Decizie nr. 164 din 01.12.2022

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[...] reieșind din concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]” din articolul 142 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Postolachi, în interesele dlui Andrei Cociorba, parte în dosarul nr. 1-50/2015, pendinte la Judecătoria Anenii Noi, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Maria Chiperi de la Judecătoria Anenii Noi, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Împotriva dlui Andrei Cociorba a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a condus la vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

În cadrul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică a automobilului de către Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliției. În cadrul examinării cauzei, la solicitarea apărării, s-a efectuat o altă expertiză de către Centrul de Expertize Independente „CEXIN” S.R.L.

Dat fiind faptul că au apărut întrebări noi referitoare la circumstanţele examinate, instanța a dispus, la solicitarea procurorului, o expertiză suplimentară, care a fost efectuată de Centrul Național de Expertize Judiciare și prezentată instanței de judecată.

De asemenea, cu privire la aceleași întrebări formulate de procuror, dl Andrei Cociorba i-a solicitat Centrului de Expertize Independente „CEXIN” S.R.L. efectuarea unei contraexpertize. În acest sens, apărarea i-a solicitat 2

La 26 mai 2022, dl avocat Gheorghe Postolachi a solicitat, în mod repetat, efectuarea unei expertize suplimentare. Instanța a respins cererea avocatului, invocând aceleași prevederi.

Din acest motiv, dl avocat Gheorghe Postolachi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului „[...] reieșind din concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]” din articolul 142 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Judecătoria Anenii Noi, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională. Totodată, instanța de judecată a suspendat examinarea cauzei până la soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.” Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului „[...] (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.” Articolul 20 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.” Articolul 21 Prezumția nevinovăției „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.” 3

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 142 Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare „[...] (2) Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sînt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată, să înainteze instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată este obligată să remită instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare. Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea părţilor se prezintă de către parte organului de urmărire penală, procurorului sau instanţei de judecată, se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciat în coroborare cu alte probe. În cazul în care, reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză anterioare, se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părţi, iar efectuarea unei alte expertize va condiţiona tergiversarea procesului penal, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată respinge cererea părţilor. [...].” 4

Autorul afirmă că prevederile contestate reglementează competența instanței de judecată de a respinge cererea părților privind efectuarea expertizei judiciare suplimentare, dacă din rapoartele de expertiză anterioare se constată inoportunitatea acesteia, iar efectuarea altei expertize va conduce la tergiversarea procesului.

Autorul afirmă că, la respingerea unei astfel de cereri, norma contestată obligă instanța de judecată să analizeze, de fapt, rapoartele de expertiză anterioare, fapt care nu este permis la etapa cercetării judecătorești.

Totodată, autorul pretinde că prevederile contestate îi oferă instanței de judecată o marjă de discreție prea largă cu privire la oportunitatea efectuării unei expertize judiciare suplimentare.

Prin urmare, autorul sesizării susține că textul „reieșind din concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză judiciară anterioare” nu corespunde exigenței calității legii și limitează dreptul părților la apărare și la un proces echitabil, contrar articolelor 1 alin. (3), 4 alin. (2), 20, 21, 23, 26 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul părții în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care instanța de judecată a respins cererea avocatului cu privire la efectuarea unei expertize judiciare suplimentare. Curtea observă că, deși instanța care a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a aplicat prevederile contestate, ea totuși a suspendat dezbaterile judiciare până la soluționarea prezentei excepții (a se vedea § 9 supra). În aceste condiții, Curtea reține că este competentă să continue examinarea sesizării în cauză.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „[...] reieșind din concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză judiciară anterioare [...]” din articolul 142 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate în prezenta sesizare.

Autorul sesizării susține că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 4 alin. (2) [drepturile și libertățile omului], 20 [accesul liber la justiție], 21 [prezumția nevinovăției], 23 [dreptul fiecărui 5

Cu privire la articolele 1 alin. (3), 4 alin. (2), 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr. 15 din 28 aprilie 2021, § 20; DCC nr. 112 din 15 iulie 2021, § 22).

Referitor la articolul 21 din Constituție, Curtea observă că autorul excepții nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestuia în prezenta cauză.

Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 20 și 26 din Constituție, autorul pretinde că prevederile contestate: (a) obligă instanța de judecată să analizeze, de fapt, rapoartele de expertiză anterioare, fapt care nu poate avea loc în faza cercetării judecătorești, și (b) oferă o marjă discreționară prea largă instanței de judecată cu privire la determinarea oportunității efectuării unei expertize judiciare suplimentare.

