Hotărâre nr. 14 din 15.06.2015

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 11 mai 2015 de către deputații în Parlamentul Republicii Moldova, dl Igor Vremea și dl Artur Reșetnicov, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 38 alin. (1) lit. g) și 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, pentru controlul constituţionalităţii sintagmei „ şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale " din pct. 25 și a prevederilor pct. 58 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014.

Autorii sesizării pretind că instituirea unei limite de vârstă pentru conducătorii de doctorat, precum și stabilirea obligației acestora de a desfășura activitatea de bază în cadrul unei instituţii organizatoare a şcolii doctorale contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 alin. (1) și (2), 16, 18, 43 alin. (1), 46 alin. (1), 47, 54 şi 126 alin. (2) din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 2 iunie 2015 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului și Guvernului.

Autorii sesizării nu au fost prezenți la şedinţa plenară publică a Curţii. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Ion Creangă, şef al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentant de dna Loretta Handrabura, viceministru al educației. ÎN FAPT

Potrivit articolului 94 alin. (11) din Codul educației, în calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat, iar metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.

Prin Hotărârea nr. 1007 din 10 decembrie 2014, Guvernul a aprobat Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III.

Punctul 25 din Regulament prevede că școala doctorală se organizează şi funcţionează în cadrul unor instituţii, consorţiu sau parteneriat, inclusiv cu organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, cu conducători de doctorat care au dobândit dreptul de a conduce doctoratul, potrivit cadrului normativ cu privire la educaţie, şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale. Iar la pct. 55 din Regulament se stipulează că un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, cu excepţia doctoratelor în cotutelă.

Punctul 58 din același Regulament prevede că un conducător de doctorat poate solicita înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi până la împlinirea vârstei de 65 ani. După împlinirea vârstei respective, conducătorii de doctorat continuă să îndrumeze studenţii-doctoranzi deja înmatriculaţi până la finalizarea studiilor de doctorat, însă pot solicita înmatricularea noilor studenţi-doctoranzi numai în cotutelă cu un alt conducător de doctorat care nu a împlinit vârsta de 65 ani.

Prevederile relevante ale Codului educației Republicii Moldova nr. 152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr. 319-324, art. 634) sunt următoarele: Articolul 79 Autonomia universitară „(1) Instituţiile de învăţământ superior dispun de statut de autonomie universitară. (2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţământului superior. (3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin: a) organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică; [...] e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învăţământ; [...]" Articolul 94 Ciclul III - studii superioare de doctorat „[...] (11) În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat. Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern. [...]"

Prevederile relevante ale Legii nr. 121 cu privire la asigurarea egalităţii din 25 mai 2012 (M.O., 2012, nr. 103, art. 355) sunt următoarele: Articolul 9 Interzicerea discriminării în domeniul învăţământului „(1) Instituţiile de învăţământ asigură respectarea principiului nediscriminării: [...] c) în activitatea ştiinţifico-didactică; [...]"

Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014 (M.O., 2014, nr. 386-396, art.1101), sunt următoarele: „[...] 25. Şcoala doctorală se organizează şi funcţionează în cadrul unei instituţii, consorţiu sau parteneriat, inclusiv cu organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, cu conducători de doctorat care au dobândit dreptul de a conduce doctorat, potrivit cadrului normativ cu privire la educaţie, şi îşi desfăşoară activitatea de bază în cadrul uneia dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale. [...] 52. Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă, cu durată normală sau cu timp parţial de muncă, cu o instituţie autorizată provizoriu sau acreditată să organizeze studii superioare de doctorat, sau cu o instituţie participantă într-un consorţiu ori parteneriat autorizat provizoriu sau acreditat să organizeze studii superioare de doctorat, şi trebuie să fie membre ale unei scoli doctorale. [...] 55. Un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, cu excepţia doctoratelor în cotutelă. [...] 58. Un conducător de doctorat poate solicita înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi până la împlinirea vârstei de 65 ani. După împlinirea acesteia, conducătorii de doctorat continuă să îndrume studenţii-doctoranzi deja înmatriculaţi până la finalizarea studiilor de doctorat, însă pot solicită înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi numai în cotutelă cu un alt conducător de doctorat care nu a împlinit vârsta de 65 ani. [...]"

