ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 decembrie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, U.M. 02505 București, a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17 decembrie 2021, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, în următoarea modalitate:

- obligarea pârâților la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației;

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului;

- obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, în conformitate cu art. 453 din C. proc. civ.

Pârâta Casa De Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat cerere de chemare în garanție a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin încheierea de ședință din 03 aprilie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței materiale a curții de apel, invocată de pârâtul Guvernul României;

- a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa sectorială de pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 București;

- a luat act de renunțarea reclamantului la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României și a respins, ca rămasă fără obiect, excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, invocată de pârâta Casa sectorială de pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 București și de pârâtul Guvernul României;

- a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins, ca nefiind utilă cauzei, proba cu efectuarea unei adrese către Casa sectorială de pensii a M.A.I.;

- a amânat pronunțarea în cauză la data de 10 aprilie 2023, până când părțile pot depune concluzii scrise.

Prin sentința civilă nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare;

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casei Sectoriale de Pensii a MAI - UM 02505 București, invocată prin întâmpinare;

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, invocată prin întâmpinare;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea emiterii de către pârât a unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensie a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul la pensie, începând cu data pronunțării hotărârii și în consecință, a respins acest capăt de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a MAI - UM 02505 București și a obligat pârâții să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânzi legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la data plății efective;

- a respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâților la despăgubiri reprezentând sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021;

- a respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI - UM 02505 București la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensie a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON pentru dreptul la pensie, începând cu data pronunțării hotărârii.

Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 și a încheierii de ședință din 03 aprilie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pârâtul Guvernul României a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe.

3.1. Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti a declarat recurs, fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii judecătorești în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că soluția instanței de fond privind respingerea excepției necompetenței materiale a fost pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 100 - 102 din Legea nr. 223/2015.

Astfel, prin lege specială, legiuitorul a înțeles să atribuie o competență de soluționare exclusivă a cauzelor ce au ca obiect "stabilirea și plata drepturilor de pensii", în favoarea tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliu reclamantul, iar față de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în municipiul Sibiu, județul Sibiu, a apreciat că instanța competentă este Tribunalul Sibiu, secția specializată în asigurări sociale.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta-pârâtă a apreciat că soluția instanței de judecată privind actualizarea cu indicele de inflație și cu dobânda legală nu are bază legală, deoarece O.U.G. nr. 4/2023 reglementează numai obligația instituțiilor de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate și perioada în care acestea vor fi restituite, ulterior recalculării venitului impozabil, nu si actualizarea acestor sume.

Altfel spus, nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 4/2023 nu se prevede în mod expres actualizarea sumelor ce se restituie, ci doar modul de restituire a acestora, și anume lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024.

Prin urmare, începând cu luna martie 2023, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale restituie reclamantului, eșalonat, sumele reținute din pensie, cu titlu de contribuții de Asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

În concluzie, prin O.U.G. nr. 4/2023, aspectele ce fac obiectul prezentului litigiu au fost tranșate, intrarea în vigoare a acesteia fiind de natură să schimbe fundamentul juridic al restituirii sumelor reținute cu titlu de CASS în baza unei ordonanțe de urgență declarată neconstituțională.

3.2. Pârâtul Guvernul României a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii, în principal, ca inadmisibil și, în subsidiar, ca neîntemeiat a capătului de cerere privind obligarea Guvernului României să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânzi legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la data plății efective.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că, raportat la pretențiile deduse judecății, prima instanță avea obligația, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asigurații, inclusiv intimatul-reclamant din prezenta cauză, au dreptul de a primi sumele reținute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.

Din acest punct de vedere, soluția contestată prin prezenta cerere nu se conformează atribuțiilor constituționale ale instanței prevăzute de art. 124 alin. (1) din Constituție, de a înfăptui justiția "în numele legii".

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 s-au luat măsuri reparatorii, în sensul restituirii sumelor din perioada ianuarie 2022- decembrie 2022.

Având în vedere că deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor, dar în același timp și prevederile actului normativ privind restituirea, este evident că nu era întemeiată cererea de actualizare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2023 neprevâzând o asemenea actualizare.

Dincolo de aceste aspecte, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

De altfel, repararea integrală a prejudiciului presupune un calcul care se raportează la debitul restant, fără ca dobânda să se calculeze asupra debitului care ar cuprinde actualizarea cu rata inflației, iar aceste calcule nu pot fi făcute decât de entitatea care plătește intimatului-reclamant drepturile de pensie.

