Decizie nr. 140 din 07.11.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 11 alin. (3) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dna Silvia Slobodzean, parte în dosarul nr. 3-2121/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Vitalii Ciumac, de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție

Printr-un Decret al Președintelui Republicii Moldova din 30 decembrie 2015, dna Silvia Slobodzean a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Strășeni pe un termen de 5 ani.

La 20 mai 2022, Președintele Republicii Moldova a respins confirmarea dnei Silvia Slobodzean în funcția de judecător până la plafonul de vârstă. Acest refuz a fost contestat în instanța de contencios administrativ de dna Silvia Slobodzean.

În cadrul ședinței de judecată, dna Silvia Slobodzean a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 11 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Printr-o încheiere din 21 februarie 2024, judecătorul cazului de la Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 11 din Legea cu privire la statutul judecătorului și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Autoarea excepției susține că Președintele Republicii Moldova are prerogativa de a numi judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, în condițiile legii. Totuși, Legea cu privire la statutul judecătorului nu prevede criteriile și procedura pe baza cărora Președintele își exercită această atribuție.

La modul concret, autoarea afirmă că norma contestată omite să reglementeze limitele, metodologia, procedura, durata, criteriile și sursele de informare în contextul numirii judecătorilor în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. În opinia sa, Președintele nu trebuie să dispună de o putere discreționară nelimitată atunci când decide reconfirmarea în funcție a judecătorilor. Acesta trebuie să-și bazeze atribuțiile privind cariera judecătorilor pe criterii obiective, transparente și pe meritocrație. Numirea judecătorilor nu trebuie să se bazeze pe motive politice sau subiective.

În fine, pentru că norma contestată nu prevede niciun criteriu, autoarea susține că aceasta este neclară și imprevizibilă.

Așadar, autoarea excepției susține că articolul 11 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului încalcă articolele 23, 88 lit. (d) și 116 alin. (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea ei contestă articolul 11 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului. În încheierea de admitere a ridicării excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată a sesizat Curtea privind controlul constituționalității în integralitate a articolului 11 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Totuși, Curtea nu poate să examineze prevederi care nu au fost criticate în sesizare. Mai mult, încheierea nu poate fi considerată o sesizare din oficiu pentru că instanța nu formulează argumente proprii de neconstituționalitate, ci se referă la argumentele din excepția ridicată de partea în proces. Astfel, Curtea reține că obiectul excepției îl constituie articolul 11 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Curtea notează că articolul 11 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate în Decizia de sistare nr. 3 din 2 iulie 2002. Totuși, ulterior acest articol a fost amendat prin mai multe legi de modificare și completare care au modificat conținutul acestei prevederi. Prin urmare, de vreme ce au un alt conținut, prevederile contestate, în redactarea actuală, pot fi supuse unui control de constituționalitate (a se vedea DCC nr. 64 din 13 iunie 2024, § 19).

Pentru că a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate, Curtea trebuie să verifice dacă normele contestate sunt aplicabile în cauza de pe rolul instanței. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ privind controlul legalității refuzului Președintelui Republicii de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, inițiată în fața Judecătoriei Chișinău.

Totuși, la 30 mai 2024, autoarea sesizării a renunțat la acțiunea sa formulată în instanța de contencios administrativ și a solicitat încetarea procesului. În consecință, printr-o încheiere din 17 iunie 2024[1], judecătorul cazului a admis renunțarea la acțiune și a încetat procesul.

În acest sens, Curtea notează că poate verifica constituționalitatea unei norme pe baza excepției de neconstituționalitate doar dacă aceasta a fost ridicată în cadrul unui proces pendinte. Astfel, pentru că procesul în care a fost ridicată excepția a fost încetat, eventuala declarare a neconstituționalității prevederii contestate în sesizare nu-i poate servi autoarei. Așadar, Curtea constată că sesizarea a devenit o

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.