Decizie nr. 112 din 06.07.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 8 alin. (7) lit. r) din Legea nr. 246 din 23 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele Întreprinderii interraionale de stat „Acva-Nord”, parte în dosarul nr. 3-3720/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Veaceslav Negurița de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

În urma inspecției financiare tematice la Acva-Nord, Inspectoratul Control Financiar de Stat a întocmit un raport în care a reținut încălcarea de către întreprinderea vizată a prevederilor articolelor 8 alin. (7) lit. r) și 9 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 246 din 23 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală.

Nefiind de acord cu constatările din raport, Acva-Nord a chemat în judecată Inspectoratul Control Financiar de Stat pentru anularea actului administrativ individual defavorabil.

În cadrul examinării cauzei, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele Acva-Nord, excepția de neconstituționalitate a articolului 8 alin. (7) lit. r) din Legea nr. 246 din 23 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală. 2

Printr-o încheiere din 28 aprilie 2026, Judecătoria Chișinău a admis renunţarea la acţiunea formulată de reclamant şi a încetat procesul. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.” 3

Autorul excepției menționează că norma contestată nu întrunește criteriul calității legii, deoarece aceasta nu defineşte noțiunea de „transparenţă”, nu precizează natura juridică a regulamentului și nici nu detaliază raportul acestuia cu regimul general al achizițiilor publice. De asemenea, dispozițiile criticate nu stabilesc criterii, parametri sau mecanisme procedurale verificabile și nici nu indică în ce măsură întreprinderea de stat este obligată să aplice integral sau parţial Legea privind achizițiile publice. La fel, ar fi incertă și obligația întreprinderii de a întocmi planuri anuale de achiziții, de a publica anunţuri și de a respecta praguri valorice sau proceduri competitive.

Totodată, autorul susține că dreptul de acces la instanță este golit de conţinut, de vreme ce în cazul contestării raportului în instanța de judecată acesta nu poate cunoaște care este standardul de legalitate potrivit căruia instanța de judecată va evalua conduita sa.

Mai mult, autorul afirmă că prevederea criticată introduce o formă discutabilă de delegare normativă către o structură corporativă, și anume stabilirea competenței consiliului de administrație de a aproba regulamentul privind achiziţionarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. În opinia autorului, acest fapt scoate un segment esențial de reglementare de sub garanţiile transparenţei şi controlului democratic. Mai mult, norma nu precizează nici natura juridică a acestui regulament, nici procedura lui de adoptare și nici criteriile de conţinut ale acestuia, rezultatul fiind o fragmentare haotică a regimului achizițiilor. 4

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile articolului 8 alin. (7) lit. r) din Legea nr. 246 din 23 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, care nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

Pentru că a fost sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate, Curtea trebuie să verifice dacă norma contestată este aplicabilă în cauza de pe rolul instanţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect anularea unui act administrativ individual defavorabil, emis de către Inspectoratul Control Financiar de Stat.

Totuşi, prin scrisoarea sa din 5 iunie 2026, Judecătoria Chișinău a informat Curtea că, la 14 martie 2026, autorul sesizării a renunţat la acţiunea sa formulată în instanţa de contencios administrativ şi a solicitat încetarea procesului. În consecinţă, printr-o încheiere din 28 aprilie 2026, copia căreia a fost trimisă Curții, judecătorul cazului a admis renunţarea la acţiune şi a încetat procesul.

Curtea notează că poate verifica constituționalitatea unei norme pe baza excepției de neconstituționalitate doar dacă aceasta a fost ridicată în cadrul unui proces pendinte. Astfel, pentru că procesul în care a fost ridicată excepţia a încetat, eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederii contestate în sesizare nu-i poate servi autorului excepției. Aşadar, Curtea constată că sesizarea a dobândit caracterul unei actio popularis (a se vedea DCC nr. 140 din 7 noiembrie 2024, § 20; DCC nr. 66 din 30 aprilie 2026, § 19).

Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (4) lit. c), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională 5