Decizia nr. 6150/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 83/2025 a Curții de Apel Ploiești-

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.12.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) pentru indicația terapeutică tumoră malignă la nivelul ficatului (C229), iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice incluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 83 din 20 martie 2025, Curtea de Apel Ploiești- secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată; a respins excepția inadmisibilității din perspectiva lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și pârâta Agenția Națională a Medicamentului, ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; a obligat pârâții să efectueze toate demersurile privind evaluarea și includerea medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin H.G. nr. 720/2008 în regim de compensare 100% pentru indicația terapeutică cancer tumoră malignă la nivelul ficatului; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 83 din 20 martie 2025 a Curții de Apel Ploiești- secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României. 4. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererilor de recurs Examinând, cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant, din perspectiva căreia urmează a fi analizată nulitatea cererilor de recurs, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce succed. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (1) din C. proc.

civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 din C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, iar din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și în recurs. Circumstanțiind aceste aspecte teoretice la prezenta cauză, Înalta Curte constată că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 4 aprilie 2025, conform actului de deces nr. 1090/2025 emis de mun.

Ploiești, jud. Prahova, astfel cum rezultă din referatul din 26.11.2025 întocmit în urma verificărilor efectuate în DEPABD, atașat la dosar. Prin urmare, la momentul soluționării recursului, intimatul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații.

De asemenea, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv obligarea autorităților competente la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicala, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) pentru indicația terapeutică tumoră malignă la nivelul ficatului (C229), iar, în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice incluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de reclamant este un drept intuitu personae, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia.

Reținând, așadar, că prin deces intimatul-reclamant a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății, recursul neputând fi soluționat în contradictoriu cu o persoană lipsită de o capacitate procesuală de folosință, Înalta Curte constată că se impune anularea cererilor de recurs promovate în cauză. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la cele ale art. 56 din C. proc. civ., va anula recursurile declarate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României împotriva sentinței nr. 83 din 20 martie 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Anulează recursurile declarate de pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Guvernul României împotriva sentinței nr. 83 din 20 martie 2025 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 16 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.