Hotărâre nr. 10 din 10.05.2016

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a) - f)]" din articolul 345 alin. (2) din Codul contravențional, ridicată de avocatul Vladimir Grosu în dosarele nr.5r-110/2016 și 5r-109/2016, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost depuse la Curtea Constituţională la 18 martie și 7 aprilie 2016 de către dna Ana Cucerescu și dna Natalia Mămăligă, judecători în cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Autorul excepției a pretins că modul de reglementare a sancțiunii din art. 345 alin.(2) din Codul contravențional este contrar articolelor 20 și 22 din Constituție.

Prin deciziile Curţii Constituţionale din 23 martie și 12 aprilie 2016, sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost declarate admisibile, fără a prejudeca fondul cauzei.

Având în vedere identitatea de obiect, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

În procesul examinării cauzei, Curtea Constituţională a solicitat opinia Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului și Curții Supreme de Justiție.

În şedinţa plenară publică a Curţii, sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost susținute de dl Vladimir Grosu, avocat. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al justiției. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Ion Creangă, şef al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului.

La 26 ianuarie 2016, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a întocmit un proces-verbal privind sancționarea administratorului unității comerciale „Aurărie VS" SRL, Vitalie Timuș, în temeiul art. 345 alin.(2) lit. e) din Codul contravențional, pentru lipsa mijlocului legal de măsurare a masei articolelor din metal prețios, aplicându-i o amendă în mărime de 300 u.c.

La 9 februarie 2016, contravenientul Vitalie Timuș a contestat în instanța de judecată procesul-verbal și decizia de aplicare a amenzii din 26 ianuarie 2016, întocmite de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor.

La 10 martie 2016, avocatul Vladimir Grosu a solicitat instanței de judecată ridicarea excepției de neconstituționalitate în vederea verificării constituționalității textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)- f)]" din articolul 345 alin. (2) din Codul contravențional, invocând motivul imposibilității individualizării sancțiunii de către instanța de judecată în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

Prin încheierea judecătoriei Centru din 10 martie 2016, s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și prezentarea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare. 2. Circumstanțele cauzei contravenționale nr.5r-109/2016

La 26 ianuarie 2016, unitatea comercială „Aurărie VS" SRL a fost sancționată contravențional de către Agenția pentru Protecția Consumatorilor în baza art. 345 alin.(2) lit. e) din Codul contravențional, fiindu-i aplicată o amendă de 300 u.c.

La 9 februarie 2016, unitatea comercială „Aurărie VS" SRL a contestat în instanța de judecată decizia de sancționare din 26 ianuarie 2016, emisă de Agenția pentru Protecția Consumatorilor.

În cadrul ședinței de judecată din 29 martie 2016, la fel, avocatul Vladimir Grosu a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate în vederea verificării constituționalității textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)- f)]" din articolul 345 alin. (2) din Codul contravențional.

Prin încheierea judecătoriei Centru din 30 martie 2016, s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și prezentarea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

