Decizie nr. 179 din 15.12.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[...] dispoziției sau cererii legitime [...]” din articolul 336 alin. (1) din Codul contravențional, ridicată de dl Tudor Șoilița, parte în dosarul nr. 4-3932/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Veaceslav Cernalev de la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află cauza contravențională privind învinuirea dlui Tudor Șoilița pentru comiterea contravenției de nesubordonare cu rea-voință la dispoziția sau la cererea legitimă a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept. Contravenţia a fost constatată de Inspectoratul de Poliție Buiucani al Direcției de poliție a municipiului Chișinău în timpul desfășurării unei manifestații la care a participat și dl Tudor Șoilița.

În cadrul procesului, dl Tudor Șoilița a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „[...] dispoziției sau cererii legitime [...]” din articolul 336 alin. (1) din Codul contravențional.

Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova 2

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 336 Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept „(1) Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a procurorului, a ofiţerului de urmărire penală, a ofiţerului de informaţii şi securitate, a angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, a altei persoane, aflate în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii publice, de asigurare a siguranţei circulaţiei rutiere, de executare a hotărârilor instanţei de judecată şi a documentelor executorii şi de combatere a criminalităţii, se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 30 la 60 de ore. [...].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul susține că, în timpul unor manifestații, un colaborator de poliție i-a solicitat să renunțe la dreptul său la protest. Pentru nerespectarea acestei cerințe, este tras la răspundere contravențională în conformitate cu norma contestată. Autorul consideră că această cerință a polițistului nu este legitimă.

În acest context, autorul sesizării afirmă că norma contestată nu precizează care sunt dispozițiile sau cerințele legitime ale colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept pentru care persoana este sancționată în cazul nesubordonării cu rea-voință. Potrivit normei contestate, rezultă că orice cerință a polițistului se prezumă a fi legitimă, deși aceasta ar putea produce o ingerință în exercitarea drepturilor fundamentale ale persoanei.

În aceste condiții, autorul susține că nu poate demonstra nelegitimitatea cerințelor polițistului, fapt care îi aduce atingere dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție. 4

Autorul sesizării susține că textul „[...] dispoziției sau cererii legitime [...]” din articolul 336 alin. (1) din Codul contravențional nu corespunde exigențelor calității legii și, prin urmare, contravine articolelor 1 alin. (3), 4, 21, 22, 23, 26, 40 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravențională în care persoana este învinuită de comiterea contravenției de nesubordonare cu rea-voinţă la dispoziţia sau la cererea legitimă a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept. Prin urmare, Curtea observă că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „[...] dispoziției sau cererii legitime [...]” din articolul 336 alin. (1) din Codul contravențional. Curtea constată că acesta nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că textul contestat este imprevizibil şi contravine articolului 23 alin. (2) [calitatea legii], coroborat cu articolele 1 alin. (3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile și libertățile omului], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 22 [neretroactivitatea legii], 26 [dreptul la apărare], 40 [libertatea întrunirilor] și 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 1 alin. (3) și 4 din Constituţie nu pot fi analizate în mod individual, ci pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi din Constituţie. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea precizează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr. 115 din 15 iulie 2021, § 19; DCC nr. 98 din 12 iulie 2022, § 20; DCC nr. 128 din 13 septembrie 2022, § 22).

Referitor la incidenţa articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia de nevinovăţie, Curtea constată că procedurile prevăzute de Codul contravențional nu inversează sarcina probei. Persoana beneficiază de prezumţia de nevinovăţie atât timp cât vinovăţia sa nu este stabilită dincolo 5

Referitor la articolul 26 din Constituție, care garantează dreptul la apărare, Curtea notează că norma contestată nu restrânge dreptul persoanei de a beneficia de garanțiile și mecanismele de apărare prevăzute de Codul contravențional.

Referitor la articolul 40 din Constituție, care garantează libertatea întrunirilor, autorul sesizării nu a prezentat argumente cu privire la neconstituționalitatea normei contestate, ci doar a afirmat că polițistul i-a solicitat să renunțe la dreptul său de a protesta. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate.

Referitor la incidența articolelor 22 și 23 din Constituție, Curtea notează că, deşi certitudinea este dezirabilă la redactarea legilor, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Astfel, formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică (a se vedea Sekmadienis LTD. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 64).

Având în vedere obiectul material al contravenției în discuție, Curtea reţine că este nerealistă stabilirea unei liste exhaustive care să cuprindă toate dispozițiile și cererile legitime ale angajaților poliției, față de care persoanele trebuie să se conformeze. De asemenea, o astfel de listă exhaustivă ar putea omite reglementarea unor situaţii care ar justifica, în mod rezonabil, tragerea la răspundere contravențională. Aceste circumstanţe urmează a fi stabilite în fiecare caz particular în contextul acțiunii sau inacțiunii persoanei în baza probelor prezentate şi nu pot fi redate într-o listă exhaustivă.

În acest context, Curtea constată că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării își exprimă, de fapt, dezacordul cu modul în care agentul constatator a interpretat și a aplicat prevederile contestate în cazul său. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţa le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (DCC nr. 83 din 17 iunie 2022, § 29), care pot verifica caracterul justificat al acțiunilor agenților constatatori.

Prin urmare, în baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 6