Decizia nr. 3546/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 547/2024 a Curții de Apel Craiova

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu numărul x/2024 la data de 04.03.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director, solicitând anularea Hotărârii nr. 369/19.07.2023 în ceea ce privește constatarea săvârșirii de către reclamant a faptelor reclamate de petentul B., fapte care conform hotărârii formează elementele constitutive ale discriminării, și, pe cale de consecință, să se dispună anularea sancțiunii dispuse împotriva sa prin hotărârea atacată, respectiv avertisment. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 547 din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă cererea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 547 din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea căii de atac și, pe cale de consecință, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În esență, a considerat că prezenta cauză poate fi soluționată fără participarea terțului, iar din practica judiciară rezultă în mod cert că astfel de cereri sunt soluționate de către Curțile de Apel, fără prezența petenților care au sesizat CNCD. A mai arătat că instanța are la dosarul cauzei toate elementele prin care să se poată pronunța asupra legalității sau nelegalității hotărârii contestate, iar petentul sesizării CNCD, are posibilitatea, dacă dorește, să formuleze cerere de intervenție în cadrul contestației, astfel încât, lipsa acestuia din cadrul procesual, respectiv neintroducerea sa în cauză, în calitate de pârât, nu îi afectează dreptul la apărare. În speța de față, instanța verifică legalitatea hotărârii contestate, prin raportare la probele deja existente în dosarul care a stat la baza hotărârii CNCD, astfel că probatoriul este format din ansamblul probelor din dosarul CNCD. Punctul de vedere al petentului se află deja la dosarul CNCD, fiind exprimat chiar prin sesizarea făcută de către CNCD, depunând la acest dosar și probele de care a înțeles să se folosească. În concluzie, având în vedere aceste aspecte, raportat la dispozițiile legale incidente, a considerat că instanța putea soluționa contestația fără participarea petentului B., respingând în mod greșit cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director nu a formulat întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 19 iunie 2025, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu o acțiune în anularea Hotărârii nr. 369/19.07.2023 emisă de Consiliul Național al Discriminării prin care s-a decis că aspectele sesizate de petentul B. întrunesc elementele constitutive ale discriminării, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) și art. 7 lit. a) și e) din O.G. nr. 137/2000, aplicând părții reclamate A. sancțiunea avertismentului conform art. 5 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 6 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001. În speță, raportându-se la dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. și la art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a pus în discuție necesitatea participării în proces a petentului care a figurat ca parte în procedura administrativă derulată în fața CNCD și, având în vedere că niciuna dintre părțile litigante nu au înțeles să solicite lărgirea cadrului procesual, a admis excepția inadmisibilității acțiunii. Instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, constată că soluția Curții de apel este justă, fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor materiale incidente în cauză. Se reține că în procesul civil operează, în primul rând, principiul disponibilității părților cu privire la derularea procedurii, art. 9 din C. proc. civ. prevăzând la alin. (1) că "Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public", iar la alin. (2) că "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților." Pe de altă parte se reține că, în scopul respectării principiului fundamental al procesului civil al contradictorialității și implicit al dreptului la apărare, art. 153 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel." Potrivit art. 78 din același C. proc. civ.: "(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond." În mod similar, art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 prevede: "Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța pe fond." Din interpretarea acestor dispoziții legale, ce reprezintă norma generală procesual-civilă și respectiv norma specială, care a preluat ca atare prevederea corespunzătoare din norma generală, rezultă că legiuitorul a instituit acest cadru legal în scopul de a oferi instanțelor de judecată o soluție legislativă clară în interpretarea principiului disponibilității și în stabilirea cadrului procesual. Astfel, în măsura în care natura juridică a litigiului o impune, este necesară participarea terților (ale căror drepturi și obligații ar putea fi lezate de efectele pe care o eventuală declarare a nelegalității actului atacat le-ar produce) pentru respectarea dreptului la apărare consacrat de art. 13 din C. proc. civ., cât