Prevederile relevante ale Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008 (M. O., 2009, nr.3 - 6, art.15) sunt următoarele: Articolul 9 Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale „(1) La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante." [...]". Articolul 10 Contravenţia „Constituie contravenţie fapta - acţiunea sau inacţiunea - ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea, săvârșită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională." Articolul 32 Sancţiunea contravenţională „(1) Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvârșit o contravenţie. [...] (5) Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt: a) amenda; b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. (6) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată şi ca sancţiune complementară." Articolul 34 Amenda „(1) Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 20 de lei. (2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 150 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere - de la 10 la 500 de unităţi convenţionale. (2¹) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întâi a prezentului cod, după caz: a) amendă de la 10 la 500 de unităţi convenţionale; b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut expres de norma materială din partea specială a cărţii întâi. [...]." Articolul 41 Criteriile generale de individualizare a sancţiunii „(1) Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante. (2) Faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod." Articolul 345 Încălcarea regulilor din domeniul metrologiei „[...] (2) Încălcarea regulilor din domeniul metrologiei prin: a) utilizarea unităţilor de măsură nelegale în domeniile de interes public; b) efectuarea de măsurări în domenii de interes public neconforme reglementărilor tehnice şi reglementărilor de metrologie legală, măsurări ale căror rezultate nu sînt trasabile la etaloanele naţionale sau la cele de referinţă ale Republicii Moldova, sau ale altor ţări care sânt trasabile la etaloanele internaţionale; sau c) efectuarea de măsurări oficiale cu mijloace de măsurare nelegale şi cu proceduri de măsurare legale, dar neaprobate de organismul naţional de metrologie; d) plasarea pe piaţă, punerea în funcţiune şi exploatarea mijloacelor de măsurare utilizate în măsurările din domenii de interes public fără marcaje metrologice (de aprobare de model, de verificare metrologică) sau cu marcaje metrologice deteriorate, alterate, modificate, înlăturate sau cu termenul de valabilitate al certificatelor de aprobare de model şi al buletinelor de verificare metrologică expirat; e) neasigurarea metrologică a persoanelor juridice care activează în domenii de interes public, oferirea serviciilor de către aceştia cu mijloace de măsurare neadecvate, nelegalizate, neverificate metrologic sau deteriorate; f) utilizarea mijloacelor de măsurare cu caracteristici metrologice modificate premeditat sau cu indicaţii exprimate numai în unităţi de măsură nelegale, puse sub interdicţie de către inspectorul de stat se sancţionează cu amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice {literele d) şi e)} şi persoanei cu funcţie de răspundere {literele a)-f)}."

Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenție (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997), sunt următoarele: Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil „1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei. [...]." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizărilor privind excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că acestea vizează în esenţă modul de reglementare a sancțiunilor contravenționale.

Astfel, sesizările se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum principiul individualizării sancțiunilor și cel al proporționalității sancțiunilor aplicate, examinate prin prisma principiului legalității și dreptului la un proces echitabil. A.ADMISIBILITATEA

Prin deciziile din 23 martie și 12 aprilie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiții de admisibilitate: (1) Obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în speță a Codului contravențional, ține de competența Curții Constituționale. (1) Excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu.

Sesizările privind excepția de neconstituționalitate ridicată de avocatul Vladimir Grosu în dosarele nr.5r-110/2016 și 5r-109/2016, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016. (2) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei

Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată .

Curtea observă că obiect al cauzei îl constituie textul prevăzut la articolul 345 alin. (2) din Codul contravențional „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)- f)]" .

Curtea acceptă argumentele autorului, potrivit cărora prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice, care continuă să producă efecte şi sunt determinante pentru soluţionarea litigiului privind anularea actului administrativ prin care a fost dispusă tragerea la răspunderea contravențională. (3) Nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate

Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizările nu pot fi respinse ca inadmisibile şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate, raportate la circumstanţele concrete ale litigiului principal, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorul excepției, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană).

Curtea constată că autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 și 22 din Constituție. Cu referire la prevederile articolului 22 din Constituție, care reglementează principiul neretroactivității legii, Curtea reține că acestea sunt irelevante în raport cu normele contestate.

Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizări, Curtea va opera cu prevederile articolului 20 combinat cu articolele 1 și 54 din Constituţie.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susține că dispozițiile legale supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 1 din Constituţie, potrivit căruia: „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

De asemenea, în opinia autorului, prevederile supuse controlului constituţionalităţii contravin articolului 20 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

La fel, autorul consideră că dispozițiile contestate încalcă articolul 54 din Constituţie, care prevede: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii ." 1. Argumentele autorului

În motivarea excepției de neconstituționalitate, avocatul Vladimir Grosu a susținut că alin. (2) al art. 345 din Cod stabilește sancțiunea contravențională în mărime fixă, nepermițând instanţei de judecată să individualizeze sancțiunea în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, astfel cum prevede art. 9 și 41 din Codul contravențional.

În viziunea sa, prin aplicarea unei pedepse disproporționate se încalcă dreptul justițiabililor la un proces echitabil.

