Hotărâre nr. 18 din 18.07.2016

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical" din articolul 264 1 alin. (3) din Codul penal, ridicată de avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.1-263/15, aflat pe rolul Judecătoriei Bălți.

Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 6 iunie 2016 de către judecătorul Adrian Cerbu, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Autorul sesizării a pretins că prevederile articolului 264 1 alin. (3) din Codul penal, care incriminează refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei, în cadrul examenului medical, contravin prevederilor articolelor 16 alin. (2), 23 alin. (2), 28 și 31 alin. (1) din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 iunie 2016 excepția de neconstituționalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării excepției de neconstituționalitate Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului și Procuraturii Generale.

În şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susținută de avocatul Igor Chiriac. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Constantin Butnaru, consultant principal în cadrul Direcției generale juridice. Guvernul a fost reprezentat de către dl Andrei Șveț, șef al Direcției Juridice a Ministerului Sănătății.

Ulterior, în urma stabilirii stării de ebrietate, C.C. a fost escortat la instituția medico-sanitară publică pentru examinare medicală în vederea stabilirii concentrației de alcool în sânge, însă persoana supusă examinării a refuzat recoltarea probelor biologice.

În acest context, la 16 februarie 2015, a fost pornită urmărirea penală în privința lui C.C., pe semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (3) din Codul penal.

La 3 aprilie 2015, cauza penală a fost trimisă spre examinare Judecătoriei Bălți.

La 20 mai 2016, în cadrul şedinţei de judecată, apărătorul Igor Chiriac a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical" din articolul 264 1 alin. (3) din Codul penal.

Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr. 72-74, art. 195) sunt următoarele: Articolul 134 12 Starea de ebrietate „(1) Prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare. (2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,3 până la 1,0 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,5 mg/l. (3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 1,0 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,5 mg/l şi mai mult. Articolul 264 1 Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe „(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani. [...] (3) Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani."

Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei (M.O., 2009, nr. 80-81, art. 347) sunt următoarele: „5. Testării alcoolscopice, la decizia poliţiei sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare, se supun următoarele categorii de persoane: a) conducătorii de vehicule bănuiţi de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate; b) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi violent; c) persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepţia accidentelor grave soldate cu traumatizarea sau decesul persoanelor. 6. Examinării medicale se supun următoarele categorii de persoane: a) persoanele la care în urma testării alcoolscopice s-a constatat o concentraţie de alcool în aerul expirat, corespunzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie; b) persoanele bănuite de comiterea infracţiunilor sub influenţa alcoolului, drogurilor şi altor substanţe ce provoacă ebrietate, la decizia lucrătorului organului de drept; c) conducătorii de vehicule şi alţi participanţi la trafic, care au fost implicaţi într-un accident rutier soldat cu traumatizarea sau decesul persoanelor; d) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi violent, care refuză testarea alcoolscopică; e) persoanele care nu sînt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau contestă rezultatul acesteia; f) persoanele ce se adresează de sine stătător. [...] 11. Persoana abilitată cu dreptul de efectuare a testării alcoolscopice este obligată: [...] g) să conducă subiectul, în cazul în care concentraţia de alcool în aerul expirat corespunde stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie, la o instituţie medicală abilitată pentru efectuarea examinării medicale şi acordarea asistenţei narcologice necesare. [...] 13. Persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării, funcţionarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana testată este însoţită de lucrătorul de poliţie la cea mai apropiată instituţie medicală abilitată, dar nu mai tîrziu de 2 ore după testarea alcoolscopică. [...]

În cazul în care în urma examinării medicale se stabileşte stare de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie.

Determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei drogurilor, a altor substanţe psihotrope sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie şi în cazul când există divergenţe între rezultatul testării alcoolscopice şi concluzia examinării medicale. [...] 35. Concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, inclusiv rezultatul analizei de laborator a probelor biologice pot fi contestate de subiectul examinării medicale ori de organul de drept care a dispus examinarea medicală, în termen de 3 zile din data anunţării concluziei, prin solicitarea analizei de laborator repetate în cadrul altei instituţii medicale abilitate, decât cea care a efectuat investigaţia iniţială. [...]" 16. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele: Articolul 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora."

Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical" din articolul 264 1 alin. (3) din Codul penal.