Din această perspectivă, recurentul-pârât a considerat că instanța de fond nu putea să valideze pretențiile intimatului-reclamant și să oblige Guvernul României la plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligație la imposibil, iar nulla obligatio ad impossibilia nemo tenetur/ad impossibilium nulla obligatio.

Recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului formulta de recurentul-pârât Guvernul României.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti împotriva încheierii de ședință din 03 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal este nefondat.

Preliminar, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă a recurat încheierea de ședință din 03 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal exclusiv în ceea ce privește soluția data excepției necompetenței.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei-pârâte, constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Această abordare se regăsește și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

În consecință, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti împotriva încheierii de ședință din 03 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal urmează să fie respins, ca nefondat.

II.2. Critica de nelegalitate invocată din oficiu, privind excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti.

Înalta Curte va proceda, cu prioritate, la analiza motivului de nelegalitate invocat din oficiu în ședință publică, având în vedere că în ipoteza admiterii acestuia devine inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti în recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte nu împărtășește soluția instanței de fond cu privire la soluționarea acestei excepții, iar în acest sens are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pe lângă obligarea Guvernului la emiterea unui act administrativ, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională.

Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reținerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti, respectiv că sumele ar fi fost folosite de Ministerul Finanțelor nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă într-o acțiune formulată în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională.

Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie sau restituirea sumelor reținute, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și această pârâtă, raportat la atribuțiile conferite lor de lege, ci, așa cum s-a arătat, acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii nu au făcut altceva decât operațiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire, iar Ministerul Finanțelor doar administrează bugetul Trezoreriei Statului.

Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a-i conferi acesteia calitate procesuală pasivă în litigiul de față, căci acesta nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat.

Așadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța declarată neconstituțională. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată emitenții actelor administrative emise în baza ordonanței, a căror anulare s-ar cere, sau autoritățile publice în privința cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speță, unde se solicită exclusiv despăgubiri, iar nu anularea unor acte emise de casele de pensii sau obligarea lor la emiterea unor acte ori la anumite operațiuni administrative, pe care, prin ipoteză, nu le-ar fi emis ori realizat împiedicate fiind de ordonanța neconstituțională.

În consecință, raportat la dispozițiile art. 36 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti, astfel că, în rejudecare, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti la actualizarea cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.

II.3. Recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal este nefondat.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut existența unei vătămări în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative operate prin O.U.G. nr. 130/2021, pusă în aplicare începând cu data de 01 februarie 2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON.

În acest sens, reclamantul a formulat prezenta acțiune, în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, solicitând restituirea sumelor reținute conform acestui act normativ, actualizate cu rata inflației, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

În raport de această cronologie legislativă, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată doar în parte, constatând că O.U.G. nr. 4/2023 nu asigură o reparare integrală a prejudiciului, respectiv nu prevede și actualizarea sumelor restituite cu rata inflației și nici plata dobânzii legale aferente, obligând pârâtul Guvernul României la plata acestor sume.

Prin cererea de recurs recurentul-pârât Guvernul României a reiterat apărările prezentate în fața primei instanțe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare dreptul să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, astfel că, contrar susținerilor recurentului-pârât, demersul reclamantului este unul admisibil.

Referitor la argumentele recurentului-pârât Guvernul României vizând lipsa atribuțiilor legale de plată a pretențiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect calitatea acestei autorități de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susținut că această obligație ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entități care au reținut din pensia reclamantului sumele în discuție și care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligația restituirii lor, obligație care se extinde și cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală.

Contrar acestor susțineri și în acord cu considerentele primei instanțe, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege și vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamantă și casa sectorială de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ.

Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională.

Înalta Curte mai reține că pretențiile rămase în litigiu, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, vizează doar despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, sub forma dobânzii legale și a actualizării sumelor restituite cu indicele de inflație. Astfel fiind, obligația de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală), aparținând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantei, printr-un act normativ neconstituțional, a obligației de plată a unei contribuții.

În concluzie, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanței de urgență declarate neconstituționale.

Înalta Curte nu va primi nici criticile potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai subzistă interesul intimatului-reclamant de a acționa, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamantă prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, reținute începând cu luna ianuarie 2022.

Așadar, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligația de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligația de plată a acestor accesorii aparține tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamantului a obligației de plată a unei contribuții, printr-un act normativ neconstituțional.

Prin urmare, vor fi respinse ca nefondate motivele de recurs referitoare la legalitatea soluției de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acțiunii, cât și a argumentelor pe fondul acestei pretenții.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti la actualizarea cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 54/2023 din 10 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale U.M. 02505 Bucuresti împotriva încheierii de ședință din 03 aprilie 2023 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.