Potrivit autorului, prevederile contestate încalcă art.20 din Constituție, care reglementează accesul la justiție. 2. Argumentele autorităţilor

Guvernul, în opinia sa, a menționat că, potrivit criteriilor generale de individualizare a sancțiunii prevăzute în art. 41 din Codul contravențional, față de persoana, a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile Codului. Or, din prevederile acestui articol reiese că sintagma „în limitele " nu presupune neapărat faptul că sancțiunea trebuie stabilită doar în limitele plafonului minim și maxim, ar putea fi stabilită și în mărime fixă.

Conform opiniei scrise a Preşedintelui Republicii Moldova, stabilirea sancțiunilor în mărime fixă este o practică legislativă obișnuită, care este conformă cu teoria dreptului. În opinie se menționează de asemenea că acest lucru nu poate periclita sub nici o formă accesul liber la justiție, consfințit de art.20 din Constituție.

Parlamentul, în opinia sa, a menționat că, la 4 aprilie 2016, în Parlament a fost înregistrat proiectul de lege nr.137 privind modificarea și completarea Codului contravențional, care prevede modificarea textului „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)- f)]" de la alin.(2) din art.345 din Codul contravențional. Parlamentul a cerut să i se acorde posibilitatea să rezolve pe cale legislativă excepția de neconstituționalitate a actului contestat.

Curtea Supremă de Justiție, în opinia sa scrisă, a invocat că prevederea supusă controlului constituționalității nu permite instanțelor de judecată individualizarea pedepselor după criteriile prevăzute în art.9 alin.(1) din Codul contravențional, fapt ce se răsfrânge asupra asigurării echității la aplicarea sancțiunii în cauză. 3. Aprecierea Curţii 3.1. Principii generale 3.1.1 Dreptul la un proces echitabil

Potrivit articolului 20 din Constituţie, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

Curtea menţionează că accesul liber la justiţie constituie un aspect inerent al dreptului la un proces echitabil, principiu complex, cuprinzând mai multe relaţii şi drepturi fundamentale, prin care se poate garanta exercitarea lui deplină. Accesul la justiţie urmează a fi înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv la o instanță de plină jurisdicție.

Curtea reține că, potrivit raționamentelor Curții Europene expuse în cauza Chevrol v. Franţa, exercitarea deplinei jurisdicţii de către o instanţă presupune să nu renunţe la nici una din componentele funcţiei de a judeca. Aşadar, refuzul unei instanţe sau imposibilitatea de a se pronunţa în mod independent asupra anumitor aspecte cruciale pentru soluţionarea litigiului, cu care a fost sesizată, ar putea constitui o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția Europeană.

Curtea menționează că dreptul de acces la justiție impune legislatorului obligația de a acorda oricărei persoane toate posibilitățile pentru a accede la instanța de judecată și a asigura efectivitatea dreptului de acces la justiție prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat.

Potrivit articolului 72 alin. (3) lit. n) din Constituție, de competența Parlamentului ține reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului executării acestora.

În același timp, Curtea menționează că prin reglementarea infracțiunilor și a pedepselor în materie penală urmează a se înțelege și competența reglementării contravențiilor și sancțiunilor contravenționale. Or, legea contravențională conține prevederi care indică de fapt natura penală a contravenţiilor administrative.

Pornind de la raţionamentele invocate în cauza Ziliberberg v. Moldova din 1 februarie 2005, Curtea constată, caracterul general al legii contravenţionale şi scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravenţională şi penală.

Curtea reține, competența exclusivă a legislatorului de a reglementa care fapte constituie infracțiuni sau contravenții și care pedepse urmează a fi aplicate nu exclude obligativitatea respectării principiului legalității, care derivă din articolul 1 alin. (3) din Constituție, și anume din principiul constituțional al statului de drept.

