Decizia nr. 4152/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1.

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 27.12.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: 1. să se constate încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS), în procent de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma de 4.000 RON 2. să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare restituirii contribuțiilor de asigurări de sănătate reținute din pensie, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii 3. să oblige pârâții la restituirea efectivă a sumelor reținute din pensie cu titlul de contribuție de asigurări de sănătate în perioada ianuarie- decembrie 2022, sume actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare 4. a invocat excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 12 și 13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021 1.2.

Prin sentința civilă nr. 2207/13.04.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu pârâtul Guvernul României ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a dispus obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.

la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de inflație, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, în raport de eșalonarea debitului principal prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2023 și a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată. 1.3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne. Prin decizia civilă nr. 2640 din 28 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Urmare a acestei soluții, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în data de 5 august 2024, sub nr. de dosar x/2024 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2088 din 11 decembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: A respins excepția nulității acțiunii pentru netimbrare, excepția nulității acțiunii pentru nemotivare, excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea la restituirea contribuțiilor de asigurări de sănătate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, excepțiile lipsei capacității juridice civile, respectiv lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.

A admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, respectiv obligarea Guvernului României la asigurarea fondurilor bugetare necesare plății despăgubirilor. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne. A obligat pârâții la plata către reclamant a dobânzii legale fiscale aferente sumelor reținute din drepturile de pensie, cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, în perioada ianuarie- decembrie 2022, calculate pentru fiecare sumă lunară de restituit, de la data reținerii ei până la data restituirii efective, precum și la plata actualizării, în mod similar, a sumelor reținute cu inflația.

A respins capetele de cerere având ca obiect constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului, respectiv obligarea Guvernului României la asigurarea fondurilor bugetare necesare plății despăgubirilor, ca inadmisibile. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la restituirea către reclamant a sumelor reținute din drepturile de pensie, cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate, în perioada ianuarie- decembrie 2022, ca rămas fără obiect. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 186 din 22 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, atât pârâtul Guvernul României, cât și pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. În motivarea recursului, pârâtul a susținut că acțiunea vizată prin dispoziția art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, trebuie să aibă un obiect complex, în sensul să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ, și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanței Guvernului, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară. Obligația de plată a sumelor reținute din pensie trebuia stabilită în sarcina entităților care plătesc drepturile de pensie.

Având în vedere calitatea de pensionar a reclamantului și faptul că pretenția lui este justificată prin prisma elementelor legate de raportul de asigurări sociale, pentru cazul încălcării obligațiilor privind plata pensiei nu trebuia angajată răspunderea delictuală a Guvernului României. Instanța de fond a considerat în mod nejustificat, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, iar nu cele speciale cuprinse în Legea nr. 263/2010 privind jurisdicția asigurărilor sociale. La formularea unei cereri de chemare în judecată trebuie să existe un interes legitim, născut și actual, personal și direct, pe tot parcursul soluționării cauzei, de la promovarea acțiunii și la momentul pronunțării.

Prin adoptarea O.U.G. nr. 42023, ulterior introducerii acțiunii, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, soluția impunându-se conform art. 194 lit. c) C. proc. civ., și în considerarea Deciziei CCR nr. 650/2022. A mai arătat că O.U.G. nr. 4/2023 a stabilit competența caselor teritoriale de pensii, a caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cât și sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri, astfel că Guvernul României nu are atribuții si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

3.2. Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. A solicitat să se aibe în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 pentru sesizarea ICCJ. Prin soluția dată, judecătorul fondului a creat un raport obligațional identic, reglementat de O.U.G. nr. 4/2023, în condițiile în care trebuia să constate că un astfel de raport există deja și să soluționeze cauza în consecință; totodată, prima instanță nu a analizat condiția existenței interesului, raportat la emiterea O.U.G. nr. 4/2023, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 35 din C. proc.

civ., interesul de a acționa nu mai subzistă ulterior publicării în MOF a O.U.G. nr. 4/2023, depășind astfel atribuțiile judecătorești. A fost soluționată greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I., față de obiectul acțiunii intimatului-reclamant. Conform dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 ce reglementează modalitatea de restituire a sumelor privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, realizată prin transferul sumelor respective către beneficiari, efectuat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate către Casa Națională de Pensii Publice și ulterior către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., calitatea recurentei pârâte este doar de intermediar/terț în cauză, neputând fi angajată răspunderea patrimonială a Casei Sectoriale de Pensii a MAI într-un litigiu/raport juridic de drept public.

