Decizie nr. 96 din 28.07.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 15 alin. (2) literele b) și h) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, ridicată de dl Nicolae Bostan, administrator al insolvabilității, în interesele Întreprinderii Interraionale de Stat „Acva-Nord", în dosarul nr. 3-543/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Marcel Gandrabur din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (în continuare, ANRE) a efectuat controlul activității de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apă și canalizare de către Întreprinderea Interraională de Stat „Acva-Nord", operator licențiat aflat în procedura restructurării (în continuare,

La 12 decembrie 2024, după examinarea Raportului privind rezultatele controlului planificat, ANRE a emis hotărârea nr. 710[1], prin care a constatat,

La 21 ianuarie 2025, ANRE a răspuns la cererea prealabilă prin Decizia nr. 06-01/292.

La 21 mai 2025, dl Nicolae Bostan, administratorul insolvabilității, a ridicat în interesele

Prin Încheierea din 30 mai 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013 sunt următoarele:

Autorul excepției consideră că prevederile contestate nu-i permit operatorului licențiat să activeze în alte condiții decât cele stabilite în lege. În special, acestea nu-i permit: (i) să furnizeze serviciul public de alimentare cu apă și în alte localități decât cele stabilite în aria de activitate pe baza licenței eliberate de ANRE și (ii) să stabilească, în mod discreționar, tarife pentru serviciul public prestat consumatorilor, altele decât cele aprobate de APP (Agenția Proprietății Publice) sau avizate de ANRE.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20, 26 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr. 303 din 13 decembrie 2013, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că prevederile contestate stabilesc că, în raport cu consumatorii, operatorul activează pe baza licenței eliberate de ANRE și are, între altele, obligația: (i) să furnizeze serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare în locurile autorizate, ținând cont de punctele de delimitare a rețelelor și instalațiilor, în baza unui contract încheiat cu consumatorul, și să respecte angajamentele contractuale; și (ii) să nu admită discriminarea consumatorilor, să calculeze plata pentru serviciul furnizat/prestat în baza tarifelor aprobate, a indicațiilor contoarelor de apă, iar în lipsa acestora, pe durata verificării metrologice periodice, sau în cazul deteriorării din motive ce nu pot fi imputate consumatorului, să calculeze plata pentru volumul de apă consumată reieșind din volumul mediu lunar, înregistrat în ultimele 3 luni până la verificare (deteriorare) (articolul 15 alin. (2) literele b) și h) din Legea nr. 303/2013). Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că excepția de neconstituționalitate, ridicată de către o parte într-un proces din fața instanței de judecată (a se vedea § 7 de mai sus), este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 29 din 27 februarie 2025, § 20).

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20

Curtea reiterează că articolul 54 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizărilor trebuie să demonstreze existența unei ingerințe în drepturile fundamentale (DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19; DCC nr. 190 din 21 decembrie 2023, § 25).

Cu referire la articolele 20 și 26 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării a afirmat că prevederile contestate nu-i permit operatorului: (i) să furnizeze serviciul public de alimentare cu apă și în alte localități decât cele stabilite în aria de activitate a licenței eliberate de ANRE și (ii) să stabilească, în mod discreționar, tarife pentru serviciul public prestat consumatorilor, altele decât cele aprobate de APP sau avizate de ANRE. Astfel, criticile autorului sesizării vizează cadrul legal al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare și, în principal, se referă la întinderea drepturilor și obligațiilor operatorului, în raport cu acele ale consumatorului, la furnizarea/prestarea serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, activitate exercitată pe baza și în limitele unei licenței eliberate de ANRE. În acest context, Curtea reține că prevederile contestate nu stabilesc interdicții sau restrângeri ale exercițiului dreptului de acces liber la justiție sau ale exercițiului dreptului la apărare ale autorului excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, articolele 20 și 26 din Constituție nu sunt incidente în prezenta cauză.

Prin urmare, pe baza celor menționate

Se

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.