Decizia nr. 83/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București - secția a II-a civilă la data de 03.12.2025 cu nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâtelor la rambursarea sumei de 137.254,88 RON, reprezentând contravaloarea medicamentului oncologic trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu) suportată din surse proprii.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile: art. 1, art. 4, art. 7, art. 8 și următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Codului administrativ; art. 1349, art. 1357, art. 1382 din C. civ. Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare; art. 22 și art. 34 din Constituția României, republicată; art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale altor prevederi legale indicate în cerere.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 6118 din 27 mai 2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București - secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a constatat că, prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței, reclamanta contestă refuzul autorităților publice cu atribuții în domeniu de a-i deconta tratamentul medical prescris pentru afecțiunile de care suferă.

Astfel, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce determină aplicarea în cauză a reglementării de la art. 10 din același act normativ ce atrage competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere faptul că o parte dintre pârâți sunt autorități ale administrației publice centrale. 2.2. Prin sentința civilă nr. 1538 din 24.11.2025, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de reclamantă, și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea acestei soluții, curtea de apel a reținut, în esență că, față de precizările exprese ale reclamantei privind obiectul cererii de chemare în judecată (angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, acțiunile privind constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii - ce constituie obiect al dosarelor nr. x/2024 și nr. y/2024 - fiind ulterioare perioadei în care au fost achitate medicamentele a căror contravaloare este solicitată), aceasta din urmă nu solicită să se constate că pârâții au refuzat soluționarea unei cereri de decontare a unor sume, și nici nu solicită despăgubiri în aplicarea art. 19 din Legea nr. 554/2004, ci solicită acordarea unei sume de bani prin efectul unei acțiuni în pretenții.

Reținând aplicarea, în speță, a dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamanta A., și și-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. . 2, 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, la termenul de judecată din 27 mai 2025, reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București de a soluționa cauza, arătând că cererea sa de chemare în judecată are ca obiect pretenții reprezentând contravaloarea medicamentului, și nu contestarea refuzului de soluționare a unei cereri, aceasta făcând obiectul unui alt dosar ce se află în rejudecare pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv dosarului nr. x/2024 Aceleași susțineri au fost invocate de către reclamantă la termenul de judecată din 10 octombrie 2025 în fața Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în motivarea excepției necompetenței materiale a acestei instanțe, reclamanta arătând că judecătoria este instanța competentă material să soluționeze acțiunea și subliniind că solicită angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților.

Față de precizările exprese ale reclamantei, Înalta Curte constată că reclamanta nu contestă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri de decontare a contravalorii unui medicament și nici nu solicită despăgubiri în aplicarea art. 19 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, face trimitere la acest act normativ, trimiterile respective fiind realizate doar în vederea detalierii presupusei fapte ilicite a pârâților. Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților". Așadar, în condițiile în care acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 1357 C. civ., competența de soluționare a cauzei trebuie stabilită în raport de valoarea obiectului cererii, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc.

civ. Având în vedere valoarea obiectului cererii, ce nu depășește valoarea de 200.000 RON, în raport de prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei, iar cea teritorială, Judecătoriei Sectorului 1 București, în baza art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., ce reglementează regula privind competența teritorială în cazul pluralității de pârâți, și a manifestării de voință a reclamantei, care a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la această instanță. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București - secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București - secția a II-a civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 14 ianuarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.