Decizie nr. 127 din 11.10.2023

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) și a textului „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional.

În cazul sesizării nr. 208g/2022, dl Tudor Șoilița, parte în dosarul nr. 4-4067/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) și a textului „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Victor Sîrbu de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani , pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

În cazul sesizării nr. 115g/2023, dl Tudor Șoilița, parte în dosarul nr. 4-4066/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Radu Grecu de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor și a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, atribuindu-i numărul 208g/2022. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiilor principale Dosarul nr. 4-4067/2022 (sesizarea nr. 208g/2022)

La 27 octombrie 2022, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru a întocmit în privința dlui Tudor Șoilița două procese-verbale cu privire la contravenție pe baza articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional, care sancționează împiedicarea sub orice formă a accesului în clădirile din imediata apropiere a locului de desfășurare a întrunirii. În fapt, acesta a fost sancționat pentru că a instalat corturi și le-a cerut altor participanți la protest să instaleze corturi în fața sediului Procuraturii Generale, care blocau accesul în cadrul protestului desfășurat la 26 octombrie 2022, aproximativ la ora 19:20. Nefiind de acord cu faptele imputate, dl Tudor Șoilița a contestat procesele-verbale cu privire la contravenție în instanța de judecată.

În cadrul ședinței de judecată, dl Tudor Șoilița a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) și a textului „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional.

Printr-o încheiere din 7 decembrie 2022, dl Victor Sîrbu, judecătorul de caz, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a textului „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Dosarul nr. 4-4066/2022 (sesizarea nr. 115g/2023)

La 27 octombrie 2022, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru a întocmit în privința dlui Tudor Șoilița două procese-verbale cu privire la contravenție pe baza articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional, care sancționează împiedicarea sub orice formă a accesului în clădirile din imediata apropiere a locului de desfășurare a întrunirii. În fapt, acesta a fost sancționat pentru că a instalat corturi în fața sediului Procuraturii Generale, care blocau accesul în cadrul protestului desfășurat în 26 octombrie 2022, la aproximativ ora 13:30. Nefiind de acord cu faptele imputate, dl Tudor Șoilița a contestat procesele-verbale cu privire la contravenție în instanța de judecată.

În cadrul ședinței de judecată, dl Tudor Șoilița a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional.

Printr-o încheiere din 20 martie 2023, dl Radu Grecu, judecătorul de caz, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 21 Prezumția nevinovăției „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „[…] (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 32 Libertatea opiniei și a exprimării „(1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sunt interzise și pedepsite prin lege contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violență publică, precum și alte manifestări ce atentează la regimul constituțional.” Articolul 40 Libertatea întrunirilor „Mitingurile, demonstrațiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.”

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 67 Încălcarea legislației privind întrunirile „[…] (5) Împiedicarea sub orice formă a accesului în clădirile din imediata apropiere a locului de desfășurare a întrunirii se sancționează cu amendă de la 24 la 30 de unități convenționale.” Articolul 425 Probele „[…] (2) În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenție , procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor, procesul-verbal de percheziție, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului, procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod, explicațiile persoanei în a cărei privință a fost pornit proces contravențional, declarațiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele și documentele ridicate, constatările tehnico-științifice și medico-legale, raportul de expertiză. […].” Articolul 442 Procesul-verbal cu privire la contravenție „(1) Procesul-verbal cu privire la contravenție este un act prin care se individualizează fapta ilicită și se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale și a probelor acumulate, în prezența făptuitorului sau în absența lui. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepțiilor de neconstituționalitate

Autorul excepțiilor de neconstituționalitate consideră că, deși articolul 9 alin. (2) din Legea cu privire la întruniri permite montarea de construcții temporare pentru desfășurarea întrunirilor, articolul 67 alin. (5) din Codul contravențional sancționează această formă de exprimare și de întrunire. Astfel, această prevedere îi încălcă drepturile garantate de articolele 32, 40 și 54 din Constituție și de articolul 11 din Convenția Europeană.

Totodată, autorul excepției susține că textul „ procesul-verbal cu privire la contravenție ” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional este neclar și imprevizibil. În opinia autorului, probele sunt elemente de fapt, iar procesul-verbal cu privire la contravenție reprezintă o probă care stabilește vinovăția persoanei privind comiterea unei contravenții. Mai mult, procesul-verbal cu privire la contravenție se încheie după acumularea și aprecierea probelor și, respectiv, nu poate constitui, în sine, o probă în cadrul procesului contravențional.

