ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2025

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2025

HOTĂRÂRE
19.03.2025
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 ianuarie 2024, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat obligarea pârâților la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Nivolumab (denumire comercială Opdivo) pentru indicația terapeutică tratamentul de primă linie al adenocarcinomului gastric.

Prin sentința civilă nr. 125 din 27 martie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată;

(ii) a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată;

(iii) a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate;

(iv) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 125 din 27 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" . . . . . . . . . .(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, ...".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, ...", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același Cod "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant se limitează la a relua parte din conținutul cererii de chemare în judecată (mai exact paginile 9-12 ale cererii), fără nicio referire concretă la considerentele sentinței recurate și fără a indica punctual și a motiva cu privire la normele de drept material pretins greșit interpretate și aplicate de prima instanță (raportat la cazul de casare pe care s-a întemeiat recursul).

Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din Codul de de procedură civilă.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, ceea ce presupune obligația titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele și soluția din sentința recurată.

Or, în speță, recurentul-reclamant a invocat, generic și nemotivat, pretinsa interpretare și/sau aplicare greșită a normelor de drept material incidente cauzei, reluând motivele de fapt și de drept din cererea introductivă, omițând în totalitate considerentele pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii, împrejurare care nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la sentința recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății, și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..

Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 125 din 27 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2024
Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios
ÎCCJ 2025-03-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2025
, ca neîntemeiate; - a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii invocate de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiate; - a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții Agenția Naționa
ÎCCJ 2024-06-27
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3633/2024
Ședința publică din data de 27 iunie 2024 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții
ÎCCJ 2024-10-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2024
Ședința publică din data de 25 octombrie 2024 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat, pe cale de ordonanță
ÎCCJ 2025-02-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2025
Ședința publică din data de 13 februarie 2025 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Cur
Sursă