Decizia nr. 4150/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1783/2022 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.06.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Prim-Ministrul României și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, a solicitat: (1) să constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015; (2) să fie aplicat Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019; (3) să fie fixat cuantumul penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care i-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosar nr. x/2015

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1783 din 13 octombrie 2022, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepția lipsei de obiect, excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiate. A admis excepția inadmisibilității în privința capătului de cerere, având ca obiect fixarea cuantumului penalităților. A respins capătul de cerere având ca obiect fixarea cuantumului penalităților, ca inadmisibil. A respins în rest cererea, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și cu pârâtul Prim-Ministrul României, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1783 din 13 octombrie, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 si 6 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de executare.

Apărările formulate în cauză În cauză pârâții Prim-Ministrul României și Guvernul României au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 31 mai 2023, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2023. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.: "(1)Judecătorul va suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți; (...) (2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă". De asemenea, potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate. Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 31 mai 2023, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2023, în care s-a pronunțat decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte reține faptul că, în cauză, deși a trecut mai mult de 1 an de la momentul la care a rămas definitivă hotărârea în cauza în legătură cu care s-a dispus suspendarea, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.