În acest sens, în Hotărârea nr.6 din 16 aprilie 2015 Curtea a subliniat cu valoare de principiu: „87. Legiuitorul are dreptul de apreciere a situaţiilor ce necesită a fi reglementate prin norme legale. Acest drept semnifică posibilitatea de a decide asupra oportunităţii la adoptarea actului legislativ în conformitate cu politica penală promovată în interesul general. 88. Totodată, orice reglementare urmează a fi în limitele principiilor statuate în sistemul de drept în vigoare şi să se subscrie principiului preeminenţei dreptului. 89. Preeminenţa dreptului se asigură prin întreg sistemul de drept, inclusiv prin normele penale, acestea caracterizându-se prin anumite trăsături proprii, distinctive în raport cu alte categorii de norme, ce se diferenţiază între ele prin caracterul şi structura lor, prin sfera de incidenţă." 3.1.2. Principiul individualizării sancţiunii contravenţionale

Curtea reține că principiul constituțional al legalității impune diferențierea pedepselor stabilite pentru încălcarea legii. În acest sens, individualizarea legislativă nu este suficientă în atingerea scopului legii contravenţionale atât timp cât nu este posibilă realizarea individualizării judiciare .

Prin individualizarea legală, legislatorul trebuie să ofere judecătorului competența de stabilire a pedepsei în anumite limite predeterminate - minimul şi maximul special al pedepsei, precum și să prevadă, pentru acelaşi judecător, instrumentele care să-i permită alegerea şi determinarea unei sancţiuni concrete, în raport cu particularităţile faptei şi cu persoana care a comis o contravenție sau o infracțiune.

Curtea menționează că sancţiunea de drept contravenţional, fiind o consecinţă a răspunderii contravenționale, trebuie să fie strict individualizată, adaptată cantitativ şi calitativ la gravitatea faptei şi persoana făptuitorului.

Art. 9 din Codul contravențional determină criteriile care urmează a fi aplicate la individualizarea sancțiunii. Astfel, la aplicarea legii contravenţionale urmează să se ţină cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.

Criteriile generale de individualizare a sancţiunii contravenţionale sunt expuse exhaustiv de asemenea în prevederile articolului 41 din Codul contravenţional.

Curtea reține, caracterul prejudiciabil al contravenţiei este determinat de obiectul juridic protejat, constituind semnul calitativ al contravenţiei, în timp ce gradul prejudiciabil depinde de gravitatea faptei săvârşite (valoarea daunei, forma vinovăţiei, motivul, scopul etc.), fiind un semn cantitativ .

Prin urmare, calificarea faptei este efectuată doar de instanța de judecată şi nu poate fi prestabilită de către legislator pentru toţi destinatarii normei juridice contravenţionale.

Curtea relevă că legislatorul nu poate determina sancţiunea pentru fiecare situaţie posibilă de facto în viitor, el fixează doar anumite criterii, în limita cărora instanţa stabilește şi aplică sancţiunea concretă. Or, aplicarea sancțiunii de către instanța de judecată va fi una deficitară, dacă la elaborarea legii și stabilirea sancțiunii de către legiuitor nu se va ține cont de posibilitatea determinării sancțiunii în funcție de criteriile de individualizare enunțate supra .

Astfel, individualizarea judiciară se poate realiza doar în baza unor mecanisme de apreciere reglementate de lege, fiind astfel o expresie a principiului legalităţii. 3.1.2. Principiul proporţionalității sancţiunilor

Curtea subliniază că în lipsa unei sancţiuni relativ determinate şi a altor mecanisme de individualizare a sancţiunii în legea contravențională persoana nu are nici o posibilitate reală şi adecvată de a beneficia pe cale judiciară de protejarea drepturilor sale, inclusiv de o sancţiune echitabilă.

Curtea reține că individualizarea sancțiunii trebuie să reflecte relaţia dintre sancţiune (proporţia şi natura acesteia) și gradul pericolului social al faptei.

În lipsa criteriilor de individualizare a sancţiunilor, statuate cert în cadrul legal, individualizarea judiciară nu poate fi efectiv satisfăcută faţă de contravenient pentru a-i asigura deplinătatea drepturilor şi libertăţilor sale legitime.

Curtea relevă că principiul individualizării sancţiunilor contravenţionale, ca şi cel al pedepselor în dreptul penal, trebuie să se afirme într-un cadru al deplinătăţii drepturilor fundamentale ,

În acest sens, Curtea, în Hotărârea nr.7 din 16 aprilie 2015, a statuat că „limitarea exercițiului unor drepturi individuale, în considerarea unor drepturi colective [...] ce vizează [...] prevenția penală, constituie în permanență o operațiune sensibilă sub aspectul reglementării, fiind necesară menținerea unui just echilibru între interesele și drepturile individuale, pe de o parte, și cele ale societății, pe de altă parte."