Prevederile relevante ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele: Articolul 1 „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi." Articolul 7 „Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare."

Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 14 Interzicerea discriminării „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

Prevederile relevante ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale (adoptat la 16 decembrie 1966 și ratificat de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990) sunt următoarele : Articolul 15 „[...] 3. Statele părţi la prezentul Pact se angajează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi activităţilor creatoare. [...]" ÎN DREPT

Din conţinutul sesizării, Curtea observă că prevederile contestate vizează în esenţă limitarea dreptului conducătorilor de doctorat de a desfășura activități de bază în cadrul altor instituţii decât instituțiile universitare organizatoare a şcolii doctorale, precum și restrângerea dreptului acestora de a solicita înmatricularea de noi studenţi-doctoranzi, după împlinirea vârstei de 65 ani.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum asigurarea principiului legalității în desfășurarea activității conducătorilor de doctorat, corelat cu dreptul instituțiilor universitare de a organiza studiile doctorale potrivit normelor legale și principiului autonomiei universitare.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale conferă deputatului dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

Curtea subliniază că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

Curtea reține că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie unele prevederi de la pct. 25 și pct. 58 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat de Guvern prin Hotărârea nr. 1007 din 10 decembrie 2014.

În același timp, Curtea observă că pct. 55 din Regulamentul citat, potrivit căruia un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, se află în strânsă legătură cu normele contestate. Prin urmare, în temeiul art. 6 alin. (3) din Codul jurisdicției constituționale, Curtea extinde controlul constituționalității asupra prevederilor pct. 55 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat.

Curtea reține că normele contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituționalității.

Curtea relevă că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale.

Curtea constată că autorii sesizării au invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 9 alin. (1) și (2), 16, 18, 43 alin. (1), 46 alin. (1), 47, 54 şi 126 alin. (2) din Constituţie.

Cu referire la articolele 1 alin. (3), 4, 7 și 8 din Constituție, Curtea reiterează că principiile consfinţite de normele respective reprezintă substanța oricăror proceduri de control al constituţionalităţii actelor normative și nu au o semnificaţie autonomă.

Totodată, Curtea relevă că normele contestate nu conțin reglementări care s-ar afla într-o corelație pertinentă pentru prezenta cauză cu prevederile articolelor 9, 18, 43, 46, 47 și 126 din Constituție, invocate de autorii sesizării. Prin urmare, la examinarea în fond a sesizării Curtea nu va reține spre examinare prevederile respective.

Astfel, pentru a elucida corespunderea dispozițiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera cu prevederile articolului 35 alin.(6) și articolului 16 din Constituție și, separat, cu prevederile articolului 102 din Constituție, precum și cu principiile statuate de instrumentele internaționale în materie.

Autorii sesizării au menţionat că prevederile contestate încalcă articolul 35 din Constituție, potrivit căruia: „(6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie."

De asemenea, autorii sesizării au pretins că prevederile contestate vin în contradicţie cu articolul 16 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." 1. Argumentele autorilor sesizării

În viziunea autorilor sesizării, prevederile pct. 25 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat încalcă principiul autonomiei instituțiilor de învățământ superior, garantat de art. 35 alin. (6) din Constituție. În susținerea poziției, autorii sesizării au invocat că sintagma contestată restrânge libertatea instituțiilor universitare de selectare a resurselor umane calificate și, totodată, lezează dreptul conducătorilor de doctorat de a desfășura o altă activitate de bază decât cea științifică.

