Decizie nr. 138 din 13.08.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 60 alin. (3) și 167 alin. (4) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, ridicată de dna avocat Doina Ioana Străisteanu, în interesele dnei Ala Luca, parte în dosarul nr. 3r-606/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată format din dna Victoria Sîrbu, dna Lucia Bagrin și dl Andrei Cașcaval, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 20 martie 2024, Ministerul Educației și Cercetării a emis ordinul nr. 372-p, prin care i-a aplicat un avertisment dnei Ala Luca, care deține funcția de consultant principal în cadrul Direcției politici în domeniul învățământului superior a Ministerului.

La 17 aprilie 2024, dna Ala Luca a formulat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Printr-o încheiere din 9 iulie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a declarat inadmisibilă acțiunea în partea referitoare la încasarea prejudiciului moral. În motivarea încheierii sale, instanța de judecată a făcut trimitere la prevederile articolelor 60 alin. (3) și 167 alin. (4) din Codul administrativ și a susținut că reclamanta îi poate solicita autorității publice, prin cerere prealabilă, repararea prejudiciului moral după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești cu privire la anularea actului administrativ ilegal. 2

La 22 iulie 2025, dna Ala Luca a atacat cu un recurs încheierea Judecătoriei Chișinău din 9 iulie 2025 și a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 60 alin. (3) și 167 alin. (4) din Codul administrativ.

Printr-o încheiere din 20 octombrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile și libertățile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale.” Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. 3

Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 60 Termenul general „(1) Termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul general curge de la: a) data prevăzută în lege pentru exercitarea unei atribuţii stabilite; b) data înregistrării cererii de către autoritatea publică ierarhic superioară sau de cea de control; c) data înregistrării cererii complete, după caz cu toate actele necesare, sau de la data la care petiţia a fost transferată autorităţii publice competente. Dacă cererea nu este completă, autoritatea publică propune petiţionarului să prezinte actele lipsă şi stabileşte un termen în acest sens. (3) În cazul depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care hotărîrea instanţei de judecată prin care s- a anulat actul administrativ ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un act administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care decizia cu privire la anularea actului administrativ ilegal a rămas incontestabilă. (4) Din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Această prelungire are efect doar dacă este comunicată în scris participanţilor la procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele prelungirii. (5) În mod excepţional, cînd în procedura administrativă se înregistrează cazuri de complexitate deosebită care necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai mare pentru finalizarea procedurii administrative, care nu va depăşi 90 de zile.” Articolul 167 Soluţionarea cererii prealabile de către autoritatea emitentă „(1) Dacă consideră cererea prealabilă ca fiind admisibilă şi întemeiată, autoritatea publică emitentă anulează în tot sau în parte actul administrativ individual contestat sau emite actul administrativ individual solicitat. (2) Dacă respinge în tot sau în parte cererea prealabilă ca fiind inadmisibilă sau neîntemeiată, autoritatea publică emitentă transmite dosarul administrativ cu toate actele autorităţii publice ierarhic superioare. (3) Autoritatea publică emitentă soluţionează cererea prealabilă în termen de 15 zile calendaristice. Prevederile art.60 alin.(2)–(5) se aplică corespunzător. 4

Autoarea susține că articolul 60 alin. (3) din Codul administrativ, care impune curgerea termenului pentru despăgubiri abia din data rămânerii definitive a hotărârii de anulare a actului administrativ, generează o formă de injustiție procedurală și o discriminare gravă a funcționarilor publici în comparație cu salariații din sectorul privat. Acest tratament diferențiat încalcă articolul 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii. De asemenea, norma contestată împiedică formularea cumulativă a cererii de anulare a actului administrativ și a cererii de despăgubire în același proces. Această omisiune legislativă afectează dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul administrativ ilegal și dreptul de acces liber la justiție, garantat de articolul 20 din Constituție. Autoarea mai critică faptul că, potrivit regulii stabilite de norma contestată, funcționarul public poate solicita despăgubiri doar după ce decizia de anulare a actului este definitivă. O astfel de soluție normativă transformă accesul la justiție într-un traseu birocratic inutil și impovărător, obligând persoana vătămată să parcurgă procese succesive și redundante pentru același litigiu.

Totodată, autoarea consideră că articolul 167 alin. (4) din Codul administrativ, care impune autorității publice să examineze într-o procedură separată solicitarea de reparare a prejudiciului formulată prin cererea prealabilă, reprezintă o fragmentare procedurală artificială, care rupe unitatea cauzei și este lipsită de orice logică practică sau utilitate publică. Obligația impusă autorităților să examineze într-o procedură separată solicitările de reparare a prejudiciului încalcă dreptul la soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor și contravine dreptului de acces liber la justiție.