Curtea reține că este dreptul legislatorului să stabilească sancţiunile contravenţionale, dar respectând cu stricteţe proporţionalitatea dintre circumstanţele faptei, caracterul şi gradul de prejudiciabilitate.

Astfel, lipsa posibilităţii instanţei de judecată de a aplica criteriile pentru individualizarea sancţiunii în cauza concretă și aplicarea unei sancţiuni absolut determinate nu asigură caracterul ei echitabil.

Prin urmare, acest fapt poate conduce la încălcarea criteriilor de apreciere Engel deduse din jurisprudenţa Curţii Europene (Engel și alții v. Olanda, hotărârea din 8 iunie 1976) , în cazul în care persoanei declarate vinovate de comiterea contravenţiei să-i fie aplicată o sancţiune care, prin caracterul şi gradul de severitate, să nu fie proporţională naturii juridice a încălcării.

În acest sens, Curtea ţine să evidenţieze raţionamentele Curții Europene, expuse în cauza Cumpănă şi Mazăre v. România , potrivit cărora la aprecierea proporţionalităţii pedepsei trebuie să se ţină seama de efectul de descurajare al acesteia. Or, în prezenţa unor interese concurente dintre victima unei contravenţii şi contravenient, aplicarea unei sancţiuni absolut determinate fără posibilitatea individualizării acesteia nu poate justifica restabilirea echilibrului dintre drepturile victimei şi cele ale făptuitorului, asigurate în cadrul unui proces.

Prin urmare, Curtea reține că aplicarea unei astfel de sancţiuni în toate circumstanţele, indiferent de subiect, nu atinge scopul legitim urmărit prin sancţionare .

În acest context, Curtea menționează că individualizarea legislativă trebuie exercitată în măsura în care nu îngrădeşte sau limitează posibilitatea individualizării sancţiunii în raport cu fapta contravenţională, pentru asigurarea unui just echilibru între drepturile garantate. 3.2. Aplicarea principiilor enunțate în prezenta cauză

Curtea menționează că sancțiunile stabilite de art.32 din Codul contravențional, aplicate față de persoanele fizice și juridice, include și amenda. Potrivit art.34 din Codul contravențional, amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de cod.

Prin urmare, amenda pentru persoanele fizice se aplică de la una la 150 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere - de la 10 la 500 de unităţi convenţionale. Pentru persoanele juridice este stabilită amenda de la 10 la 500 de unităţi convenţionale.

Curtea reţine că, potrivit articolului 345 din Codul contravențional, constituie contravenție „încălcarea regulilor din domeniul metrologiei", iar încălcarea regulilor stabilite la alineatul (2) al acestui articol se sancţionează cu amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice şi persoanei cu funcţie de răspundere.

Curtea constată că pentru contravenția cuprinsă la articolul 345 alin.(2) din Codul contravențional legea a instituit sancțiunea sub formă de amendă în mărime fixă.

Prin urmare, Curtea constată că instanța este lipsită de posibilitatea aplicării sancțiunii în conformitate cu principiul individualizării sancţiunii contravenţionale instituit în art. 9 din Partea generală a Codului contravențional, principiu care guvernează totalitatea reglementărilor din partea specială și are la bază următoarele criterii: caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, caracteristica persoanei, precum și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea.

Astfel, Curtea reține că liberul acces la justiţie, cuprinzând mai multe relaţii şi drepturi fundamentale, exprimă şi dreptul de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii dreptului încălcat, inclusiv ţinând cont de principiul individualizării sancţiunii contravenţionale și de criteriile acestuia.

Curtea menționează că, potrivit principiului constituțional al legalității, legiuitorul nu poate reglementa o sancțiune în așa fel, încât să lipsească instanța de judecată de posibilitatea de a individualiza sancțiunea, ținând cont de circumstanțele cazului. În astfel de situație, competențele instanței ar fi limitate, creându-se precondiții pentru încălcarea drepturilor constituționale ale subiecților, inter alia , a dreptului constituțional la un proces echitabil.