De asemenea, autorii sesizării consideră că interdicția impusă de prevederile pct. 58 din Regulament este contrară principiilor constituționale de egalitate a tuturor persoanelor în fața legii, consacrate de art. 16 din Constituție. Autorii sesizării susțin că limita de vârstă de 65 ani, stabilită pentru conducătorii de doctorat pentru solicitarea înmatriculării noilor studenți-doctoranzi, este discriminatorie față de alți conducători de doctorat care nu au atins această vârstă. De asemenea, potrivit autorilor sesizării, la adoptarea normei contestate s-a omis faptul că experiența profesională a conducătorilor de doctorat aflați la o vârstă mai înaintată determină o calitate mai ridicată a cercetărilor în diferite domenii.

Prin urmare, potrivit autorilor sesizării, restrângerea drepturilor conducătorilor de doctorat invocate mai sus nu se încadrează în limitele articolului 54 din Constituție. 2. Argumentele autorităţilor

Președintele Republicii Moldova, în poziția sa scrisă, a menționat că Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat a fost aprobat de Guvern în vederea executării dispozițiilor art. 94 alin. (16) din Codul educației, care prevede că regulamentul de organizare și desfășurare a programelor de doctorat și postdoctorat este elaborat de Ministerul educației și aprobat de Guvern. Potrivit opiniei expuse, stabilirea de către executiv a limitei de vârstă pentru conducătorii de doctorat depășește obiectul de reglementare al Regulamentului și reprezintă o intervenție a executivului în competența exclusivă a legiuitorului de a institui norme primare privind procesul educațional.

Parlamentul, în opinia prezentată, a susținut că în Codul educației nu este stabilită nici o altă condiție obligatorie pentru conducătorul de doctorat, cu excepția deținerii titlului de doctor. Alte condiții impuse prin actele Guvernului, inclusiv prin Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, restrâng abuziv drepturile conducătorilor de doctorat. Cu referire la sintagma contestată de la pct. 25 din Regulament, privind obligația conducătorului de doctorat de a desfășura activitatea de bază în cadrul școlilor doctorale, Parlamentul subliniază că aceasta vine în contradicție cu pct. 52 din Regulament, care prevede încheierea cu conducătorii de doctorat a contractelor cu timp parțial de muncă.

Potrivit opiniei Guvernului, școala doctorală, în virtutea autonomiei instituționale, este în drept să decidă recrutarea resurselor umane calificate, cu activitate de bază sau prin cumul. Guvernul consideră că prevederile pct. 25 din Regulament se referă de fapt la condiția minimă de organizare a școlii doctorale, care pentru a fi înființată urmează să întrunească un număr anumit de conducători de doctorat, care își desfășoară activitatea de bază în cadrul școlii doctorale respective, în lumina prevederilor pct. 30 din Regulament. Cât privește limita de vârstă a conducătorului de doctorat și obligația instituirii unei cotutele cu alți conducători de doctorat care nu au atins această vârstă, Guvernul susține că această condiție urmărește dezvoltarea continuă a științei prin transferul de experiență profesională și de cunoștințe între diferite generații de cercetători și oameni de știință, precum și continuitatea studiilor doctorale ale studenților a căror conducători de doctorat au atins o vârstă înaintată. 3. Aprecierea Curţii 3.1. Principii generale

Curtea reține că, potrivit articolului 35 alin. (6) din Constituție, instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.

În esență, autonomia instituțiilor de învățământ superior reprezintă un concept constituţional cu valoare de principiu, legiuitorul atribuindu-i calitatea de component al dreptului la învățătură. Principiul respectiv constituie o garanţie a libertăţii organizării învăţământului superior și, astfel, a asigurării cadrului instituțional de pregătire a viitorilor specialiști în domeniul cercetărilor științifice în diverse ramuri. Statul urmează să respecte libertatea indispensabilă cercetării ştiinţifice şi activităţilor creatoare, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

În vederea dezvoltării normei constituționale, dreptul la autonomie al instituțiilor de învățământ superior este prevăzut de Codul educației, care cuprinde reglementări primare în domeniul învățământului. Articolul 79 alin. (3) din Codul educației prevede că autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează inclusiv prin selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi ştiinţific din instituţia de învățământ.

