiv în cauzele Vladislav Corcodel și Domnica Manole, nu schimbă această concluzie. Stabilirea prejudiciului moral nu se realizează printr-o raportare mecanică la sumele acordate în alte litigii, ci prin aprecierea circumstanțelor concrete ale fiecărei cauze.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a reținut că stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu se realizează printr-o raportare mecanică la sumele acordate în alte cauze, ci în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei spețe (încheierea nr. 2ra-366/25, §§48-52).

Veaceslav Teleman nu identifică o problemă de drept care ar impune schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, ci invocă diferențele dintre cuantumul acordat în prezenta cauză și sumele acordate în alte litigii.

Nici temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu este demonstrat.

Curtea de Apel Centru a analizat circumstanțele relevante pentru determinarea prejudiciului moral și a reținut că Veaceslav Teleman a fost pus sub învinuire, reținut, supus arestului preventiv, ulterior arestului la domiciliu și măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara. Instanța a reținut, de asemenea, caracterul suferințelor invocate, situația personală și profesională a reclamantului și celelalte împrejurări ale cauzei.

În urma acestei aprecieri, instanța de apel a menținut suma de 200 000 lei acordată de prima instanță, considerând-o o compensație echitabilă și proporțională, iar solicitarea reclamantului de majorare la 1 000 000 lei a fost apreciată ca excesivă.

Completul de judecată reține că determinarea cuantumului prejudiciului moral presupune o apreciere a ansamblului circumstanțelor cauzei prin raportare la criteriile prevăzute de lege și la principiul echității. Instanța de recurs nu substituie această apreciere cu propria apreciere asupra unei sume considerate de recurent mai adecvate, decât dacă se demonstrează că rezultatul este arbitrar sau vădit nerezonabil.

În cauza nr. 2ra-366/25, §64, Curtea Supremă de Justiție a reținut, în același sens, că dezacordul reclamantului cu suma acordată nu demonstrează, prin sine, caracterul vădit nerezonabil al aprecierii instanței de apel, dacă recurentul nu arată că au fost ignorate criterii esențiale ori că suma stabilită este lipsită de orice fundament în circumstanțele cauzei. 15

În prezenta cauză, Veaceslav Teleman nu demonstrează că instanța de apel ar fi ignorat o probă determinantă, că ar fi omis un criteriu legal esențial sau că suma de 200 000 lei ar fi rezultatul unei aprecieri incompatibile cu materialele cauzei.

Argumentele recurentului exprimă, în realitate, dezacordul cu modul în care instanțele inferioare au individualizat întinderea prejudiciului moral și urmăresc obținerea unei noi aprecieri a acelorași circumstanțe.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor (încheierile nr. 2ra-283/24, §31, 2ra-578/24, §45).

În speță, un asemenea temei nu a fost demonstrat. Recursul nu evidențiază lipsa unei motivări reale, ignorarea unor probe esențiale ori o concluzie vădit incompatibilă cu materialele cauzei.

În consecință, recursul declarat de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, nu justifică intervenția Curții Supreme de Justiție în temeiul art. 432 alin. (1) lit. b) sau e) din Codul de procedură civilă și este vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din același cod.

În concluzie, recursul Ministerului Justiției al Republicii Moldova este inadmisibil deoarece a fost depus cu omiterea termenului prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă. Recursul Procuraturii Anticorupție este inadmisibil, în partea în care vizează soluțiile primei instanțe menținute de instanța de apel, deoarece recurenta nu a folosit calea apelului și situația sa nu a fost înrăutățită în această parte. În partea privind încasarea sumei de 137 688 lei, pentru care art. 429 alin. (5) permite exercitarea recursului, criticile formulate nu demonstrează existența unui temei prevăzut de art. 432 din Codul de procedură civilă și sunt vădit neîntemeiate. Recursul declarat de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, urmărește reevaluarea cuantumului prejudiciului moral fără a demonstra existența unei probleme de legalitate dintre cele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă și este, de asemenea, vădit neîntemeiat. 16

Din aceste motive, în conformitate cu art. 429 alin. (5), art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. b), c) și f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Anticorupție, de avocatul Gheorghe Ionaș, în interesele lui Veaceslav Teleman, și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 17