Hotărâre nr. 7 din 30.06.2026

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate ale articolelor 3 alineatele (1 1 ) - (1 3 ), 21 alineatele (3 1 ), (3 2 ) - (3 4 ), (5 1 ) - (5 2 ) și (8) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, ridicate de dl Alexandru Beschieru, președinte al Partidului politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei", în dosarul nr. 2-13/2025 (sesizarea nr. 194g/2025), de dna Irina Vlah, președinte al Partidului politic Partidul Republican „Inima Moldovei", în dosarul nr. 2-15/2025 (sesizarea nr. 252g/2025), și de dl avocat Igor Hlopețchi, în interesele Partidului politic „Moldova Mare", în dosarul nr. 2-18/2025 (sesizarea nr. 69g/2026), toate pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizările privind excepțiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de două complete de judecători, primul fiind format din doamnele Ana Panov, Svetlana Vîșcu și Elena Bolocan, iar al doilea din dna Ruxanda Pulbere, dl Constantin Roșca și dl Roman Pascari, de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

În procesul soluționării sesizărilor, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Guvernului, Președintelui Republicii Moldova, Asociației pentru Democrație Participativă „ADEPT" și Asociației „Promo-LEX".

De asemenea, la 12 septembrie 2025, Curtea Constituţională i-a solicitat Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (în continuare - Comisia de la Veneţia) o opinie referitoare la prevederile normative care fac obiectul sesizării nr. 194g/2025. La 10 martie 2026, Comisia de la Veneția a adoptat Opinia amicus curiae nr. 1262/2025 pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova privind statutul și măsurile referitoare la partidele succesoare ale partidelor politice declarate neconstituționale (în continuare - CDL-AD(2026)006).

Având în vedere legătura dintre obiectele sesizărilor, Curtea a dispus, la 18 iunie 2026, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, conexarea sesizărilor nr. 194g/2025, nr. 252g/2025 și nr. 69g/2026 într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 194g/2025.

În şedinţa publică din 18 iunie 2026 au avut loc dezbateri cu participarea dlui avocat Vadim Banaru, reprezentant al Partidului politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei", a dlui Radu Radu, reprezentant al Parlamentului, și a dlui Eduard Serbenco, reprezentant al Guvernului. Dezbaterile au continuat în ședința publică din 29 iunie 2026, în cadrul căreia Partidul politic „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei" a fost reprezentat de dl avocat Vadim Banaru, Partidul politic Partidul Republican „Inima Moldovei" a solicitat examinarea în lipsă, iar Partidul politic „Moldova Mare" a fost reprezentat de dl avocat Igor Hlopețchi și de dna Victoria Furtună, președinte al partidului. Parlamentul a fost reprezentat de dl Radu Radu. Guvernul a fost reprezentat de dl Eduard Serbenco.

În cadrul ședinței, dl avocat Igor Hlopețchi și dna Victoria Furtună, autori ai sesizării nr. 69g/2026, au formulat cereri de recuzare a domnilor judecători Domnica Manole și Sergiu Litvinenco. Prin decizii ale Curții Constituționale, cererile de recuzare au fost respinse. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal a) Sesizarea nr. 194g/2025

La 14 iulie 2025, Blocul electoral „VICTORIE-ПОБЕДА", constituit de partidele politice „Forța de Alternativă şi de Salvare a Moldovei", „RENAŞTERE", „ŞANSĂ" și „VICTORIE", a depus la Comisia Electorală Centrală cererea și setul de documente privind înregistrarea pentru participare la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025.

Prin Hotărârea nr. 3670 din 19 iulie 2025, Comisia Electorală Centrală a refuzat înregistrarea Blocului electoral „VICTORIE-ПОБЕДА", pentru că congresul de constituire și lansarea publică a acestui bloc electoral a fost organizat în Moscova, Federația Rusă, la 6 iulie 2025, cu participarea și implicarea directă a dlui Ilan Șor, lider al Partidului politic „Șor", partid care a fost declarat neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 19 iunie 2023.

Prin aceeași hotărâre, Comisia Electorală Centrală a sesizat Ministerul Justiției să verifice dacă acțiunile partidelor politice „Renaștere", „Forța de Alternativă şi de Salvare a Moldovei", „Şansă" și „Victorie" cad sub incidența prevederilor articolului 3 alin. (1 1 ) din Legea privind partidele politice, adică dacă acestea nu sunt succesoare ale unui partid politic declarat neconstituțional.

La 11 august 2025, Ministerul Justiției i-a cerut Curții de Apel Centru să constate, inter alia , că Partidul „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei" reprezintă un partid politic succesor al Partidului „Șor", partid care a fost declarat neconstituțional prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 19 iunie 2023, precum și să dispună dizolvarea acestuia.

Totodată, pe baza articolului 22 alin. (2 1 ) din Legea privind partidele politice, Ministerul Justiției i-a cerut instanței de judecată să dispună limitarea activităţii partidului politic, ca o măsură asiguratorie, până la soluționarea cauzei în fond.

Printr-o Încheiere din 19 august 2025, Curtea de Apel Centru a dispus, inter alia , limitarea activității Partidului „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei" în calitate de măsură asiguratorie, până la soluționare a cauzei în fond.