În Hotărârea nr.6 din 3 mai 2012 Curtea a subliniat că: "[...] autonomia universitară constă în dreptul instituţiei de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice, religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe, obligaţii şi responsabilităţi în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale de dezvoltare a învăţământului superior, cu progresul ştiinţei şi tehnicii, al civilizaţiei regionale şi universale."

În Hotărârea nr. 19 din 3 iunie 2014 Curtea a reținut că: "[...] autonomia universitară înseamnă independenţa instituţiilor de învăţământ superior faţă de stat şi alți subiecţi din societate, în adoptarea deciziilor privind administrarea internă, gestionarea finanţelor, stabilirea politicilor curriculare proprii, servicii şi alte activităţi interne . " 3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea menționează că de dreptul la autonomie beneficiază implicit și școlile doctorale, ca parte integrantă a instituțiilor universitare în cadrul cărora au fost organizate. Potrivit art. 94 alin. (2) din Codul educației, școlile doctorale sunt structuri organizatorice şi administrative, constituite de instituţiile ofertante de programe de studii superioare de doctorat într-un anumit domeniu sau în domenii interdisciplinare.

Articolul 94 alin. (16) din Codul educației stabilește că Regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de doctorat şi postdoctorat este elaborat de Ministerul educaţiei şi aprobat de Guvern. În vederea executării prevederilor legale, prin Hotărârea nr. 1007 din 10 decembrie 2014, executivul a aprobat Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III.

Regulamentul în cauză prevede la pct. 5 dreptul de organizare a studiilor superioare de doctorat, care se acordă instituţiilor de învățământ superior, consorţiilor, parteneriatelor naţionale şi internaţionale, inclusiv celor constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, de către Guvern, la propunerea Ministerului educaţiei, în baza rezultatelor evaluării externe a acestora.

Punctul 25 din Regulament prevede că în cadrul școlii doctorale activează conducătorii de doctorat care au dobândit acest drept potrivit cadrului normativ cu privire la educaţie şi care îşi desfăşoară activitatea de bază în una dintre instituţiile organizatoare a şcolii doctorale. Totodată, la pct. 55 din Regulament se prevede că un conducător de doctorat poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi într-o singură şcoală doctorală, cu excepţia doctoratelor în cotutelă.

Curtea menționează că, prin aplicarea dispozițiilor Regulamentului, executivul a urmărit realizarea unui cadru de referință pentru organizarea programelor de studii superioare de doctorat, stabilind detaliat o metodologie specifică şi principii pentru garantarea calității în desfăşurarea programelor de studii universitare din ciclul III.

Curtea reține că, potrivit Codului educației, doctoratul este o formă de învățământ postuniversitar, care se realizează prin activitatea de cercetare ştiinţifică. Unul dintre subiecții principali care participă la activitatea științifică în cadrul studiilor doctorale îl reprezintă conducătorul de doctorat. În conformitate cu articolul 94 alin. (11) din Codul educației, în calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat.

În lumina prevederilor respective, conducătorul de doctorat deține un rol determinant în realizarea studiilor de doctorat, prin îndrumarea şi evaluarea activității studentului-doctorand pe parcursul acestora, cu respectarea exigențelor programului de studii doctorale prestabilit, precum şi în corespundere cu interesele profesionale ale doctoranzilor.

În contextul în care autonomia universitară înscrisă în prevederile art. 35 alin. (6) din Constituţie se extinde și asupra studiilor doctorale, Curtea reține că aceasta implică în mod egal autonomia educaţională şi autonomia instituţională. Autonomia educaţională se exprimă prin autonomia universitară funcţională sau academică, iar autonomia instituţională cuprinde autonomia organizatorică, administrativă şi financiară. Aceste două forme ale autonomiei sunt inseparabile, or, fără libertatea academică (a activităţii didactice) autonomia instituţională nu poate fi garantată.