Curtea acceptă argumentele autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căruia prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzelor, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante pentru soluționarea cauzei. (3) Nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate

Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul excepției, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană ).

Curtea observă că autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 28 și 31 din Constituţie.

Curtea constată că sesizarea nu cuprinde argumente concludente care ar indica incidența articolelor 16 şi 23 din Constituție asupra normei contestate.

Referitor la prevederile articolului 31 din Constituție, care reglementează libertatea conștiinței, autorul excepţiei a indicat că există membri ai unor culte religioase pentru care prelevarea de sânge este contrară convingerilor acestora. Astfel, cu referire la pretinsa încălcare prin norma contestată a libertăţii conştiinţei, Curtea reţine că în litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitatea partea nu a invocat apartenenţa sa la un anumit cult, invocarea acestei norme constituind o actio popularis.

În sensul celor menţionate, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu prevederile articolului 28 combinat cu articolul 54 din Constituţie.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că norma supusă controlului constituţionalităţii încalcă prevederile articolului 28 din Constituţie, care prevede că: „Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

La fel, autorul consideră că dispozițiile contestate încalcă articolul 54 din Constituţie, care prevede: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii ." 1. Argumentele autorului

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esență, că pentru stabilirea stării de ebrietate a persoanei, adiţional testării alcoolscopice, persoana poate fi obligată să treacă un examen medical, cu recoltarea probelor biologice. Refuzul de la recoltarea probelor biologice atrage răspundere penală în temeiul articolului 264 1 alin. (3) din Codul penal.

În acest sens, autorul excepţiei susţine că sintagma „sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical", prevăzută de articolul 264 1 alin. (3) din Codul penal, permite intervenția asupra integrității fizice a persoanei și cauzează imixtiuni arbitrare în viața personală, încălcând astfel prevederile articolului 28 din Constituție.

De asemenea, autorul menționează că, dacă starea de ebrietate alcoolică s-a determinat prin metoda alcooltesterului, persoana nu poate fi obligată să ofere probe de sânge în cadrul unui examen medical. 2. Argumentele autorităţilor

În opinia sa scrisă, Parlamentul a susținut că norma contestată este clară, iar obligația conducătorului mijlocului de transport în vederea recoltării probelor biologice decurge expres din lege și nu contravine Constituției, iar eventualele abuzuri din partea reprezentanților organelor de drept urmează a fi soluționate de către instanța de judecată.

În același timp, Parlamentul a susținut că necesitatea incriminării faptelor prevăzute de norma contestată are ca finalitate protecția vieții, integrității corporale și a sănătății tuturor persoanelor angajate în traficul rutier, fiind prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică și proporțională cu situația care a determinat-o, neaducând atingere existenței dreptului în sine.

În opinia Președintelui Republicii Moldova, aplicarea răspunderii penale conform art. 264 1 alin. (3) din Codul penal rezultă din prevederile art. 33 alin. (3) lit. с) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, care stabilește obligația conducătorului de autovehicul de a se supune, la solicitarea agentului de circulaţie, procedurii de testare a aerului expirat şi examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei.

Totodată, Președintele Republicii Moldova consideră că, în pofida faptului că în cazul recoltării probelor biologice, într-o oarecare măsură, se restrânge dreptul persoanei la respectarea vieții private și dreptul de a nu fi supus unor imixtiuni legate de integritatea fizică, restrângerea respectivă este conformă cu art. 54 din Constituție, deoarece se impune în scopul asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, fiind proporțională cu situația care a determinat-o.

În opinia prezentată de Guvern se menționează că obligația de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei corespunde exigenței sociale proporționale, și anume asigurării circulației rutiere, protecției dreptului la circulația liberă și în siguranță a celorlalți participanți la traficul rutier. Incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice are ca finalitate apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a sănătății, precum și a altor valori importante angajate în traficul rutier.

În opinia prezentată de Procuratura Generală se menționează că rezultatul testării alcoolscopice poate fi utilizat ca mijloc de probă la documentarea contravențiilor sau infracțiunilor legate de conducerea mijloacelor de transport de către șoferii aflați sub influența alcoolului, fără trecerea obligatorie a examenului medical, cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate. Astfel, examinarea medicală este aplicabilă cazurilor când conducătorul mijlocului de transport dorește să conteste rezultatul testării alcoolscopice.