În cadrul examinării cauzei, dl Alexandru Beschieru, președinte al Partidului „Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei", a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 3 alineatele (1 1 ) - (1 3 ), 8 alineatele (3 1 ) - (3 2 ) și 21 alineatele (3 1 ) - (3 5 ) și (5 1 ) - (5 2 ) din Legea nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice.

Printr-o încheiere din 2 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în partea referitoare la articolele 3 alineatele (1 1 ) - (1 3 ) și 21 alineatele (3 2 ) - (3 4 ) și (5 1 ) - (5 2 ) din Legea privind partidele politice, a respins acest demers în partea referitoare la articolele 8 alineatele (3 1 ) - (3 2 ) și 21 alineatele (3 1 ) și (3 5 ) din aceeași Lege și a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluționării acesteia. b) Sesizarea nr. 252g/2025

La 2 și 5 septembrie 2025, Partidul Național Moldovenesc și Partidul politic „Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa" au formulat o contestație și o sesizare la Comisia Electorală Centrală în care au menționat existența unor suspiciuni privind finanțarea ilegală a Partidului politic „Inima Moldovei" și a blocului electoral din care acesta făcea parte.

Ca urmare a examinării materialelor primite de la autorități, Comisia Electorală Centrală a constatat „elemente care ridică suspiciuni rezonabile față de corectitudinea finanțării activității Partidului politic „Inima Moldovei", precum și a campaniei electorale a Blocului electoral „Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei".

Prin Hotărârea nr. 3993 din 17 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a dispus aplicarea unui avertisment și inițierea unui control complex al finanțării activității Partidului politic „Inima Moldovei" pentru perioada 1 mai - 31 august 2025 și a Blocului electoral „Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei" pentru perioada 3 august - 1 octombrie 2025. Totodată, având în vedere că materialele examinate evidențiau circumstanțe susceptibile să afecteze pluralismul politic și principiile democratice fundamentale, Comisia a transmis Ministerului Justiției hotărârea și materialele acumulate în vederea examinării aplicabilității articolului 21 din Legea privind partidele politice.

La 19 septembrie 2025, Ministerul Justiției i-a cerut Curții de Apel Centru să limiteze activitatea Partidului politic „Inima Moldovei" și să dispună limitarea activităţii partidului politic, ca o măsură asiguratorie, până la soluționarea cauzei în fond.

Printr-o Încheiere din 25 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a dispus, inter alia , limitarea activității Partidului politic „Inima Moldovei" în calitate de măsură asiguratorie, până la soluționarea cauzei în fond.

La 28 noiembrie 2025, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Fadei Nagacevschi a ridicat, în interesele Partidului politic „Inima Moldovei", excepția de neconstituționalitate a articolului 21 alineatele (3 1 ) lit. a), c), d) și e), (3 2 ) și (8) din Legea privind partidele politice.

Printr-o încheiere din 28 noiembrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în partea referitoare la articolul 21 alin. (3 1 ) literele a) și d) din Legea privind partidele politice, a respins acest demers în partea referitoare la articolul 21 alineatele (3 1 ) literele c) și e), (3 2 ) și (8) din aceeași Lege și a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluționării acesteia. c) Sesizarea nr. 69g/2026

La 30 septembrie 2025, Ministerul Justiției i-a cerut Curții de Apel Centru să limiteze activitatea Partidului politic „Moldova Mare" pentru o perioadă de 12 luni.

La 11 decembrie 2025, în cadrul examinării cauzei, dl avocat Igor Hlopețchi a ridicat, în interesele Partidului politic „Moldova Mare", excepția de neconstituționalitate a articolului 21 alineatele (3 1 ) lit. a), c), d) și e), (3 2 ) și (8) din Legea privind partidele politice.