În același context, Curtea notează că prin Declaraţia de la Lisabona a Asociației Universităților Europene din 13 aprilie 2007 s-au stabilit domeniile autonomiei universitare, printre care autonomia resurselor umane, care presupune „ libertatea universității de a recruta şi selecta resurse umane calificate, responsabilitatea încheierii contractelor de muncă, stabilirea nivelului salariilor, sporului la salariu în funcţie de valoarea potenţialului uman."

Din cele expuse mai sus, în virtutea autonomiei de care beneficiază, instituția universitară este în drept să recruteze şi să selecteze resurse umane calificate, care întrunesc exigențele profesionale necesare.

Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile contestate, la angajarea conducătorilor de doctorat, instituțiile universitare urmează să țină cont de locul de muncă de bază și vârsta acestora. De asemenea, conducătorul de doctorat urmează să îndeplinească condiția de a nu avea în îndrumarea sa doctoranzi din alte instituții simultan, exceptând cotutela cu alți conducători de doctorat.

Curtea observă că normele citate impun restricții specifice în activitatea conducătorilor de doctorat. În acest sens, Curtea consideră că asemenea restricții urmează a fi precedate de temeiuri considerabile și proporționale scopului urmărit.

Curtea menționează că această activitate face parte din domeniul de cercetare științifică, care poate fi exercitată de toate categoriile de salariați, indiferent de funcția deținută, în special de unii funcționari de stat, care, în virtutea prevederilor legale, nu dețin dreptul de a ocupa alte funcții retribuite, cu excepția activității didactice, științifice și de creație.

În acest context, Curtea nu observă nici un temei obiectiv pentru obligația instituită în privința conducătorului de doctorat de a-și desfășura activitatea de bază în instituţiile organizatoare a şcolii doctorale.

Totodată, interdicția instituită prin pct. 25 este contrară prevederilor pct. 52 din Regulament, care acordă conducătorilor de doctorat posibilitatea de a încheia cu școala doctorală contracte de muncă cu durată normală sau cu timp parțial de muncă . Respectiv, prevederile pct. 52 nu condiționează activitatea de conducător de doctorat drept activitate de bază.

Din cele expuse, Curtea menționează că prevederile pct. 25 și 55 din Regulament stabilesc reguli prin care se condiționează procesul în sine al desfășurării activității conducătorului de doctorat și se limitează dreptul instituțiilor de învățământ la selectarea cadrelor. Or, în virtutea principiilor autonomiei universitare, instituţiile autorizate să organizeze studii superioare de doctorat urmează să-și selecteze în mod autonom, în baza unui contract de muncă, cu durată normală sau cu timp parţial de muncă, conducătorii de doctorat.

În același timp, Curtea constată că, potrivit pct. 58 din Regulament, conducătorii de doctorat, după împlinirea vârstei de 65 ani, nu beneficiază de dreptul de a solicita înmatricularea noilor studenți-doctoranzi decât în cotutelă cu un alt conducător de doctorat care nu a împlinit vârsta de 65 ani, păstrându-și totodată atribuțiile sale în raport cu doctoranzii înmatriculaţi anterior, până la finalizarea studiilor de doctorat ale acestora.

Prin urmare, analizând în perspectivă esența normei contestate de la pct. 58 din Regulament, se observă că aceasta determină încetarea activității conducătorului de doctorat odată cu finalizarea programului de studii doctorale al ultimului student înmatriculat până la atingerea vârstei de 65 de ani, care durează de regulă 3 ani. În acest sens, Curtea relevă o diferență de tratament pe motiv de vârstă, aplicat în privința persoanelor care fac parte din aceeași categorie prevăzută de lege.

Curtea amintește că articolul 16 din Constituție asigură egalitatea tuturor cetăţenilor, fără nici o deosebire, presupunând interdicţia aplicării unui tratament juridic diferenţiat unei persoane aflate în situaţii juridice similare, tratament de natură să o plaseze într-o poziţie superioară sau inferioară faţă de alte persoane. De asemenea, Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalităţii prevede respectarea principiului nediscriminării în activitatea ştiinţifico-didactică (art. 9).