Reclamantul beneficiază de un drept de pensie deschis anterior datei de 15.09.2017, în temeiul Legii nr. 223/2015, iar în perioada ianuarie - decembrie 2022 cuantumul brut al pensiei a fost grevat de o cotă de 10%, potrivit O.U.G. nr. 130/2021. A mai susținut că a sistat reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate, având în vedere punerea în aplicare a Deciziei CCR nr. 650 din 15.12.2022. La data publicării O.U.G. nr. 4/2023, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Au fost acordate nelegal daune moratorii și compensatorii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1516, 1531 și 1535 C. civ. Prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea sumelor reținute cu titlu de C.A.S.S., sumele respective fiind reținute în temeiul unor prevederi prezumtiv constituționale, astfel că nu se poate constata caracterul ilicit al conduitei sale.

4. Apărările formulate în cauză Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul Guvernul României, contestând caracterul fondat al motivelor de recurs formulate de acest pârât. II. Examinarea motivelor de recurs formulate de pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne este fondat, iar recursul declarat de Guvernul României este nefondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente: II.1.

Înalta Curte reține că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o nouă contribuție, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON. Potrivit art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 din C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.

Punctual, prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a 1 ) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157 3 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 3 și alin. (7) 1 Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f) 2 ) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G.

nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate.

(2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON.

(4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Înalta Curte mai reține și prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care potrivit alin. (5) "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". În acest context legislativ, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a MAI nu justifică calitate procesuală pasivă în proces.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul, respectiv Guvernul României. Faptul că reținerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a MAI nu îi conferă părții pârâte în discuție calitate procesuală pasivă în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile corespunzătoare prejudiciilor cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională.

Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și această pârâtă, referitor la atribuțiile conferite acesteia de lege, ci, așa cum s-a arătat, vizează despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat operațiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire. Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a fi conferit în proces calitate procesuală pasivă instituției menționate, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat.

Înalta Curte subliniază așadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului României atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța (de urgență) declarată neconstituțională, astfel de acțiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, text potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.". Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acțiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz,

(iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative." (alin. (5). Se observă că, dintre acțiunile enumerate de textul legal anterior menționat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative se circumscriu definiției de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În schimb, acțiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deși în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretențiile bănești prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic sau asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acțiunea în discuție, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât și specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă.

În aceste condiții, din moment ce premisa de formulare a acțiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acțiuni în pretenții, formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, este limitată la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanța sau ordonanța de urgență (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanțe/ordonanțe de urgență a Guvernului, ce ar fi neconstituțională, au prejudiciat partea reclamantă.

În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine să recurgă la acțiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc. prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios și calitatea părților, cadru procesual în care va putea formula o excepție de neconstituționalitate în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituționalitate. În consecință, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe, de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI, cu consecința obligării acesteia, alături de pârâtul Guvernul României, la plata despăgubirilor pretinse de reclamantul A. ca urmare a emiterii O.U.G.

nr. 130/2021, a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, sens în care, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 din același cod, se impune reformarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI și respingerii în consecință a acțiunii formulate în contradictoriu cu aceasta, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru același raționament argumentativ înfățișat anterior, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât Guvernul României, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive.

Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă. Astfel, conform art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, în timp ce existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În speță, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Guvernul României, astfel că acesta din urmă justifică o calitate procesuală pasivă în proces, în condițiile în care este emitentul actului vătămător, respectiv al ordonanței de urgență declarate neconstituțională în parte. În ceea ce privește pretinsa lipsă a capacității juridice civile, recurentul Guvernul României a susținut, în esență, că nu poate sta în judecată, în calitate de pârât, decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului. Cum pretențiile reclamantului nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacități de drept civil, ci în considerarea capacității de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.

În consecință, în raport de obiectul cauzei deduse judecății, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, criticile vizând lipsa calității procesuale pasive și a capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate. Înalta Curte reține, așadar, că pretențiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sub forma dobânzii legale și a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflație, în condițiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparține emitentului, în speță Guvernului României, iar această răspundere privește atât debitul principal, cât și accesoriile acestuia.

Nu poate fi primită critica Guvernului României potrivit căreia, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute, actul normativ neavând în vedere asigurarea unei reparații integrale a prejudiciului, reprezentat nu numai de pierderea efectivă (damnum emergens), ci și de beneficiul nerealizat (lucrum cessans), constând în dobânda legală, la care se adaugă actualizarea cu rata inflanției, pentru conservarea valorii reale a obligațiilor bănești. Câtă vreme pârâtul Guvernul României nu a reglementat o modalitate de restituire a sumelor reținute care să cuprindă și actualizarea cu rata inflației și acordarea dobânzii legale de la data reținerii nelegale și până la restituirea integrală, reparația prejudiciului nu este integrală, așa cum impun prevederile art. 1381, art. 1385, art. 1531, art. 1535 din C. civ.

și O.G. nr. 13/2011. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile pârâtului Guvernul României, referitoare la obligarea sa la plata accesoriilor, menținând, astfel, soluția primei instanțe. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În consecință, față de considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 2088 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, respingând în consecință acțiunea față de această pârâtă; va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 2088 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat; va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 2088 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează în parte sentința recurată și, rejudecând: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne. Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 2088 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.