Prin urmare, Curtea menționează că în lipsa mecanismelor de individualizare a sancțiunii în cauza concretă instanța de judecată este lipsită de posibilitatea de a efectua un control judiciar efectiv și, în final, justițiabilii nu pot beneficia de dreptul la un proces echitabil.

Curtea Europeană, în cauza Silvester , s Horeca SRL v. Belgia din 4 martie 2004, a statuat: dacă judecătorul este competent doar a stabili existența sau inexistența infracțiunii sau contravenției, dar nu este competent să stabilească asupra oportunității amenzii sau pedepsei, el nu exercită un control de plină jurisdicție. În acest sens, persoana interesată nu are dreptul de acces liber la un tribunal de plină jurisdicție.

Curtea consideră necesar de a menționa că, potrivit Constituției, justiția este înfăptuită doar de către instanțele judecătorești. Totodată, în procesul înfăptuirii justiției instanțele judecătorești trebuie să fie independente și să nu fie limitate în competențe, pentru a exercita un control de plină jurisdicție.

În acest sens, Curtea reiterează că sistemul pedepselor penale și al sancţiunilor contravenţionale, stabilit prin lege, având la bază anumite principii, trebuie să fie de natură să permită instanțelor judecătorești stabilirea pedepselor și a sancțiunilor.

De asemenea, Curtea relevă că o sancţiune nu poate fi exact determinată invocându-se interesul apărării sociale, or, aceasta trebuie subordonată dreptului şi principiilor politicii contravenţionale şi drepturilor fundamentale. Stabilirea sancţiunilor în legea penală sau contravenţională trebuie să fie ghidată de existenţa proporţiei între interesele și drepturile individuale, pe de o parte, și cele ale societății, pe de altă parte.

Principiul constituțional al legalității impune diferențierea sancţiunilor stabilite pentru încălcarea legii, astfel încât să existe un echilibru între scopul legii contravenţionale și mijloace , iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri.

Prin urmare, Curtea subliniază că lipsa mecanismelor, prin care ar fi posibilă realizarea individualizării judiciare, denaturează caracterul efectiv, proporţional şi disuasiv al sancţiunii contravenţionale, nu permite instanțelor de judecată de a exercita un control judiciar efectiv și încalcă dreptul justițiabililor de acces la justiție.

În lumina celor elucidate, Curtea reține că modul de reglementare a sancțiunii pentru faptele contravenționale cuprinse la articolul 345 alin. (2) din Codul contravențional contravine articolelor 1, 20 și 54 din Constituție.

Ținând cont de cele relatate, în vederea asigurării aplicării principiului individualizării sancțiunilor contravenționale, Curtea va emite o adresă Parlamentului, pentru operarea de modificări în Codul contravențional prin luarea în considerare a raționamentelor expuse în prezenta hotărâre.

Totodată, în vederea evitării vidului legislativ, până la adoptarea modificărilor de rigoare, pentru contravențiile care prevăd o sancțiune în mărime fixă se va aplica o sancțiune între limita minimă stabilită de Partea generală și limita maximă de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravențional. Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) și g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi e), şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1 . Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Vladimir Grosu în dosarele nr.5r-110/16 și nr.5r-109/16, aflate pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. 2. Se declară neconstituțional textul „amendă de 300 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice [literele d) şi e)] şi persoanei cu funcţie de răspundere [literele a)- f)]" din articolul 345 alin. (2) din Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, în măsura în care nu permite individualizarea sancțiunii. 3. În vederea executării prezentei hotărâri, până la modificarea cadrului legal, pentru contravențiile care prevăd o sancțiune în mărime fixă se va aplica o sancțiune între limita minimă stabilită de Partea generală și până la mărimea sancțiunii de la articolul respectiv din Partea specială a Codului contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24 octombrie 2008, care va constitui limita maximă. 4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 10 mai 2016 HCC nr. 10 Dosarul 26g/2016 și 34g/2016