Cu titlu preliminar, Curtea notează că dispunerea unei expertize judiciare constituie o obligaţie procesuală a procurorului (organului de urmărire penală), în faza de urmărire penală, dacă circumstanţele cauzei o justifică. Expertiza urmează a fi dispusă şi în favoarea învinuitului pentru a respecta drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv principiul egalităţii armelor. În cazul unei omisiuni a procurorului (organului de urmărire penală) de a respecta o asemenea obligaţie, persoanele interesate pot utiliza instrumentele procesuale prevăzute în instituţia controlului judiciar al procedurii prejudiciale. Părţile interesate pot solicita efectuarea unei expertize judiciare la judecarea cauzei în prima instanţă sau în instanţa de apel (DCC nr. 98 din 6 septembrie 2018, § 22).

Curtea reține că, potrivit articolului 142 alin. (2) din Codul de procedură penală, părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată, să înainteze instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată sunt obligate să remită instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare.

Aşadar, efectuarea unei expertize judiciare pentru constatarea circumstanţelor cauzei constituie o obligaţie pozitivă a autorităţilor, ce derivă din articolul 124 alin. (1) din Constituţie, iar dreptul părţilor de a solicita efectuarea unei expertize din iniţiativă proprie şi pe cont propriu este o garanţie suplimentară prevăzută de normele procesuale (a se vedea în acest sens DCC nr. 98 din 6 septembrie 2018, § 22).

Pe de altă parte, Curtea reține că ultima teză din aceeași normă prevede competența organului de urmărire penală, a procurorului sau a instanței de judecată de a respinge cererea părții cu privire la efectuarea expertizei suplimentare dacă din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză anterioare se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare 6

Analizând norma contestată, Curtea menționează că rolul instanței de judecată este de a evalua necesitatea dispunerii unei expertize judiciare în funcție de circumstanțele cauzei și de noile întrebări formulate de părți. Astfel, instanța de judecată verifică în ce măsură rapoartele de expertiză anterioare oferă sau nu un răspuns pentru noile întrebări formulate de părți, iar acest fapt nu conduce la ideea că aceasta s-ar pronunța asupra probelor deja administrate pe parcursul procesului sau asupra vinovăției persoanei.

Totodată, Curtea notează că instanța de judecată nu dispune de o marjă de discreție nelimitată atunci când decide oportunitatea efectuării sau a neefectuării expertizei suplimentare. Dimpotrivă, norma contestată obligă instanța de judecată să justifice inoportunitatea dispunerii unei noi expertize, pe de o parte, și să verifice dacă aceasta afectează celeritatea procesului penal, pe de altă parte. De altfel, în lipsa prevederilor în discuție, instanța de judecată ar trebui să dispună efectuarea expertizei judiciare ori de câte ori există o cerere în acest sens din partea părților interesate, deși circumstanțele cauzei ar putea să nu reclame o nouă expertiză, iar efectuarea acesteia ar tergiversa soluționarea cauzei penale.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că instanțele naționale dispun de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește admisibilitatea probelor și necesitatea administrării acestora (a se vedea Kasparov și alții v. Rusia, 3 octombrie 2013, § 57; Murtazaliyeva v. Rusia, 9 mai 2017, § 80).

Totodată, condiția caracterului echitabil al procesului nu-i impune instanței de fond obligația de a dispune efectuarea unei expertize sau orice altă măsură de investigație doar pentru că o parte a solicitat-o. Atunci când apărarea insistă ca instanța de judecată să audieze un martor sau să administreze alte probe (cum ar fi în cazul dat un raport de expertiză), este de competența instanțelor naționale să decidă dacă este necesar să accepte examinarea probelor respective în cadrul procesului. Instanța națională are competența, sub rezerva respectării prevederilor Convenției, să refuze audierea martorilor propuși de apărare, de exemplu, pentru că consideră că este puțin probabil că acestea vor ajuta la stabilirea adevărului (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Khodorkovskiy și Lebedev v. Rusia, 25 iulie 2013, § 718; Poletan și Azirovik v. Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, 12 mai 2016, § 95). Așadar, în prezenta cauză, Curtea reține că nu există o ingerință în drepturile garantate de articolele 20 și 26 din Constituție.

De altfel, Curtea observă că, sub aparența unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării ridică, de fapt, o problemă de aplicare a legii. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine instanţelor de judecată (DCC nr. 27 din 24 februarie 2022, § 28). În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate în raport cu prevederile contestate.

Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 7