Decizie nr. 70 din 19.06.2018

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 29 alin. (2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și a punctului 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 271 din 16 decembrie 2015, ridicată de către dl Sergiu Coman, parte în dosarul nr. 3-1961/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituțională pe 18 iunie 2018 de către dl judecător Constantin Roșca de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către dl Sergiu Coman împotriva Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 10, cu intervenienții accesorii Î.M. „Infocom" și S.A. „Apă-Canal Chișinău", prin care a solicitat anularea actelor administrative, recalcularea volumului de apă consumat și restituirea sumei achitate pentru volumul de apă înregistrat de contorul de la branșamentul blocului locativ și repartizat proporțional cu consumul înregistrat de contoarele instalate în apartament.

În cadrul ședinței de judecată din 14 martie 2018, dl Sergiu Coman a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 29 alin. (2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și a punctului 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 271 din 16 decembrie 2015.

Prin încheierea din 30 martie 2018, instanța de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare sunt următoarele:

În motivarea sesizării, autorul a susținut că prin dispozițiile articolului 29 alin. (2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare și ale pct. 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, potrivit cărora volumul de apă înregistrat de contorul de la branșamentul blocului locativ, dar nedistribuit, se repartizează adăugător pentru fiecare apartament, proporțional cu consumul înregistrat de contoarele instalate în apartament, consumatorii sunt nevoiți să achite în mod nejustificat costul apei nefolosite de către ei.

Prin urmare, autorul susține că prevederile contestate ar aduce atingere dreptului de proprietate al consumatorilor serviciului public de alimentare cu apă, contrar articolului 46 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Sergiu Coman, parte în dosarul nr. 3-1961/16, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016

Curtea subliniază că, potrivit dispozițiilor constituționale cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a), judecătorii constituționali exercită controlul constituționalității legilor și a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte. Astfel, cu referire la dispozițiile contestate din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, aprobat printr-o hotărâre a Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, Curtea observă că acestea nu pot constitui obiectul controlului de constituționalitate. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că instanței de judecată îi revine obligația de a verifica dacă excepția întrunește condițiile necesare pentru a sesiza Curtea Constituțională,

Totuși, controlul constituționalității prevederilor contestate din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare ține de competența Curții Constituționale.

Curtea reține că, în opinia autorului sesizării, dispozițiile articolului 29 alin. (2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, potrivit cărora volumul de apă înregistrat de contorul de la branșamentul blocului locativ, dar nedistribuit, se repartizează adăugător pentru fiecare apartament proporțional cu consumul înregistrat de contoarele instalate în apartament, limitează dreptul de proprietate al consumatorilor serviciului public de alimentare cu apă, contrar articolului 46 din Constituție.

Examinând sesizarea, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași prevederi constituționale.

Astfel, în Decizia nr. 12 din 15 decembrie 2014, Curtea a relevat că proprietarii apartamentelor (consumatorii) dispun de un drept de proprietate comună inclusiv asupra utilajului și sistemelor inginerești din interiorul sau exteriorul locuințelor (încăperilor) care deservesc mai multe locuințe (încăperi). Din aceste motive, proprietarii de apartamente, având un drept de proprietate comună asupra rețelelor de apă și canalizare, au obligația de a le întreține în modul corespunzător și, în caz de necesitate, de a contribui la repararea lor (§ 38).

De asemenea, în paragraful 39 al acestei Decizii, Curtea a conchis că normele contestate sunt conforme cu natura juridică a dreptului de proprietate comună și participarea coproprietarilor la repartizarea veniturilor și suportarea cheltuielilor aferente.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția din decizia menționată își păstrează autoritatea și în prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.