Decizia nr. 5111/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 218/2025 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii dedusă judecății și evoluția procesuală Prin acțiunea înregistrată la data de 11.02.2025, reclamantul A. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiată asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFINZI) pentru indicația terapeutică TRATAMETNUL DE PRIMĂ LINIE PENTRU PACIENȚII ADULȚI CU CARCINOM DE TRACT BILIAR.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 218/2025 din 8 mai 2025, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile invocate de pârâții Ministerul Sănătății și Guvernul României. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate și Guvernul României

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 218/2025 din 8 mai 2025 a Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de chemare în judecată. În susținerea cererii de recurs, reclamantul a invocat următoarele critici: Recurentul a formulat calea de atac a recursului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material. În esență, recurentul arată că, potrivit legislației naționale aplicabile, pentru ca pacienții să poată beneficia efectiv, cu titlu gratuit, de medicamentul Durvalumab (Imfinzi), autoritățile competente, respectiv ANMDMR, Guvernul României, Ministerul Sănătății și CNAS aveau obligația parcurgerii unor etape succesive: (a) evaluarea medicamentului de către Agenția Națională a Medicamentului, conform Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014; (b) adoptarea unei hotărâri de Guvern de includere în Lista de medicamente compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în temeiul art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006; iar ulterior (c) elaborarea protocolului terapeutic, potrivit art. 4 din H.G. nr. 720/2008, prin completarea Ordinului ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021. Recurentul subliniază că, în conformitate cu art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE, întregul proces decizional: evaluare, decizie de includere și elaborare protocol terapeutic, trebuie finalizat în termen de 90 de zile calendaristice, termen de asemenea prevăzut în pct. A.3 din Anexa 2 "Metodologia de evaluare" a Ordinului nr. 861/2014. În fapt, deținătorul autorizației de punere pe piață, B., a depus cererea de evaluare la ANMDMR la data de 23.08.2023, iar Agenția a emis la 27.11.2023 raportul prin care recomanda includerea necondiționată a medicamentului pe lista de compensate și elaborarea protocolului terapeutic. Cu toate acestea, până la data introducerii acțiunii, pârâții nu au adoptat nici hotărârea de Guvern de completare a H.G. nr. 720/2008, nici protocolul terapeutic, depășind astfel termenul legal de 90 de zile prevăzut atât de legislația internă, cât și de dreptul Uniunii Europene. Recurenta invocă în sprijin jurisprudența Curții de Apel București, care a reținut aplicabilitatea directă a art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE, statuând că depășirea termenului de 90 de zile nu conferă un drept automat la includerea medicamentului, însă nerespectarea termenului nu poate rămâne fără efect juridic, întrucât ar lipsi de conținut norma europeană. În interpretarea instanței europene, directiva are efect direct în măsura în care dispozițiile sale sunt clare, precise și necondiționate, iar termenul de 90 de zile de soluționare a cererilor de includere pe lista de medicamente compensate îndeplinește aceste condiții, statul membru păstrând doar marja de apreciere asupra soluției, nu asupra duratei procedurii. Prin depășirea termenului-limită, pârâții au încălcat obligațiile ce decurg din art. 6 alin. (1) din Directivă, din pct. A.3 al Ordinului nr. 861/2014 și din principiul celerității procedurii administrative în materia accesului la medicamente compensate, motiv pentru care recurenta apreciază că instanța trebuia să constate nelegalitatea refuzului tacit și să oblige autoritățile competente să emită decizia finală.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au depus în apărare întâmpinare prin care au solicitat în principal anularea recursului pentru nemotivare, iar pe fondul acestuia respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21.08.2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 04.11.2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte, în contextul în care a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., subliniază că excepția nulității cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiată pe faptul că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este motivat, nu are relevanță. Așadar recursul urmând a fi analizat din perspectiva motivului de casare invocat din oficiu de către instanța de recurs. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinări depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte constată că prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, reținând în considerentele hotărârii, în esență, că prin O.G. nr. 37/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, art. 243 1 și 2 s-a stabilit la nivel legislativ faptul că evaluarea, în vederea includerii în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază, poate fi inițiată numai pentru indicațiile care se regăsesc în rezumatul caracteristicilor produsului. Înalta Curte, analizând criticile fromulate prin cererea de recurs de către recurentul-reclamant, constată că instanța de fond a omis să analizeze apărarea acetuia privitoare la faptul că deținătorul autorizației de punere pe piață, B., a depus cererea de evaluare la ANMDMR la data de 23.08.2023, iar Agenția a emis la 27.11.2023 raportul prin care recomanda includerea necondiționată a medicamentului pe lista de compensate și elaborarea protocolului terapeutic. În acest context recurentul-reclamant a precizat că până la data introducerii acțiunii intimații-pârâți nu au adoptat nici hotărârea de Guvern de completare a H.G. nr. 720/2008, nici protocolul terapeutic, depășind astfel termenul legal de 90 de zile prevăzut atât de legislația internă, cât și de dreptul Uniunii Europene. În lipsa unei analize privitoare la acastă situație de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că aceasta nu a soluționat cauza, în speță fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii sub cele trei aspecte: necuprinderea motivelor pe care se întemeiază, motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii. În speță, în condițiile în care Înalta Curte a constatat că cererea de chemare în judecată cuprinde o serie de aspecte pe care instanța de fond omite a le analiza, această conduită echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Instanța de recurs subliniază că în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă. Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina și celelalte argumente invocate atât de reclamant prin cererea de recurs, și apărările emise de intimații-pârâți propuse de părți instanței de recurs.