Printr-o încheiere din 29 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepției de neconstituţionalitate în partea referitoare la articolul 21 alineatele (3 1 ) lit. a), c) și d), (3 2 ) și (8) din Legea privind partidele politice, a respins acest demers în partea referitoare la articolul 21 alineatele (3 1 ) lit. e) din aceeași Lege și a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice sunt următoarele: Articolul 3 Restricţii vizând activitatea partidelor politice [...] (1 1 ) Se interzice, ca fiind considerată exercitare frauduloasă a dreptului la asociere politică, crearea şi înregistrarea unui nou partid politic şi utilizarea unui partid politic înregistrat, pentru a continua sau a relua, în calitate de partid politic succesor, activitatea unui partid politic declarat neconstituţional. (1 2 ) Constatarea calităţii de partid politic succesor al unui partid politic declarat neconstituţional se efectuează de către instanţa de judecată, ţinându-se cont de conexiunile, de similitudinile substanţiale dintre partidele politice respective, dacă se dovedeşte, prin probe, că partidul politic care a fost creat şi urmează a fi înregistrat ori partidul politic înregistrat urmăreşte continuarea sau reluarea activităţii unui partid politic declarat neconstituţional. În acest sens, se iau în considerare următoarele circumstanţe: 1) preşedintele, vicepreşedintele partidului politic, membrii organelor executive centrale ale partidului politic, persoana care administrează sau reprezintă partidul la nivel central, indiferent de denumirea pe care o au aceştia conform statutului partidului: a) au avut un rol sau o participare activă în acţiunile ori în luarea deciziilor care au dus la declararea neconstituţionalităţii partidului politic respectiv; b) la momentul săvârşirii faptelor pentru care partidul politic a fost declarat neconstituţional, deţineau calitatea de preşedinte, vicepreşedinte, membru al organelor executive centrale şi, fără a susţine sau a participa la luarea deciziilor ori la comiterea faptelor care au dus la declararea neconstituţionalităţii partidului politic, nu s-au disociat public de deciziile sau faptele respective; c) au legături strânse, colaborează activ şi în mod repetat cu partidul politic declarat neconstituţional, oferind o imagine de susţinere la nivel de partid politic; 2) organul de conducere al partidului politic la nivel central, conform statutului, sau conducerea de facto a partidului politic a stabilit obiective ori a aprobat desfăşurarea de activităţi împreună cu partidul politic declarat neconstituţional; 3) partidul politic a fost constituit, este condus sau este reprezentat la nivel central de către persoane care promovează obiectivele, programele sau ideologia partidului politic declarat neconstituţional; 4) actele şi discursurile imputabile partidului politic formează un ansamblu care oferă o imagine clară de activitate comună cu partidul politic declarat neconstituţional; 5) există asemănări dintre structurile partidului politic, organizarea sau funcţionarea acestora cu cele ale partidului politic declarat neconstituţional; 6) originea mijloacelor financiare, bunurilor materiale, suportului logistic sau media; 7) orice alte circumstanţe relevante, precum sunt disponibilitatea de a sprijini cumpărarea voturilor, finanţarea ilegală a partidelor politice sau utilizarea altor metode nedemocratice, circumstanţe care permit instanţei de judecată să constate continuitatea sau succesiunea partidului politic declarat neconstituţional, comparând acţiunile sau informaţiile respective cu cele care au stat la baza declarării neconstituţionalităţii partidului politic. (1 3 ) Prevederile alin. (1 1 ) şi (1 2 ) se aplică: a) în raport cu relaţiile dintre un partid politic şi persoanele prevăzute la alin.(1 2 ) pct. 1) lit. a) - pentru o perioadă de 5 ani de la data pronunţării hotărârii Curţii Constituţionale prin care partidul politic a fost declarat neconstituţional; b) în raport cu relaţiile dintre un partid politic şi persoanele prevăzute la alin. (1 2 ) pct.1) lit. b) - pentru o perioadă de 4 ani de la data pronunţării hotărârii Curţii Constituţionale prin care partidul politic a fost declarat neconstituţional; c) în raport cu relaţiile dintre un partid politic şi persoanele, faptele sau circumstanțele prevăzute la alin. (1 2 ) pct.1) lit. c) şi pct. 2) și 7) la momentul survenirii premiselor aplicării prevederilor în cauză, dar nu mai târziu de 3 ani de la săvârșirea faptei sau de la survenirea circumstanţelor respective. Articolul 21 Limitarea activităţii partidelor politice „[...] (3 1 ) Ministerul Justiţiei se poate adresa direct în instanţa de judecată, fără a parcurge procedura prealabilă indicată la alin. (2), cerând limitarea activităţii partidului politic pe un termen de până la 12 luni, în cazul acţiunilor sau inacţiunilor menţionate la alin. (1) şi (1 1 ) care ameninţă suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială, securitatea naţională, ordinea şi siguranţa publică, însoţite de: a) acţiuni de subminare a proceselor electorale; b) campanii de dezinformare, incitare la ură, propaganda agresiunii militare, mesaje cu conţinut extremist, cu conţinut cu caracter terorist sau care, în alt mod, prezintă o ameninţare pentru securitatea naţională; c) acte de corupere pe scară largă a alegătorilor; d) finanţare ilegală sau acordare ilegală de servicii sau valori materiale partidului politic ori concurenţilor electorali ai acestuia; e) acţiuni de spălare a banilor sau introducerea în ţară, în mod sistematic şi ilegal, a mijloacelor financiare pentru activităţi curente sau electorale ale partidului politic; f) acţiuni de planificare, coordonare, sprijinire a acţiunilor violente. (3 2 ) Luând în considerare gravitatea încălcărilor admise de către partidul politic, existenţa unui pericol real şi iminent de producere a unor consecinţe iremediabile pentru valorile democratice şi pentru ordinea de drept a Republicii Moldova prin continuarea desfăşurării activităţilor ilegale ale partidului politic, Ministerul Justiţiei poate cere instanţei de judecată să dispună, în calitate de măsură asiguratorie, limitarea activităţii partidului politic pe perioada examinării cauzei, până la pronunţarea în fond, prezentând, în acest sens, argumentele şi probele care să ateste situaţiile respective. (3 3 ) La examinarea cererii privind dispunerea, în calitate de măsură asiguratorie, a limitării activităţii partidului politic, instanţa de judecată citează participanţii la proces şi, în termen de 3 zile de la depunerea cererii de aplicare a măsurii asiguratorii privind limitarea activităţii partidului politic, decide, prin încheiere executorie, cu privire la limitarea activităţii partidului politic în calitate de măsură asiguratorie. Părţile în proces sunt obligate să se prezinte în faţa instanţei de judecată. (3 4 ) Încheierea