În opinia autorului excepției, catalogarea drept probă a procesului-verbal cu privire la contravenție îi încalcă prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil. Pe cale de consecință, acesta susține că nu-și poate demonstra nevinovăția privind fapta contravențională imputată și, astfel, îi este încălcat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire.

Autorul excepției susține că neclaritatea și imprevizibilitatea textului „ procesul-verbal cu privire la contravenție ” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional încalcă articolelor 20, 21 și 23 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Cu privire la obiectul sesizării nr. 208g/2022, Curtea observă că în cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate, autorul ei contestă articolul 67 alin. (5) și textul „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional. Totuși, în încheierea de admitere a ridicării excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la articolul 67 alin. (5) din Codul contravențional. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte doar pentru că instanța de judecată a omis să se pronunțe referitor la excepția de neconstituționalitate a normei discutate. Prin urmare, Curtea reține că obiectul sesizării nr. 208g/2022 îl constituie ambele norme contestate de autorul excepției (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 175 din 13 decembrie 2022, § 16).

Totodată, obiectul sesizării nr. 115g/2023 îl constituie articolul 67 alin. (5) din Codul contravențional.

Prin urmare, obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie articolul 67 alin. (5) și textul „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional. Raportate la criticile de neconstituționalitate susținute de autorul excepțiilor, prevederile contestate nu au constituit obiectul altor sesizări la Curtea Constituțională.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cauze contravenționale care vizează legalitatea procesului-verbal cu privire la contravenția prevăzută de articolul 67 alin. (5) din Codul contravențional (a se vedea §§ 5 și 8 supra ). Așadar, Curtea admite că instanțele de judecată ar putea aplica prevederile contestate la soluționarea cauzelor în care au fost ridicate excepțiile.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 4 din 9 februarie 2023, § 17; DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 20).

Autorul excepțiilor a susținut incidența articolelor 20 [ accesul liber la justiție], 21 [ prezumția nevinovăției ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 32 [ libertatea opiniei și a exprimării ], 40 [ libertatea întrunirilor ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] din Constituție.

Cu privire la articolele 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea sunt aplicabile doar în coroborare cu un drept fundamental incident (a se vedea HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20).

Cu privire la criticile de neconstituționalitate referitoare la articolul 67 alin. (5) din Codul contravențional, Curtea observă ca acestea vizează dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea întrunirilor, garantate de articolele 32 și 40 din Constituție și de articolele 10 și 11 din Convenția Europeană.

Potrivit Curții Europene, dreptul la libertatea de asociere, garantat de articolul 11 din Convenție, reprezintă un drept fundamental într-o societate democratică și, la fel ca dreptul la libertatea de exprimare, garantat de articolul 10 din Convenție, constituie unul din fundamentele esențiale ale unei asemenea societăți (a se vedea Petrenco v. Republica Moldova (dec.) , 11 ianuarie 2022, § 24). Exercitarea dreptului la libertatea de întrunire și de asociere are o legătură deosebit de apropiată cu articolul 10 din Convenție. Protecția opiniilor personale, așa cum este garantată de articolul 10, constituie unul din obiectivele libertății de întrunire și asociere, după cum prevede articolul 11 (a se vedea Straume v. Letonia , 2 iunie 2022, § 89).

Totuși, având în vedere că norma contestată vizează încălcarea legislației privind întrunirile, Curtea notează că articolul 40 din Constituție trebuie considerat ca o lex specialis și nu este necesar să examineze în mod separat capătul de cerere pe baza articolului 32 din Constituție (a se vedea, mutatis mutandis , Peradze și alții v. Georgia , 15 decembrie 2022, § 33).

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a notat că organizatorii de întruniri publice sunt obligați să se conformeze regulilor care guvernează acest proces prin respectarea reglementărilor în vigoare. Regulile care guvernează întrunirile publice sunt esențiale pentru buna desfășurare a evenimentelor publice de vreme ce le permit autorităților să minimizeze întreruperea traficului și să adopte alte măsuri de siguranță. Totuși, punerea lor în aplicare nu poate constitui un scop în sine. În mod special, în cazul în care manifestanții care se întrunesc în mod ilegal nu se antrenează în acte de violență, Curtea le impune autorităților publice să manifeste un anumit nivel de toleranță în privința întrunirilor pașnice (a se vedea Petrenco v. Republica Moldova (dec.) , 11 ianuarie 2022, §§ 24 – 25).

