Decizia nr. 4874/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 478/2024 a Curții de Apel Ploiești

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 11.04.2024, sub număr de dosar x/2024, reclamanta Parohia Gemenea-Brătulești a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Voinești, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești și Guvernul României să se dispună: 1. anularea parțială a H.C.L. Voinești nr. 33/19.08.1999 cu modificările și completările ulterioare, privind însușirea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Voinești, în sensul eliminării poziției nr. 281 din Anexa 1, prin care a fost inventariat în domeniul public terenul cu destinație cimitir aparținând Parohiei Gemenea Brătulești; 2. anularea parțială a H.G nr. 1350/2001, prin care a fost atestat domeniul public al Județului Dâmbovița, precum și al municipiului Târgoviște, al orașelor și comunelor din județul Dâmbovița, în sensul eliminării poziției nr. 284 din Anexa nr. 82 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Voinești; 3. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 478 din 06 noiembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocate de pârâți, ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Gemenea Brătulești, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Voinești, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești și Guvernul României; a anulat, în parte, Hotărârea Consiliului Local al Comunei Voinești, județul Dâmbovița nr. 33 din 19.08.1999 privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public al Comunei Voinești, respectiv poziția nr. 281 din Anexa 1, prin care a fost inventariat în domeniul public terenul cu destinație cimitir aparținând Parohiei Gemenea Brătulești; a anulat, în parte, Hotărârea Guvernului nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului public al județului Dâmbovița, precum și al municipiului Târgoviște, al orașelor și comunelor din județul Dâmbovița, în ceea ce privește poziția nr. 284 din Anexa nr. 82 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public la Comunei Voinești; a luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței de mai sus au promovat recurs pârâții Guvernul României și Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Voinești. Recurentul-pârât Guvernul României prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Parohia Gemenea Brătulești a depus întâmpinare la recursurile promovate de recurenții-pârâți Guvernul României și Unitatea Admnistrativ-Teritorială Comuna Voinești, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate. Intimatul-pârât Consiliul Local Voinești a depus întâmpinare la recursul declarat de Guvernul României, prin care a solicitat admitere recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând litigiul, respingerea cererii intimatei-reclamante.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Voinești și intimatul-pârât Consiliul Local Voinești au formulat răspunsuri la întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă Parohia Gemenea Brătulești, prin care au solicitat respingerea în totalitate a apărărilor formulate.

Procedura de soluționare a recursului În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 05.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.10.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursurile pârâților sunt fondate, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate: Criticile recurentului-pârât Guvernul României întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7,11,8 și 18 din Legea nr. 554/2004 ca norme de drept material atât în ceea ce privește soluția de respingere a excepțiilor invocate cât și în ceea ce privește soluția de admitere acțiunii și de cumulare în parte a hotărârilor contestate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile se invocă nelegalitatea respingerii în condițiile în care nu erau aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 respectiv intrarea actelor contestate în circuitul civil situație în raport de care plângerea prealabilă nu mai era necesară. Se arată faptul că în mod nelegal prima instanță a făcut aplicarea art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care nu s-a probat de reclamanta-intimată situația de excepție invocată, respectiv intrarea în circuitul civil a actelor administrative cu caracter individual contestate. Se apreciază de recurentul-pârât că în lipsa acestor probe, în cauză era obligatorie formularea plângerii prealabile vizând H.G. nr. 1350/2001, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. Iar în lipsa acestei plângeri acțiunea era inadmisibilă. Al doilea aspect de nelegalitate privește nelegala respingere a excepției tardivității formulării acțiunii invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 de către prima instanță. Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004. după exercitarea recursului grațios, dacă persoana care se consideră vătămată în drepturile sau interesele sale nu este mulțumită de soluția dală sesizării sale sau dacă reclamația nu este rezolvată în termenul legal, poate sesiza instanța competentă în termen de 6 luni de la comunicarea .soluției sau, după caz, de la data comunicării refuzului considerat nejustificat, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Legiuitorul a dorit prin stabilirea acestor termene să dea posibilitatea oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes al său să aibă acces la justiție, dar totodată să asigure și o reală siguranță și stabilitate a reglementărilor legale, în considerarea principiului stabilității normelor juridice ca izvor de drepturi și obligații. Se susține faptul că termenul de 6 luni, respectiv termenul de 1 an prevăzute prin dispozițiile art. 11 alin. 1 și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 au fost depășite în ceea ce privește constatarea H.G. nr. 1350/2001, apreciindu-se că termenele au început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial din 24.04.2002 și în consecință acțiunea formulată la data de 11.04.2024 era tardiv formulată și trebuia respinsă ca atare. Al treilea aspect de nelegalitate invocat privește pe fond soluția de admitere a acțiunii, anularea în parte a H.G. nr. 1350/2001 privind atestarea domeniului public al județului Dâmbovița în ceea ce privește poziția 284 prin care a fost atestat Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Voinești. Cu privire la această soluție recurentul-pârât invocă interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998. Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestei, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data adoptării actului criticat, în prezent abrogat prin O.U.G. nr. 57/2019, hotărârile adoptate de consiliile locale prin care sunt însușite inventarele bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, se centralizează de către comisiile județene, fiind înaintate Guvernului care, prin hotărâre atestă apartenența bunurilor la domeniul public al județului sau al celorlalte unități administrativ-teritoriale. Așadar, prin natura sa, actul de atestare a bunurilor în domeniul public local nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al acestora, deci nu este de natură a vătăma vreun drept, ci doar de a constata apartenența acestor bunuri. Prin asemenea acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății altor persoane. Mai mult, în sprijinul celor de mai sus, referitor la actele administrative emise de Guvern, Curtea Constituțională a statuat faptul că acestea "doar confirmă regimul juridic al unor bunuri ce au fost enumerate în acte ale autorităților publice locale", deci nu au efect constitutiv de drepturi.se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în principal admiterea excepțiilor invocate a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și respectiv tardivitatea formulării acțiunii și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Recursul declarat de recurenta-pârâtă UAT Comuna Voinești este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a normelor de drept material de către prima instanță, criticile vizând soluția de respingere a excepțiilor invocate a tardivității formulării acțiunii depusă la data de 11.04.2024 și soluția de admitere a acțiunii și de anulare în parte a actelor contestate cu privire la terenul în litigiu cu destinație cimitir. Se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile. În raport de excepția tardivității formulării acțiunii se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză fiind depășit termenul de 6 luni de la data comunicării actului 23.07.2023, iar în ceea ce privește termenul de 1 an se apreciază că au fost aplicate și interpretate greșit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 deoarece intimata-reclamantă nu a probat motivele temeinice pentru care nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru a fi incidente dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește fondul cauzei se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6 și 7 din Legea nr. 213/1998 în ceea ce privește analiza interesului și a dreptului pretind vătămat al reclamantei raportat la actele contestate, analiză care față de actele prezentate de părți a fost nelegală și greșită. Aceasta deoarece nu a probat interesul și dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu cu destinație de cimitir iar autoritatea locală recurentă a probat atestarea legală a terenului la domeniul public al Comunei Voinești. Iar această autoritate în anul 2011 prin HCL nr. 69/2011 a hotărât darea în folosință gratuită pe termen de 50 de ani a terenului în suprafață de 4533 mp teren curți construcții cu destinația cimitir către reclamanta - intimată în vederea construirii unei anexe - lăcaș de cult. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei. În susținerea recursului se depun de recurenta UAT Comuna Voinești la dosar acte. La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare care cuprinde apărări față de ambele recursuri declarate prin care se solicită respingerea recursurilor ca nefondate susținându-se în esență legalitatea sentinței atacate și neîndeplinirea condițiilor cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Se arată că prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 7 alin. 5 și respectiv art. 11 alin. 1 și (2) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate și a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii pe fond și de anulare în parte a actelor contestate pe motiv că nu s-a probat existența unui titlu valabil cu privire la termenul în litigiu titlu care să stea la baza atestării acelui bun în inventarul domeniului public al unității administrativ teritoriale. Analizând recursurile declarate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea le apreciază, pentru următoarele considerente comune ambelor recursuri, ca fondate în cauză fiind îndeplinite condițiile unei interpretări și aplicări greșite a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii. Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a respins excepția tardivității formulării acțiunii interpretând și a aplicat greșit dispozițiile art. 11 alin. 1 și (2) din Legea nr. 5540/2004 în raport de probatoriul administrat, acest aspect de nelegalitate fiind comun ambelor recursuri. Curtea va analiza cu prioritate legalitatea sentinței în ceea ce privește soluția dată excepției tardivității formulării acțiunii, iar această analiză face inutilă analiza excepției inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și analiza criticilor de nelegalitate care privesc pe fond sentința recurată. Curtea apreciază că soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii pronunțate de instanța de fond este nelegală fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 cu privire la termenele de formulare a acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Fapt de necontestat reclamanta-intimată a formulat acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 la data de 11.04.2024 contestând în calitate de terț pretins vătămat actele emise de recurenții-pârâți prin care terenul în litigiu cu destinație de cimitir a fost atestat ca aparținând domeniului public al Comunei Voinești. Fiind terț în raport de actele contestate, față de reclamanta-intimată sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 11 (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 în sensul că aceasta poate introduce acțiuni în termen de 6 luni de la data luării la cunoștință de conținutul actelor contestate care vizează interesul pretins vătămat. Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în sensul că "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință". Aceasta deoarece în cauză nu au fost probate motivele temeinice pentru care reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată până la data de 23.01.2024, Comunicarea sentinței civile nr. 348/2024 pronunțată de Judecătoria Târgoviște realizată la data de 11.03.2024 nu reprezintă un caz temeinic justificat în sensul neaplicării termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și al aplicării termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Acțiunea reclamantei apare ca tardiv formulată și în raport de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește termenul de decădere de 1 an avut în vedere de prima instanță. Aceasta, deoarece termenul de decădere de 1 an pentru formularea acțiunii a început să curgă pentru reclamantă de la data când aceasta a luat la cunoștință de situația juridică a terenului în litigiu, respectiv de apartența acestui teren la domeniul public al Comunei Voinești, respectiv de la data 29.12.2021. Din adresa nr. x/29.12.2021 aflată la dosar fond rezultă faptul că reclamantei i-a fost comunicată situația juridică a terenului și faptul că cererea sa de atribuire a terenului în litigiu a fost respinsă prin Hotărârea nr. 127/21.12.2021. În raport de această situație, Curtea apreciază că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în consecință este nelegală soluția de respingere a excepției tardivității formulării acțiunii. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursurile declarate și va casa sentința atacată și rejudecând va admite excepția tardivității acțiunii și va respinge acțiunea reclamantei introdusă la data de 11.04.2024 ca tardiv formulată în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 și (2) din Legea nr. 554/2004.