cu privire la aplicarea sau respingerea aplicării măsurii asiguratorii privind limitarea activităţii partidului politic poate fi atacată cu recurs separat de fondul cauzei. Cererea de recurs se examinează de către Curtea Supremă de Justiţie în termen de 5 zile. (3 5 ) Înlăturarea încălcărilor admise de către partidul politic după depunerea cererii de limitare a activităţii acestuia nu exonerează partidul respectiv de răspundere juridică, însă poate fi luată în considerare la stabilirea termenului de limitare a activităţii. [...] (5 1 ) La aplicarea măsurii asiguratorii privind limitarea activităţii partidului politic se aplică interdicţiile prevăzute la alin. (5). (5 2 ) Hotărârea şi încheierea prin care s-a dispus limitarea activităţii partidului politic se expediază de instanţa de judecată, în termen de cel mult 24 de ore din momentul pronunţării, în adresa părţilor la proces şi a autorităţilor competente pentru punere în executare, iar acestea, la rândul lor, notifică instanţa de judecată şi Ministerul Justiţiei despre rezultatele executării. (6) După înlăturarea necorespunderilor pentru care activitatea partidului politic a fost limitată, partidul va informa despre aceasta Ministerul Justiţiei, care, în termen de 5 zile, va autoriza reluarea activităţii partidului. (7) Dacă, în perioada limitării activităţii partidului politic, acţiunile pentru care a fost limitată activitatea partidului se vor repeta sau dacă, pe parcursul primului an din data ultimei limitări a activităţii partidului, acesta comite încălcări similare, Ministerul Justiţiei cere instanţei de judecată să dizolve partidul respectiv. (8) Activitatea partidului politic nu poate fi limitată pe parcursul campaniei electorale la care participă, cu excepţia cazurilor în care limitarea activităţii partidului politic se cere pentru comiterea unor încălcări grave ale legii, astfel cum sunt prevăzute acestea la art.3 şi la alin.(31) din prezentul articol. Activitatea partidului politic nu poate fi limitată pentru încălcări minore." Articolul 22 Încetarea activităţii partidelor politice „(1) Partidul politic îşi încetează activitatea prin: a) reorganizare, conform prevederilor prezentei legi, şi pierdere, în urma reorganizării, a personalităţii juridice; b) autodizolvare, prin decizia organului său suprem; c) dizolvare prin hotărâre definitivă a Curţii de Apel Centru, la cererea Ministerului Justiţiei; d) declarare a neconstituţionalităţii partidului prin hotărîre a Curţii Constituţionale; [Lit. e) abrogată prin Legea nr. 95 din 14.05.2015, în vigoare din 5 iunie 2015] Notă: Se declară neconstituţională lit.e) alin.(1) art.22 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.12 din 04.06.2013, în vigoare 4 iunie 2013 f) radierea din oficiu din Registrul de stat al persoanelor juridice. (2) Ministerul Justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Ministerului Afacerilor Interne, a Procuraturii Generale, a Comisiei Electorale Centrale ori a Agenţiei Servicii Publice, înaintează către Curtea de Apel Centru o acţiune prin care cere dizolvarea partidului politic dacă există cel puţin unul dintre următoarele temeiuri: a) partidul activează în baza statutului şi programului său cu modificări şi completări care nu au fost înregistrate în modul stabilit de lege; b) pe parcursul unui an de la data la care a devenit executorie hotărârea Curţii de Apel Centru privind limitarea activităţii partidului politic, acesta a comis acţiuni similare celor pentru care activitatea partidului a fost limitată; [Lit. c) exclusă prin Legea nr. 81 din 7 mai 2010, în vigoare din 4 iunie 2010] d) activitatea partidului se desfășoară pe căi ori prin mijloace ilegale sau prin săvîrşirea unor acte de violenţă; [Lit. e) abrogată prin Legea nr.220 din 31.07.2023, în vigoare din 18 august 2023] f) activitatea partidului politic cade sub incidenţa art.3 alin.(1 1 ) şi (1 2 ). (2 1 ) În cazul în care dizolvarea partidului politic este cerută pentru temeiurile prevăzute la alin. (2) lit. b), d) şi f) din prezentul articol, Ministerul Justiţiei poate cere instanţei de judecată dispunerea, în calitate de măsură asiguratorie, a limitării activităţii partidului politic pe perioada examinării cauzei, până la pronunţarea în fond, conform prevederilor art. 21 care se aplică în mod corespunzător. (2 2 ) Cererea Ministerului Justiţiei prin care se cere dizolvarea partidului politic este examinată de către Curtea de Apel Centru în termen de două luni. Hotărârea judecătorească privind limitarea activităţii partidului politic este definitivă şi executorie, însă poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile. Cererea de recurs se examinează de Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile. (2 3 ) În cadrul examinării acţiunii Ministerului Justiţiei privind dizolvarea partidului politic, instanţa de judecată, dacă constată că încălcările invocate în acţiune nu sunt suficient de grave pentru a justifica dizolvarea partidului politic, poate dispune, în calitate de măsură alternativă, limitarea activităţii partidului politic respectiv. (3) Hotărârea definitivă a instanţei judecătoreşti cu privire la dizolvarea partidului politic şi hotărârea Curţii Constituţionale prin care se declară neconstituţional un partid politic se remit Ministerului Justiţiei. (3 1 ) În cazul dizolvării partidului politic prin hotărâre judecătorească, Ministerul Justiţiei va solicita Agenţiei Servicii Publice să noteze în Registrul de stat al persoanelor juridice inițierea procedurii de lichidare a partidului politic respectiv. În cazul declarării neconstituţionalităţii unui partid politic, după recepționarea hotărârii Curţii Constituţionale, dar nu mai târziu de 3 zile de la această dată, Ministerul Justiţiei va solicita Agenţiei Servicii Publice să noteze în Registrul de stat al persoanelor juridice faptul declarării neconstituţionalităţii partidului politic respectiv. (4) Pentru lichidarea unui partid politic, Ministerul Justiţiei, în scopul executării hotărîrii definitive a judecătoriei sau a hotărârii Curţii Constituţionale privind declararea neconstituţionalităţii unui partid politic, va crea o comisie de lichidare a partidului. Existenţa unui partid politic încetează numai după finalizarea procedurii de lichidare şi radierea partidului din Registrul de stat al persoanelor juridice. (4 1 ) Comisia de lichidare a partidului politic declarat neconstituţional, constituită conform alin.(4), solicită Agenţiei Servicii Publice să noteze în Registrul de stat al persoanelor juridice iniţierea procedurii de lichidare a partidului respectiv. (5) După încetarea activităţii partidului politic, bunurile acestuia se trec, cu titlu gratuit, în proprietatea statului pentru a fi utilizate în scopuri filantropice (de caritate)." ÎN DREPT I. Argumentele autorilor excepțiilor de neconstituționalitate Argumentele autorului sesizării nr. 194g/2025