În opinia prezentată de Curtea Supremă de Justiție se menționează că recoltarea probelor biologice servește scopurilor generale, precum siguranța publică, protecția drepturilor și libertăților altor persoane și pedepsirea celor care încalcă legea. Astfel, echilibrul echitabil impune menținerea formulei prevăzute de art. 264 1 alin. (3) din Codul penal.

În același timp, cu referire la jurisprudența Curții Europene, Curtea Supremă de Justiție subliniază că există un consens european cu privire la necesitatea măsurii recoltării probelor biologice, în vederea determinării gradului de alcoolemie din sânge al participanților la trafic. 3. Aprecierea Curţii 3. 1. Principii generale privind dreptul la respectarea vieții private

Curtea reține că articolul 28 din Constituţie garantează fiecărei persoane dreptul la viața intimă, familială şi privată, stabilind în acest sens un grad de protecție împotriva oricăror ingerințe asupra acestuia.

În același timp, Curtea menționează că dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu comportă un caracter absolut. Astfel, prevederile articolului 54 din Constituţie acordă statului o marjă de apreciere în partea ce ţine de restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale persoanelor, în vederea protecţiei unor valori importante pentru funcţionarea normală a statului de drept.

Potrivit alin. (2) al art. 54 din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu pot fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

Totodată, potrivit art. 54 alin. (4) din Constituţie, restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Mai mult, Curtea reţine că aceste restrângeri trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesare într-o societate democratică. 3. 2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea reţine că legea penală incriminează la articolul 264 1 alin. (3) infracţiunea de refuz, împotrivire sau eschivare a conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Curtea observă că infracţiunea prevăzută de articolul 264 1 alin. (3) din Codul penal reprezintă o componenţă de infracţiune formală, iar obiectul juridic căruia îi aduce atingere îl formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier.

Curtea menţionează că orice intervenție fizică, chiar de un grad minim asupra unei persoane, împotriva voinței acesteia, poate afecta dreptul persoanei examinate la intimitatea vieții sale personale.

În cauza Solomakhin vs. Ucraina (hotărâre din 15 martie 2012), Curtea europeană a reținut că: „33. [...] integritatea fizică a unei persoane este acoperită de noțiunea „viața privată", protejată de articolul 8 din Convenție. Curtea a subliniat faptul că integritatea corporală a unei persoane se referă la aspectele cele mai intime ale vieții private a acesteia, iar intervenția medicală obligatorie, chiar și în cazul în care aceasta este de o importanță minoră, constituie o ingerință în acest drept."

Curtea reiterează că dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii private nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cu condiția că acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul legitim urmărit.

Referindu-se la corelaţia dintre obligația statului și obligația conducătorilor mijloacelor de transport în domeniul securității traficului rutier, în Hotărârea nr. 28 din 18 noiembrie 2014, Curtea a reținut că: „45. [...] securitatea traficului rutier prezintă un interes public major, prin urmare asigurarea securităţii este o obligaţie pozitivă a statului. Unitatea de transport, ca participant la trafic, reprezintă o sursă de pericol sporit, conducătorul auto având obligaţia de a respecta anumite reglementări impuse de autorităţi în evitarea riscurilor rezultate din utilizarea autovehiculelor ."

Curtea menţionează că instituirea condiţiilor de circulație a mijloacelor de transport este un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice astfel încât desfăşurarea traficului rutier să aibă loc în deplină siguranţă.

Curtea subliniază că restrângerile cu caracter legal în exercițiul drepturilor sau libertăților conducătorilor mijloacelor de transport pot forma obiectul impunerii unor obligații, inclusiv incriminarea refuzului de a se supune executării anumitor obligații ce le revin în calitate de participanți activi la traficul rutier.

Curtea reţine că necesitatea intervenţiei în viaţa privată prin obligarea conducătorului mijlocului de transport la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate este justificată de protecţia unor valori importante ca ordinea publică, securitatea în trafic, prevenirea pericolului pentru viaţa şi integritatea fizică a altor persoane, precum şi prevenirea pericolului asupra vieţii, integrităţii corporale a însuşi conducătorului mijlocului de transport.