Curtea reiterează faptul că o distincţie este discriminatorie dacă nu se bazează pe o justificare obiectivă şi rezonabilă, dacă nu urmăreşte un scop legitim sau în lipsa unui raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. Totodată, principiul egalităţii presupune drepturi şi libertăţi egale pentru toţi cetăţenii, indiferent de forma de încadrare juridică a acestora.

În acest sens, Curtea menționează că procesul de coordonare a studiilor doctorale, datorită caracterului complex al cercetărilor științifice pe care acestea le implică, solicită un grad înalt de pregătire profesională și experiență vastă în domeniu din partea conducătorului. Conducătorul de doctorat îndrumează studenții-doctoranzi în perioada cercetărilor în diferite domenii, aducând o contribuţie indispensabilă exponenților creației științifice.

Prin urmare, stabilirea unei limite de vârstă în privința conducătorilor de doctorat pentru exercitarea activității diminuează considerabil aportul specialiștilor cu experiență vastă, acumulată pe parcursul carierei științifice, la dezvoltarea cercetărilor în diverse domenii.

Din aceste motive, Curtea consideră nejustificată aplicarea unui tratament diferenţiat pe criterii de vârstă în privința conducătorilor de doctorat și nu constată vreun scop legitim care ar fi proporțional mijloacelor utilizate în acest sens.

În concluzie, Curtea reține că normele supuse controlului constituționalității încalcă articolele 35 alin. (6) și 16 din Constituție. II. Pretinsa încălcare a articolului 102 din Constituţie

Ținând cont de esența normelor contestate, Curtea reține spre examinare articolul 102 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii. (2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor. [...]" 1. Aprecierea Curţii

Curtea menționează că potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul efectuează o activitate exclusiv executivă, principala sa atribuţie fiind organizarea şi asigurarea executării legilor, iar în acest scop emite acte normative sub formă de hotărâri şi dispoziţii. Actele normative adoptate de către Guvern, în temeiul şi pentru executarea legilor, nu trebuie să contravină prevederilor acestora sau să le depăşească. Prin urmare, Guvernul este obligat în exercitarea prerogativelor sale să respecte cu stricteţe prevederile constituţionale şi legale.

După cum a constatat anterior în jurisprudența sa, Curtea reamintește că actul normativ subordonat legii nu poate conţine norme primare de drept, iar conţinutul actului normativ urmează să fie în strictă corespundere cu normele şi scopul legii sau ale actului normativ superior şi nu poate introduce reglementări noi, altele decât cele stabilite de lege sau actul superior. De asemenea, actul normativ nu poate interveni în domenii nereglementate de lege.

Conform doctrinei, caracterul primar al normei de drept decurge din faptul că aceasta reglementează nucleul relaţiilor sociale sau modifică cadrul stabilit de un act legislativ. Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative, respectiv, hotărârile acestuia pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ.

Curtea constată că normele primare ale Codului educației nu prevăd restricții de vârstă pentru conducătorii de doctorat. Singurul criteriu instituit pentru exercitarea acestei activități este doar deținerea titlului de doctor sau doctor habilitat.

Prin urmare, Curtea reține că prin prevederile pct. 58 din Regulament Guvernul şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de art. 102 din Constituție, care stipulează expres că hotărârile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor. Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se admite sesizarea deputaților în Parlament, Artur Reșetnicov și Igor Vremea. 2. Se declară neconstituţionale: - sintagma „ și își desfășoară activitatea de bază în cadrul uneia din instituțiile organizatoare a școlii doctorale " " din punctul 25; - punctele 55 și 58 din Regulamentul privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007 din 10 decembrie 2014. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 15 iunie 2015 HCC nr. 14 Dosarul nr. 21a/2015