Cu privire la incidența articolului 22 din Constituție, autorul menționează că mecanismul introdus prin Legea nr. 100 din 13 iunie 2025 în Legea privind partidele politice se aplică în privința faptelor partidului care au avut loc în trecut și care erau legale până la intrarea în vigoare a normelor contestate. Autorul afirmă că, anterior intrării în vigoare a prevederilor contestate, nu putea anticipa că comportamentul său va fi interzis în viitor. De exemplu, până la intrarea în vigoare a normelor contestate, legea nu-i interzicea să formeze blocuri politice sau electorale, să organizeze întruniri pașnice cu partidele declarate neconstituționale sau să accepte în calitate de membri persoane care au fost membri ai partidelor politice declarate neconstituționale. Potrivit autorului, principiul neretroactivității legii răspunde preocupării pentru securitatea juridică, fiind o garanție pentru situațiile juridice create și consolidate sub imperiul legii vechi. Astfel, autorul consideră că normele contestate ignoră articolul 22 din Constituție, în măsura în care se vor aplica acțiunilor care au avut loc până la intrarea în vigoare a legii.

Cu privire la incidența articolului 38 alin. (3) din Constituție, autorul excepției menționează că din Hotărârea nr. 10 din 19 iunie 2023, prin care a fost declarat neconstituțional Partidul politic „Șor", nu rezultă obligația Parlamentului de a reglementa mecanisme care ar limita dreptul partidelor politice asociate partidului declarat neconstituțional de a candida la alegeri. Autorul notează că legislația electorală prevede o serie de restricții de a candida la alegeri, care se aplică în mod individualizat, în cadrul unui proces judiciar în care sunt asigurate toate garanțiile unui proces echitabil. Pe de altă parte, normele contestate nu permit individualizarea interdicției de a candida la alegeri. Această măsură generală se aplică unui cerc larg de persoane atunci când autoritățile constată că partidul politic este succesor al unui partid politic declarat neconstituțional. De asemenea, criteriile pentru constatarea calității de partid succesor al unui partid declarat neconstituțional nu ar fi obiective.

Cu privire la incidența articolului 41 alin. (1) din Constituție, autorul menționează că normele contestate nu respectă standardul calității legii. Legislatorul nu a argumentat necesitatea adoptării normelor contestate. Autorul notează că nu a putut anticipa că încălcarea legislației cu privire la finanțarea partidelor politice poate conduce la limitarea sau la dizolvarea partidelor politice. Normele contestate stabilesc măsuri disproporționate.

Cu privire la incidența articolelor 41 alin. (4) și 135 alin. (1) lit. h) din Constituție, autorul menționează că legislatorul a intervenit în competența nemijlocită a Curții Constituționale de a declara neconstituționale partidele politice. Competența instanței de judecată, stabilită de articolul 3 alineatele (1 1 ) - (1 3 ) din Lege, de a dizolva partidele politice succesoare ale partidelor politice declarate neconstituționale are aceleași consecințe juridice ca și declararea neconstituționalității partidelor. Potrivit autorului, lichidarea partidelor politice poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute de articolul 41 alin. (4) din Constituție și numai cu avizul Curții Constituționale.

În fine, autorul consideră că normele contestate încalcă articolele 1, 22, 23, 32, 38, 41 alineatele (1) și (4), 54 și 135 alin. (1) lit. h) din Constituție. Argumentele autorului sesizării nr. 252g/2025

Autorul consideră că prevederile contestate nu respectă exigențele calității legii, deoarece nu stabilesc standardul probei necesar pentru aplicarea unei măsuri atât de severe și nu definesc criteriile minimale de apreciere a riscului. Această lipsă de precizie a normei contestate i-a permis instanței să dispună măsura de asigurare de o manieră arbitrară, fără ca Ministerul Justiției să prezinte dovezi obiective, verificabile şi concludente care să ateste existența unei necesități reale și imediate de restrângere a activității partidului.

