Decizie nr. 8 din 22.01.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „anularea hotărârii adunării creditorilor și a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele dlui Nicolae Bostan, administrator al insolvabilității, în dosarul nr. 2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de doamna judecătoare Olga Jamba, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin Hotărârea Curții de Apel Bălți din 5 februarie 2016 a fost intentată procedura de insolvabilitate în privința Întreprinderii interraionale de stat „Acva-Nord".

Printr-o hotărâre din 19 septembrie 2018, Judecătoria Soroca a confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului și dl Nicolae Bostan a fost desemnat în calitate de administrator al insolvabilității.

La 29 iulie 2024 s-a desfășurat adunarea repetată a creditorilor

La 9 august 2024, dl Nicolae Bostan a contestat unele hotărâri ale adunării creditorilor

În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele administratorului insolvabilității Nicolae Bostan, excepția de neconstituționalitate a textului „anularea hotărârii adunării creditorilor și a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Printr-o încheiere din 2 octombrie 2025, Judecătoria Soroca a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției consideră că prevederile contestate sunt lipsite de claritate și de previzibilitate, pentru că stabilesc o marjă discreționară nelimitată a instanței de judecată în cazul anulării hotărârilor adunării creditorilor. În redactarea actuală, norma contestată îi permite instanței să anuleze hotărârile organelor debitorului în fiecare caz în care acestea sunt contestate. Astfel, administratorul insolvabilității este lipsit de dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, având în vedere că instanța nu are posibilitatea să respingă cererea pentru anularea hotărârilor adunării creditorilor și ale comitetului creditorilor, norma contestată contravine dreptului la apărare al participanților la proces,

În opinia autorului sesizării, prevederea contestată contravine articolelor 20, 21, 23, 26, 54 și 119 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unui participant la procesul de insolvabilitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „anularea hotărârii adunării creditorilor și a comitetului creditorilor" din articolul 5 alin. (5) litera l) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 130 din 10 octombrie 2023, § 17).

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (

Curtea reamintește că articolele 23 și 54 din Constituție nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței Curtea poate aplica prevederile acestor articole (DCC nr. 59 din 6 iunie 2024, § 23; DCC nr. 152 din 3 decembrie 2024, § 20).

Cu privire la incidența articolelor 21 și 119 din Constituție, Curtea constată că autorul sesizării s-a limitat doar la simpla enumerare a acestora, fără să aducă vreun argument. Curtea reiterează că dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, i-ar înlocui pe autorii lor la invocarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (DCC nr. 6 din 5 martie 2024, § 21).

Referitor la incidența articolelor 20 și 26 din Constituție și a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autorul sesizării a susținut că din cauza neclarității și imprevizibilității sale textul contestat „trezește dubii în privința intimei convingeri a instanței de judecată și a rolului diriguitor al acesteia", deoarece „ori de câte ori examinează o cerere privind anularea hotărârii adunării creditorilor, ea [instanța] urmează să admită cererea și să anuleze hotărârea" adunării creditorilor. De asemenea, autorul a menționat că textul „anularea hotărârii adunării creditorilor și a comitetului creditorilor" contravine expres normei speciale prevăzute de articolul 59 alin. (1) din Legea insolvabilității, potrivit căreia „hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de instanța de insolvabilitate".

Din analiza coroborată a legislației, Curtea observă că legislatorul, deținând prerogativa constituțională să reglementeze prin lege organică competența instanțelor de judecată și procedura de judecată a cauzelor (a se vedea articolul 115 alin. (4) din Constituție), a împuternicit, pe de o parte, adunarea creditorilor cu competența de a solicita instanței de insolvabilitate destituirea administratorului insolvabilității și înlocuirea lui (a se vedea articolul 54 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 149/2012), iar, pe de altă parte, instanța de insolvabilitate cu competența de a anula hotărârea adunării creditorilor (articolul 5 alin. (5) lit. l) din aceiași lege), în cazul în care solicitanții-participanți la proces demonstrează că adunarea creditorilor s-a convocat ori s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor legale (a se vedea articolul 59 alin. (1)).

Curtea nu poate reține afirmația autorului sesizării precum că textul contestat, prin imprevizibilitate, ar avea natura de a îngrădi dreptul constituțional la apărare sau de a-și prezenta cauza în instanță. Curtea reiterează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie aplicată în coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.128 din 10 octombrie 2024, § 54; DCC nr. 83 din 17 iulie 2025, § 33). În același sens, instanța care exercită controlul legalității unui act juridic,

Astfel, Curtea observă că sesizarea autorului este vădit neîntemeiată.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Se

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.