Prin urmare, autoarea excepției consideră că normele contestate contravin articolelor 4, 16, 20 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. 5

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 60 alin. (3) și 167 alin. (4) din Codul administrativ. Curtea constată că normele contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei excepției, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 58 din 6 iunie 2024, § 25).

Autoarea excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4 (drepturile și libertățile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituţie.

Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 4 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16 și 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autoarea excepției trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (DCC nr. 39 din 3 aprilie 2025, § 46).

Curtea reține că dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituţie şi, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor. Totuși, dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut. Acesta poate fi limitat. Limitările accesului la un tribunal trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu fi afectată însăşi esenţa dreptului. Această afirmaţie este valabilă şi pentru normele de natură procedurală care stabilesc termene în interiorul cărora persoanele ar putea formula o contestaţie (HCC nr. 31 din 17 decembrie 2020, §§ 36-37).

Curtea observă că articolul 60 alin. (1) din Codul adminitrativ stabilește că termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, în cazul depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act administrativ individual sau normativ ilegal, Parlamentul a stabilit că termenul general începe să curgă din data în care 6

Condiția deținerii unei hotărâri judecătorești definitive urmărește să asigure că plata despăgubirilor din bugetul public se va efectua numai în baza unei hotărâri judecătorești certe și executorii. Prin această soluție legislativă, Parlamentul a prevenit situațiile în care hotărârea instanței privind anularea actului administrativ este casată de către instanța de apel, iar persoana ar trebui să restituie în bugetul public sumele pe care le-a încasat. Curtea reține că o asemenea situație ar genera insecuritate juridică, dificultăți practice de recuperare a sumei încasate și ar afecta disciplina financiar-bugetară. Prin urmare, Curtea reține că condiția stabilită de norma contestată are o legătură rațională cu obiectivul urmărit de legislator.

Cu referire caracterul justificat al deciziei legislatorului referitoare la separarea procedurii de constatare a ilegalității actului administrativ de procedura de reparare a prejudiciului, Curtea observă că această opțiune rezultă din concepția generală a Codului administrativ privind soluționarea litigiilor de drept administrativ. Astfel, potrivit articolului 167 alin. (4) din Codul administrativ, dacă prin cererea prealabilă se solicită şi repararea prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului se examinează de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă separată.

Prin această reglementare, Parlamentul a urmărit să consolideze principiul subsidiarității intervenției instanței de judecată. Astfel, norma contestată stabilește competența primară a autorității publice de a examina cererea de reparare a prejudiciului și, eventual, de a remedia situația fără a fi necesară sesizarea instanței de judecată. Instanța de judecată intevine doar în cazul în care autoritatea publică refuză repararea prejudiciului sau nu soluționează cererea în termenul legal.

Curtea reține că articolul 167 alin. (4) din Codul administrativ reflectă caracterul subsidiar al contenciosului administrativ, care intervine doar după epuizarea mecanismelor administrative. Prin urmare, existența celor două proceduri nu este arbitrară, ci rezultă din construcția sistemului administrativ instituit de legislator.

Curtea notează că articolele 60 alin. (3) și 167 alin. (4) din Codul administrativ stabilesc etape procedurale prin care cererii de despăgubire i se poate da curs. Persoana afectată are posibilitatea să solicite anularea actului administrativ și, ulterior, repararea prejudiciului. Termenul pentru acțiunea în despăgubire începe să curgă doar după rămânerea definitivă a hotărârii privind anularea actului anumistrativ, fapt care garantează că dreptul la acțiune nu este afectat de prescripție.

Faptul că persoana trebuie să parcurgă două etape procedurale sau să formuleze cereri distincte poate reprezenta un inconvenient procedural. Totuși, simplul inconvenient procedural nu este suficient pentru a constata neconstituționaliatea normelor contestate. Curtea nu intervine pentru a cenzura opțiuni legislative care țin de oportunitatea sau de eficiența administrativă, ci doar atunci când este afectată însăși substanța dreptului fundamental de acces la justiție. În acest caz, normele contestate nu fac 7

Cu privire la pretinsa afectare a dreptului de judecare a cauzelor într- un termen rezonabil, garantat de articolul 20 din Constituție, Curtea constată că cadrul legislativ incident asigură că litigiul de muncă va fi soluţionat de către instanţa de judecată cu celeritate (a se vedea articolele 355 alin. (4) din Codul muncii și 192 alin. (2) din Codul de procedură civilă). Prin urmare, Curtea respinge acest capăt al sesizării.

În consecinţă, de vreme ce nu a constatat incidența articolului 20 din Constituție, Curtea reţine că nici articolele 4, 16 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente în această cauză.

Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 60 alin. (3) și 167 alin. (4) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr. 154 din 28 martie 2003, ridicată de dna avocat Doina Ioana Străisteanu, în interesele dnei Ala Luca, parte în dosarul nr. 3r-606/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 13 august 2026 DCC nr. 138 Dosarul nr. 233g/2025 8