Deși articolul 11 din Convenție nu garantează dreptul de a instala o tabără într-o locație la alegere, asemenea instalații temporare pot constitui, în unele situații, o formă de exprimare politică și orice restricții impuse trebuie să se conformeze exigențelor Convenției (a se vedea Frumkin v. Rusia , 5 ianuarie 2016, § 107).

În hotărârea Makarashvili și alții v. Georgia , din 1 septembrie 2022, care avea la bază cererile a trei reclamanți sancționați administrativ pentru blocarea intrării în clădirea Parlamentului în contextul protestului organizat împotriva eșecului partidului de guvernare de a adopta reforma electorală promisă, Curtea Europeană a analizat caracterul necesar al ingerinței într-o societate democratică în raport cu fiecare reclamant. Ea a considerat că, deși primul și cel de-al treilea reclamant nu s-au antrenat în acțiuni de violență și nici nu au îndemnat alte persoane să o facă, blocarea completă a intrărilor în clădirea Parlamentului și eforturile ulterioare ale poliției de a le redeschide, cu ignorarea flagrantă a legislației naționale, fiindu-le adresate mai multe avertismente, și necesitățile și drepturile membrilor aleși în mod democratic ai Parlamentului de a-și îndeplini funcțiile, care sunt esențiale într-o societate democratică, poate fi descrisă ca o conduită „condamnabilă” (§ 99). Analizând conduita autorităților, care au negociat cu protestatarii și au manifestat un nivel de toleranță față de întrunire, și caracterul previzibil al regulilor relevante privind interzicerea blocării drumurilor și a accesului în clădirile administrative, Curtea Europeană a conchis că dacă reclamanții s-ar fi conformat ordinului de a elibera drumul care conducea spre Parlament, nimic nu i-ar fi oprit să continue protestul (§§ 101-102). Prin urmare, având în vedere circumstanțele precise ale cauzei, Curtea Europeană a considerat că autoritățile naționale nu și-au depășit marja de apreciere prin arestarea și sancționarea pentru nerespectarea ordinelor legale ale poliției și, astfel, nu au încălcat articolul 11 în privința primului și celui de-al treilea reclamant (§ 103).

Cu privire la cel de-al doilea reclamant, Curtea Europeană a menționat că prin arestarea și sancționarea ulterioară a acestuia după aproape două ore de când poliția a început să redeschidă intrările în clădirea Parlamentului, autoritățile naționale au eșuat să demonstreze existența unor motive relevante și suficiente care să justifice necesitatea și proporționalitatea măsurii. Acestea nu au stabilit dacă cel de al doilea reclamant a trecut din zona pietonală din fața clădirii Parlamentului pe drumul destinat traficului rutier cu intenția să-l blocheze sau ca urmare a circumstanțelor de pe teren, cum ar fi numărul protestatarilor. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 11 în privința celui de-al doilea reclamant (a se vedea Makarashvili și alții v. Georgia, din 1 septembrie 2022 , §§ 104-106).

Având în vedere această jurisprudență europeană, Curtea menționează că stabilirea încălcării dreptului la libertatea întrunirilor pe baza sancționării persoanei depinde de o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. Curtea Constituțională nu analizează cazuri concrete. Ea admite că în unele cazuri ar putea fi incident și încălcat dreptul la libertatea de întrunire și de asociere; în altele ar putea fi doar incident, însă nu și încălcat dreptul; în altele, întrunirea nu ar fi considerată „pașnică” și, astfel, nu ar fi incident și, prin urmare, nu ar fi încălcat acest drept. Ține de competența instanțelor de drept comun să evalueze dacă, într-un caz particular, se poate vorbi despre incidența dreptului la libertatea de întrunire și despre o încălcare a acestui drept ca urmare a sancționării persoanei pe baza articolului 67 alin. (5) din Codul contravențional (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 155 din 22 noiembrie 2022, § 40).

Referitor la criticile de neconstituționalitate a textului „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional, Curtea observă că acestea vizează incidența articolelor 20 și 21 din Constituție.