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 38 din Constituție, autorul excepției susține că aplicarea dispozițiilor contestate în timpul campaniei electorale a determinat restrângerea nejustificată și disproporționată a posibilității Blocului și a candidaților de a participa la alegeri. Norma contestată permite excluderea unui partid sau a candidaților din cursa electorală în absența unui recurs efectiv, afectând direct dreptul de a fi ales și participarea liberă la alegeri. Autorul susține că efectele măsurii de asigurare s-au extins și asupra unor persoane care nu erau părți în proces, iar acești candidați nu au avut posibilitatea reală de a contesta efectele actului și nu au beneficiat de un recurs efectiv împotriva excluderii lor din cursa electorală. În consecință, dreptul lor de a fi ales și accesul la un remediu efectiv devin iluzorii. Norma permite ingerințe electorale bazate pe simple suspiciuni care nu sunt probate de Comisia Electorală Centrală, fapt care afectează dreptul constituțional de participare la alegeri.

Cu privire la incidența articolului 41 din Constituție, normele contestate permit un transfer nejustificat al deciziei referitoare la limitarea drepturilor partidelor politice din sfera unei autorități independente (Comisia Electorală Centrală) către un organ politic (Ministerul Justiției), fapt care afectează libertatea de organizare și de funcționare a partidelor politice. Acest mecanism permite excluderea unui concurent electoral fără constatarea unei încălcări legale și fără existența unui temei previzibil sau proporțional. De asemenea, normele permit limitarea drepturilor partidelor politice pe baza unor suspiciuni și nu pe baza unor constatări definitive.

Autorul mai afirmă că normele contestate au fost adoptate cu mai puțin de un an înaintea alegerilor, încălcând principiul certitudinii și stabilității juridice. În acest context, autorul susține că adoptarea normei cu mai puțin de un an înainte de alegeri contravine standardelor Comisiei de la Veneția și creează riscul unor ingerințe politice în desfășurarea alegerilor.

Așadar, autorul consideră că normele contestate încalcă articolele 23 alin. (2), 38, 41 și 54 din Constituție. Argumentele autorului sesizării nr. 69g/2026

Autorul excepției susține că prevederile articolului 21 alin. (3¹) literele a), c) și d), (3²) și (8) din Legea privind partidele politice sunt contrare principiilor constituționale ale statului de drept, securității juridice, accesului liber la justiție, dreptului la apărare, dreptului de a fi ales și pluralismului politic. Normele contestate permit limitarea activității unui partid politic după înregistrarea acestuia în cursa electorală și în timpul campaniei electorale, pe baza unor simple suspiciuni, fără criterii clare de aplicare, fără garanții procedurale adecvate, fără o evaluare judiciară definitivă și fără a respecta principiile proporționalității, previzibilității, securității juridice și libertății partidelor politice.

În raport cu articolele 1 alin. (3) și 6 din Constituție, autorul susține că mecanismul instituit de normele contestate permite intervenția puterii executive în procesul electoral prin limitarea activității unui partid politic pe baza unor informații clasificate și neexaminate contradictoriu. În opinia sa, o asemenea intervenție subminează echilibrul instituțional și principiul separației puterilor în stat, afectând valori fundamentale ale statului de drept și ale pluralismului politic. Autorul consideră că normele contestate nu întrunesc cerințele minime de legalitate, necesitate și proporționalitate și creează premise pentru ingerințe arbitrare în activitatea partidelor politice.

În raport cu articolul 21 din Constituție, autorul consideră că limitarea activității unui partid politic pe baza unor informații care nu au fost confirmate printr-o hotărâre judecătorească definitivă contravine principiului prezumției nevinovăției. Acesta critică posibilitatea aplicării unor măsuri restrictive severe înainte de a fi stabilită definitiv existența faptelor imputate de a fi efectuată examinarea judiciară completă a acestora.

Cu privire la articolul 23 din Constituție, autorul consideră că dispozițiile contestate nu definesc suficient criteriile care justifică limitarea activității unui partid politic și nu stabilesc limite clare ale puterii discreționare acordate autorităților.

În raport cu articolul 38 din Constituție, autorul susține că legea permite limitarea activității unui partid politic în timpul procesului electoral, fapt care poate conduce la excluderea efectivă a formațiunii și a candidaților săi din competiția electorală. În opinia sa, omisiunea legislativă de a reglementa în mod clar perioada maximă a limitării activității partidului îngrădește nelimitat dreptul constituțional la alegeri libere, transformându-l dintr-un drept efectiv într-un drept iluzoriu.

Autorul consideră că normele contestate încalcă articolele 1 alin. (3), 6, 21, 23, 38 și 54 din Constituție. II. Argumentele autorităților cărora le-a fost solicitată și care și-au prezentat opinia

În opinia sa, Parlamentul a menționat că la 13 iunie 2025 a adoptat Legea nr. 100 pentru modificarea unor acte normative, ca răspuns la Adresa Curții Constituționale emisă în contextul Hotărârii nr. 25 din 28 noiembrie 2024 pentru prevenirea cazurilor de corupție electorală la scrutinele viitoare. Potrivit Parlamentului, Comisia de la Veneția recunoaște competența autorităților statului, în anumite condiții, de a interzice, dizolva sau impune măsuri restrictive analoage împotriva partidelor politice. Nicio opinie a Comisiei de la Veneția nu sugerează că limitarea activității sau dizolvarea partidelor politice ar trebui realizată prin concursul exclusiv al Curții Constituționale, declararea neconstituționalității fiind doar o măsură cu caracter excepțional și de ultim resort. Date fiind evoluțiile politice curente, caracterizate prin cazuri de finanțare netransparentă și prin coruperea alegătorilor, apare interesul legitim al statului de a combate succesiunea unui partid la partidul neconstituțional finanțat în mod clandestin şi implicat în cumpărarea de voturi.