În acelaşi sens, şi Curtea Europeană, în cauzele Tirado Ortiz și Lozano Martin vs. Spania (decizia din 15 iunie 1999) și X. vs. Olanda (decizia din 4 decembrie 1978), a statuat că în timp ce testarea obligatorie a nivelurilor de alcool poate fi considerată drept o încălcare a vieții private a reclamanților în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, în același timp ea poate fi considerată ca fiind necesară pentru prevenirea infracțiunilor și protecția drepturilor și libertăților altora .

De asemenea, în cauza Jalloh vs. Germania (hotărâre din 11 iulie 2006), Curtea Europeană a menţionat că: „114. [...] persoana care este testată alcoolscopic sau i se recoltează probe biologice, pentru obținerea mostrelor, i se solicită să suporte în mod pasiv o intervenție minoră asupra integrității sale fizice (de exemplu, atunci când i se recoltează sânge, mostre de păr sau țesuturi). [...]."

În cauza Detlef-Harro vs. Germania (decizia din 5 ianuarie 2006), Curtea Europeană a stabilit că recoltarea probelor sangvine, atunci când este efectuată lege artis de către un medic, este una de scurtă durată, provoacă leziuni corporale minore și nu se poate susține că stă la baza unor suferințe psihice sau mintale intense.

Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a decis că recoltarea probelor biologice de la conducătorii mijloacelor de transport pentru stabilirea stării de ebrietate nu aduce atingere dreptului la viața privată.

Mai mult, Curtea menţionează că Rezoluția (73) 7 din 22 martie 1973 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, la capitolul II pct. 2 lit. b), prevede că „ atunci când conducătorul mijlocului de transport în timpul conducerii este suspectat de comiterea unei infracțiuni sub influența alcoolului, este necesar să fie efectuat un examen medical, iar dacă nu există contraindicații medicale, să fie efectuată și testarea sângelui." Iar litera c) de la același punct stabilește că „nimeni nu poate să refuze sau să se sustragă de la testul respirator, sangvin sau de la examenul medical."

În acelaşi timp, Curtea notează că necesitatea intervenţiei prin recoltarea probelor biologice se justifică şi prin faptul că mostrele în cauzele respective au un caracter temporar, fiind supuse rapid metabolizării, astfel nu există mijloace mai puţin restrictive pentru realizarea scopului asigurării securităţii traficului rutier.

Totodată, Curtea menționează că nu există alte mijloace care ar confirma cu certitudine starea de ebrietate avansată, fapt pentru care măsura dată este apreciată ca fiind proporțională cu situația care a determinat-o și necesară într-o societate democratică.

De asemenea, Curtea observă că obligația impusă prin norma contestată este într-o legătură logică cu prevederile art. 33 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, care stabilește obligația conducătorului mijlocului de transport de a se supune testării alcoolscopice și examinării medicale.

Totodată, Curtea reține că prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009 a fost aprobat Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei .

Astfel, potrivit Regulamentului, persoana abilitată cu dreptul de efectuare a testării alcoolscopice este obligată să conducă subiectul, în cazul în care concentraţia de alcool în aerul expirat corespunde stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie , la o instituţie medicală. În cazul în care în urma examinării medicale se stabileşte starea de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru determinarea concentraţiei alcoolului în sânge este obligatorie. Determinarea concentraţiei alcoolului în sânge este obligatorie şi în cazul când există divergenţe între rezultatul testării alcoolscopice şi concluzia examinării medicale.

La fel, Curtea observă că, potrivit cadrului normativ, conducătorul mijlocului de transport, în cazul în care nu este de acord cu rezultatul analizei de laborator a probelor biologice, are dreptul de a solicita efectuarea analizei medicale în altă instituție medicală abilitată.

Astfel, Curtea subliniază că procedura de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate a persoanei este reglementată de cadrul normativ care instituie unele garanții în acest sens.

Concluzionând cele menționate mai sus, Curtea reține că obligarea conducătorului mijlocului de transport de a se supune examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate nu poartă un caracter excesiv și nu aduce atingere prevederilor constituționale. Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) și g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1. Se respinge excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Igor Chiriac în dosarul nr.1-263/15, pendinte la Judecătoria Bălți. 2. Se recunoaște constituțională sintagma "sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical" din articolul 264 1 alin. (3) din Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 18 iulie 2016 HCC nr.18 Dosarul nr. 66g/2016