Cu referire la aplicabilitatea articolului 20 din Constituție care garantează accesul liber la justiție, Curtea notează că acesta își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit Curții Europene, a tât admisibilitatea probelor, cât și aprecierea lor constituie, în primul rând, o problemă de reglementare în legislația națională (a se vedea Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, § 83). Dacă sarcina Curții Europene constă în verificarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, într-un caz concret, atunci sarcina Curții Constituționale constă în verificarea existenței unei baze pentru pronunțarea unui act judiciar cu respectarea rigorilor procesului echitabil garantat constituțional, în legislația contestată (a se vedea HCC nr. 2 din 23 ianuarie 2020, § 29).

Potrivit articolului 425 alin. (1) din Codul contravențional, probele sunt elemente de fapt, dobândite în modul stabilit de acesta, care servesc la constatarea existenței sau a inexistenței contravenției, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției și la cunoașterea altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei. În acest sens, alin. (2) al aceluiași articol prevede că pot fi admise în procesul contravențional ca probe elementele de fapt constatate prin intermediul mijloacelor de probe, cum ar fi procesul-verbal cu privire la contravenție. Astfel, elementele de fapt obțin calitatea de probă în procesul contravențional doar dacă sunt constatate prin intermediul mijloacelor de probă enunțate de alin. (2) al articolului 425 din Codul contravențional.

Totodată, potrivit articolului 442 alin. (1) din Codul contravențional, procesul-verbal cu privire la contravenție este un act prin care se individualizează fapta ilicită și se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe baza constatărilor personale și a probelor acumulate, în prezența făptuitorului sau în absența lui. Constatările personale ale agentului constatator din procesul-verbal reprezintă elementele de fapt care obțin apoi calitatea de probă în procesul contravențional.

Mai mult, procesul-verbal cu privire la contravenție trebuie să conțină și o parte rezolutivă. Potrivit articolului 443 alin. (9) din Cod, partea rezolutivă a procesului-verbal cuprinde decizia agentului constatator de sancționare, de încetare a procesului contravențional sau de remitere a cauzei funcționarului abilitat sa examineze cauza contravențională, din cadrul autorității din care face parte agentul constatator sau autorității competente să soluționeze cauza contravențională, ori în instanța de judecată.

Potrivit articolului 448 alin. (1) din Codul contravențional, decizia agentului constatator poate fi contestată în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părțile care nu au fost prezente la ședința de examinare a cauzei contravenționale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condițiile articolului 447 1 alin. (8).

Astfel, dacă decizia este contestată în fața instanței de judecată sau dacă agentul constatator trimite cauza contravențională autorității competente sau instanței de judecată, procesul-verbal cu privire la contravenție va avea calitatea de mijloc de probă prin care au fost constatate elementele de fapt relevante faptei imputate persoanei. În această situație, persoana/autoritatea competentă să soluționeze cauza contravențională va examina procesul-verbal cu privire la contravenție potrivit regulilor generale privind aprecierea probelor reglementate de articolul 425 din Codul contravențional.

Din analiza sistemică a legislației, Curtea constată că în situația invocată de autorul sesizării persoana dispune de suficiente garanții care asigură dreptul de acces liber la justiție. În consecință, Curtea reține că prevederile contestate nu interferează cu dreptul la un proces echitabil.

Referitor la incidența articolului 21 din Constituție, care garantează prezumția de nevinovăție, Curtea subliniază că prevederile criticate nu inversează sarcina probei. Persoana beneficiază de prezumția de nevinovăție atât timp cât vinovăția sa nu este stabilită „dincolo de orice îndoială rezonabilă” (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 40 din 8 mai 2018, § 35; DCC nr. 50 din 19 aprilie 2022; § 29).

Pentru că nu s-a constatat incidența articolelor 20, 21, 32, 40 din Constituție în raport cu prevederile contestate, Curtea subliniază că nici articolele 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate sunt inadmisibile și nu poate fi acceptate pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibile sesizările nr. 208g/2022 și nr. 115g/2023 privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 67 alin. (5) și a textului „procesul-verbal cu privire la contravenție” din articolul 425 alin. (2) din Codul contravențional, ridicate de dl Tudor Șoilița, parte în dosarul nr. 4-4067/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, și în dosarul nr. 4-4066/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 10 septembrie 2023 DCC nr. 127 Dosarul nr. 208g/2022