Normele criticate nu urmăresc scopul de a sancționa penal partidele politice, iar articolul 22 din Constituție nu este incident în cazul legilor cu caracter civil. Restricțiile instituite prin articolul 3 alineatele (1 1 ) - (1 3 ) din Legea privind partidele politice sunt în concordanță cu Legea Supremă, deoarece au scopul de a preveni şi combate corupția electorală, precum şi de a asigura exprimarea liberă a voinței alegătorilor. Partidele care se angajează în activități contrare valorilor Convenției Europene a Drepturilor Omului nu pot beneficia de protecția articolului 11, iar statul este îndreptățit să ia măsuri preventive împotriva partidelor politice în vederea protejării democrației şi a statului de drept.

Contestând prevederile articolului 21 alineatele (3 2 ) - (3 4 ) şi (5 1 ) - (5 2 ) din Lege, autorul sesizării nu a argumentat incidența articolelor 32 și 41 din Constituție. Potrivit Parlamentului, articolul 21 alineatul (3 2 ) nu obligă, ci stabilește competența Ministerului Justiției de a-i solicita instanței de judecată aplicarea limitării activității partidului politic ca o măsură asiguratorie, ținând cont de gravitatea încălcărilor și de existența unui pericol real şi iminent. Examinarea cererii privind dispunerea măsurii asiguratorii se efectuează în termene restrânse, cu citarea obligatorie a participanților la proces și poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție. Limitarea activității partidului pe durata examinării cauzei nu intervine automat, ci ca urmare a unei cercetări ample a stării de fapt de către instanța de judecată, legea stabilind suficiente garanții împotriva abuzurilor, cum ar fi caracterul adversarial al procesului, remediul efectiv și evaluarea proporționalității măsurii.

În opinia sa suplimentară, Parlamentul a făcut trimitere la raționamentele opiniei Comisiei de la Veneția CDL-AD(2026)007 care confirmă legitimitatea obiectivelor urmărite de legiuitor. Potrivit acesteia, Legea nr. 100/2025 a fost adoptată „într-un context excepțional, determinat de amploarea fără precedent a coruperii alegătorilor, de finanțarea ilegală a actorilor politici și de ingerințele externe în procesele electorale ale Republicii Moldova", iar scopul principal al legii îl constituie „protejarea integrității proceselor electorale și consolidarea rezilienței instituțiilor democratice". Totodată, Parlamentul notează că Opinia reafirmă că statele dispun de „o marjă de apreciere în reglementarea proceselor electorale și în adoptarea măsurilor destinate combaterii corupției electorale și influențelor externe", cu respectarea standardelor Convenției Europene a Drepturilor Omului. În continuare, Parlamentul invocă paragrafele 37, 40, 45 și 49 din Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2026)007, potrivit cărora „majoritatea soluțiilor legislative instituite prin Legea nr. 100/2025 sunt formulate cu suficientă precizie, urmăresc un scop legitim și nu pot fi considerate, în principiu, disproporționate, cu condiția aplicării lor rezonabile și individualizate". Totodată, Comisia apreciază că ingerințele străine, finanțarea ilicită, cumpărarea voturilor și coruperea alegătorilor reprezintă „amenințări reale la adresa securității democratice", ceea ce justifică instituirea unor mecanisme eficiente de prevenire și combatere a acestor fenomene.

Cu privire la mecanismul referitor la partidele succesoare, Parlamentul susține că analiza cuprinsă la paragrafele 50-54 din Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2026)007 confirmă legitimitatea soluției legislative. Astfel, Comisia descrie mecanismul introdus prin Legea nr. 100/2025 ca instituind „un test juridic prin care instanța judecătorească stabilește dacă un partid politic nou creat sau existent reprezintă, în realitate, continuarea activității unui partid declarat anterior neconstituțional". Evaluarea se realizează „printr-o analiză substanțială și individualizată" a unor criterii obiective, precum continuitatea conducerii, identitatea programatică, structurile organizatorice, sursele de finanțare, legăturile organizaționale și acțiunile coordonate, iar măsurile restrictive sunt dispuse „exclusiv de instanța de judecată". De asemenea, la paragraful 51, Comisia constată expres că obiectivele urmărite - „protejarea instituțiilor democratice, integritatea alegerilor și prevenirea corupției sistemice" - constituie obiective legitime din perspectiva standardelor europene privind drepturile omului și procesul electoral.

În sfârșit, Parlamentul arată că, la paragraful 98 din Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2026)007, Comisia apreciază că numeroase soluții legislative introduse prin Legea nr. 100/2025 sunt compatibile, în principiu, cu standardele europene, iar recomandările formulate vizează „sporirea clarității, previzibilității și garanțiilor procedurale". La paragraful 100, Comisia formulează recomandări pentru perfecționarea cadrului normativ, „fără a solicita eliminarea mecanismului privind partidele succesoare" și fără a concluziona că acesta este incompatibil cu standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În concluzie, Parlamentul susține că Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2026)007 și Opinia Amicus Curiae privind partidele succesoare „nu confirmă criticile formulate de autorii sesizărilor", ci, dimpotrivă, „recunosc legitimitatea obiectivelor urmărite de legiuitor, compatibilitatea de principiu a mecanismului privind partidele succesoare" și formulează recomandări orientate exclusiv spre perfecționarea cadrului normativ, „fără a pune în discuție constituționalitatea soluției legislative adoptate". În consecință, Parlamentul solicită Curții Constituționale respingerea sesizărilor ca neîntemeiate.