și a principiului contradictorialității, prevăzut de art. 14 din același cod, iar stabilirea de către reclamant a unui cadru procesual incomplet este sancționată cu inadmisibilitatea acțiunii. Pe de altă parte, este de reținut că o atare sancțiune nu este aplicabilă în mod automat, prin simpla constatare a viciului actului de sesizare, ci le este conferită părților posibilitatea de a solicita complinirea unei astfel de carențe prin extinderea cadrului procesual. Ca atare, este evident că în materie contencioasă legea conferă instanței un drept de apreciere numai în ceea ce privește posibilitatea judecării procesului fără participarea terțului, care nu poate fi cenzurat, aceasta punând în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor persoane în ipoteza în care consideră că raportul juridic dedus judecății impune acest lucru. Cu alte cuvinte, pentru a fi incident art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este necesar să fie întrunite condițiile privind invocarea de către instanță, din oficiu, precum și punerea în discuția părților a introducerii altor persoane în proces atunci când apreciază necesar și raportul juridic dedus judecății o impune. Pentru situația în care niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, legiuitorul a oferit soluția respingerii cererii, fără a se pronunța pe fondul cauzei. În concluzie, Înalta Curte reține că, deși specificul raporturilor de drept administrativ impune, în anumite cazuri, prezența în proces a unor terți, dispozițiile art. 78 C. proc. civ. și cele cuprinse la art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 obligă instanța de judecată doar la punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a altor persoane, însă nu îi conferă dreptul de a dispune cu privire la cadrul procesual pasiv în contra dreptului de dispoziție al părților, reglementat de art. 9 C. proc. civ. Aceasta, deoarece, în cazul procedurii contencioase, legiuitorul a adoptat o soluție de compromis între principiul disponibilității și imposibilitatea obiectivă a instanței de a soluționa cauza fără participarea terțului. Or, în temeiul art. 22 alin. (3) teza I din C. proc. civ., judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Cum instanța de fond a fost chemată să se pronunțe asupra legalității soluției adoptate prin Hotărârea CNCD nr. 369/19.07.2023 prin care s-a decis că aspectele sesizate de petentul B. întrunesc elementele constitutive ale discriminării, aplicând părții reclamate A. sancțiunea avertismentului, este evident că această analiză nu putea fi făcută în lipsa persoanei care a sesizat fapta de discriminare și care este parte a raportului de drept administrativ supus analizei. În același sens se reține și faptul că, în faza administrativ-jurisdicțională desfășurată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000, actul dedus judecății în prezenta cauză a fost adoptat în scopul soluționării plângerii formulate de petentul B., constatându-se discriminarea pe care a sesizat-o din perspectiva reliefată, fiind evidentă calitatea lui activă în cadrul acestei proceduri și, implicit, necesară prezența lui în proces pentru a beneficia de posibilitatea efectivă de a-și prezenta apărările în raport de pretențiile recurentului-reclamant. Aceasta, mai ales în contextul în care o eventuală declarare a nelegalității hotărârii contestate ar fi de natură să producă efecte cu privire la drepturile și obligațiile petentului. De altfel, contrar alegațiilor recurentului-reclamant, nu se poate susține că nu era necesară introducerea în cauză a petentului, în condițiile în care procedura desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este guvernată de principiul contradictorialității, presupunând citarea, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, atât a persoanei/persoanelor care se consideră discriminate, cât și a persoanei/peroanelor împotriva căreia/cărora s-a formulat sesizarea. Similar, procedura judiciară desfășurată în fața instanței de contencios administrativ și fiscal învestite cu soluționarea căii de atac prevăzute de lege a se exercita împotriva hotărârii emise de CNCD în soluționarea plângerii formulate, prin care s-a reținut existența faptei de discriminare, este guvernată de același principiu al contradictorialității, analizarea legalității hotărârii contestate neputându-se face în lipsa persoanei care a inițiat această procedură prin intermediul plângerii formulate. Respectând spiritul și litera normelor procedurale reglementate de art. 78 din C. proc. civ. și art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a pus în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauză a petentului care a figurat ca părți în procedura administrativă derulată în fața Consiliului, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, fiind determinată de faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat introducerea acestuia în cauză. Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecința menținerii sentinței de fond sub aspectele criticate. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.