În opinia sa, Președintele Republicii Moldova a notat că stabilirea de către Parlament prin lege organică a modului de organizare și de funcționare a partidelor politice nu poate servi ca impediment în realizarea dreptului la libera asociere. Pornind de la obligațiile pozitive ale statului de a asigura integritatea proceselor electorale şi securitatea votului cetățenilor, legislatorul a reglementat circumstanțele în care poate fi constatată calitatea de succesor al unui partid. Aceste restricții și limitări se aplică exclusiv formațiunilor care prezintă elemente de continuitate organico-funcţională, personală și financiară cu un partid declarat neconstituțional, dovedind existenţa unor legături strânse cu acesta. O asemenea reglementare este considerată absolut necesară, deoarece dizolvarea unui partid politic ar fi lipsită de sens dacă alte partide politice pot, de facto , să-și continue activitățile și să-şi atingă obiectivul de a accede la putere prin metode nedemocratice. Măsurile adoptate sunt catalogate ca fiind indispensabile unei nevoi sociale imperioase, fiind explicate prin contextul actual în care restricțiile sunt esențiale pentru a contracara activitatea unor partide politice care continuă să amenințe independența Republicii Moldova şi principiile unui stat democratic guvernat de supremația legii. În plus, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului confirmă că statul nu poate aștepta până când partidul politic va prelua puterea și va începe să întreprindă pași concreți pentru a implementa o politică incompatibilă cu standardele Convenției. În final, se subliniază că noua procedură nu implică pierderea dreptului liderilor sau membrilor acestora de a vota sau de a fi aleși, doar că activitățile partidului dizolvat nu pot continua în viitor sub alte denumiri sau forme juridice. Prevederile reprezintă o simplă garanție instituțională care, în orice caz, respectă conținutul esențial al dreptului de a participa la treburile publice.

În opinia sa, Guvernul a menționat că reglementarea privind organizarea și funcționarea partidelor reprezintă o competență exclusivă a Parlamentului. Guvernul respinge argumentul privind încălcarea articolului 22 din Constituție, deoarece normele criticate au un caracter general și se aplică doar situațiilor prezente sau în curs de desfășurare, în timp ce faptele din trecut servesc exclusiv ca factori de probă în instanță. Mecanismul contestat este justificat prin necesitatea protejării valorilor democratice în fața unui risc real, iminent și a unor tentative de reînviere sub alte denumiri a formațiunilor declarate neconstituționale. În acest sens, Guvernul argumentează că noile reglementări respectă principiul proporționalității, având aplicabilitatea limitată în timp și fiind bazate pe criterii obiective, cum ar fi dovedirea unei intenții clare de continuitate funcțională și ideologică.

Măsura contestată este însoțită de garanții procedurale suficiente, deoarece constatarea calității de succesor se realizează exclusiv de către instanțele de judecată în cadrul unui proces judiciar bazat pe probe. De asemenea, prevederile contestate nu aduc atingere competențelor Curții Constituționale și nu instituie o procedură paralelă de declarare a neconstituționalității partidelor. Instanțele de drept comun nu se pronunță asupra constituționalității unei formațiuni, ci examinează exclusiv o stare de fapt pentru a stabili dacă un partid nou constituie o reproducere ascunsă a unui partid declarat neconstituțional. Acest instrument este considerat indispensabil pentru a împiedica eludarea efectelor hotărârilor anterioare ale Curții Constituționale. În final, Guvernului scoate în evidență o lacună a cadrului normativ anterior, care nu permitea sancționarea eficientă a partidelor „satelit" sau „derivate". Nota de fundamentare indică faptul că, după dizolvarea Partidului „Șor", a avut loc un transfer rapid de infrastructură și personal către alte formațiuni politice, cu scopul de a continua acțiunile de corupere electorală și de finanțare ilegală. Solicitarea de a parcurge proceduri separate de verificare a constituționalității pentru fiecare succesor în parte este considerată inacceptabilă, deoarece ar conduce la o tergiversare a efectelor hotărârilor Curții și ar lăsa ordinea constituțională expusă unor riscuri majore pe o perioadă îndelungată.

În opinia sa suplimentară, cu referire la limitarea activității în calitate de măsură asiguratorie, Guvernul a susținut că această măsură se aplică în cazuri extreme, pentru încălcările grave comise de partidele politice și că autoritățile trebuie să demonstreze existența unui pericol real și iminent de producere a unor consecințe iremediabile pentru valorile democratice și pentru ordinea de drept a Republicii Moldova prin continuarea desfășurării activităților ilegale ale partidului politic. Referitor la limitarea activității prevăzută de articolul 21 alin. (3 1 ), Guvernul menționează că Legea privind partidele politice conține garanții procedurale. Această măsură se aplică printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a desfășurării unui proces judiciar în cadrul căruia partidul are posibilitatea să-și revendice