Decizia nr. 2695/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2025 la data de 11.02.2025, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat instanței, fără somație și fără trecerea vreunui termen, ca pe cale de ordonanță președințială, să oblige pârâții să-i asigure medicamentul REGORAFENIB (denumire comercială Stivarga) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 Reclamanta a precizat că a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților pentru "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului REGORAFENIB (denumire comercială Stivarga) pentru indicația terapeutică neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazic cărora li s-a administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile. Acestea includ chimioterapia pe bază de fluoropirimidină, un tratament ANTI-VEGF și un tratament ANTI-EGFR.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 94/2025 pronunțată la data de 28 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj -Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 94/2025 pronunțată la data de 28 februarie 2025, de Curtea de Apel Cluj -Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., și, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza pe fond, să se dispună admiterea cererii de ordonanță președințială. În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurenta - reclamantă că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, astfel: În ceea ce privește urgența, aceasta este dată de prejudiciul direct, imediat și permanent, pe care recurenta îl suferă din cauza imposibilității de a-și asigura din veniturile proprii tratamentul necesar, fapt ce îi afectează direct dreptul la viață, drept care este protejat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest medicament are un preț deosebit de ridicat, fapt ce o pune pe recurenta - reclamantă în imposibilitatea de a-l achiziționa din resurse proprii având drept consecință imposibilitatea de a urma tratatamentul prescris de medic și, astfel, dreptul său la viață este afectat în mod direct. În ceea ce privește caracterul vremelnic, acesta rezidă din faptul că cele solicitate nu au un caracter definitiv, măsurile dispuse vor produce efecte vremelnice doar până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului, iar în ceea ce privește neprejudecarea fondului, cea de a treia condiție care derivă din precedenta, recurenta-reclamantă a învederat că prin prezenta cerere nu solicită instanței să aprecieze asupra "fondului dreptului", ci doar să dispună măsuri provizorii pentru a i se asigura tratamentul necesar. Recurenta-reclamantă a mai susținut și că, în cauză, există o aparență de drept a solicitării sale, în acord cu prevederile art. 997 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care medicamentul solicitat este autorizat pentru punerea pe piață, inclusiv în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene și are prețul aprobat. Totodată, deși la data de 14 septembrie 2023, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a emis Raportul de evaluare a medicamentului de includere condiționată pe lista de compensate și a recomandat elaborarea protocolului terapeutic, până la data introducerii prezentei acțiuni în instanță, pârâții nu au adoptat proiectul de hotărâre de Guvern pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 și nici nu au adoptat protocolul terapeutic (completarea Ordinul ministrului sănătății nr. 564/499/2021) cu privire la acest medicament. Așadar, prin raportare la data depunerii de către deținătorul autorizației de punere pe piață - firma B. - a cererii de evaluare a medicamentului, respectiv 16 mai 2023, pârâții nu au procedat la adoptarea unei decizii finale privind includerea/neincluderea pe lista de compensate, depășind atât termenul de 90 de zile prevăzut de legislația românească - pct. A.3. din Anexa 2 - "Metodologia de evaluare" - a Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, cât și termenul de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988. Mia susține recurenta - reclamantă că, într-un litigiu de contencios administrativ Curtea de Apel București a recunoscut efectul direct al Directivei Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 și a statuat faptul că autoritățile competente ale statului român nu au respectat termenul limită de 90 de zile prevăzut de art. 6 alin. (1) din directivă. În continuare, recurenta - reclamantă invocă practica judiciară relevantă privind admiterea unor cereri de ordonanță președințială cu obiect similar.

Apărările formulate în această etapă procesuală Împotriva recursului promovat de reclamanta A. au formulat întâmpinări intimații Ministerul Sănătăți și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 4.1. Astfel, în cadrul întâmpinării sale, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat pe cale de excepție, excepția nulității recursului, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea excepției și, pe cale de consecință, constatarea nulității recursului. Pe fondul recursului, solicită respingerea acestuia și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței de fond, acesta susținând în esență că, în mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, respectiv condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantei. La rândul său, intimata - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în cadrul întâmpinării, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legale și temeinice, a dispozițiilor sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 15.04.2025, s-a fixat primul termen pentru soluționarea cererii de recurs la data de 20.05.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, după soluționarea cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a excepției nulității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Sănătății, în cadrul întâmpinării, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri, luând act și de poziția procesuală a părților, ce au solicitat judecarea cauzei în lipsă, a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul în pronunțare asupra recursului ce face obiectul prezentei judecăți. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, dar și de apărările din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este nefondat, motiv pentru urmează a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate: Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților pentru "refuz nejustificat de a soluționa o cerere" în sensul art. 2 lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Regorafenib (denumire comercială Stivarga) pentru indicația terapeutică neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazat, cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile. Acestea includ chimioterapia pe bază de fluoropirimidină, un tratament ANTI - VEGF (Vascular Endothelial Growth Factor) și un tratament ANTI - EGFR (Epidermal Growth Factor Receptor). Această cerere formează obiectul dosarului nr. x/2025 aflat încă pe rolul Curții de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, cu termen de judecată la data de 30 iunie 2025. Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună obligarea pârâților la asigurarea medicamentul Regorafenib (cu denumirea comercială Stivarga) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea litigiului asupra fondului. Temeiul de drept al cererii îl constituie dispozițiile art. 997 C. proc. civ. conform cărora: "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (…) (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt." Din analiza normei legale citate, Înalta Curte reține că procedura ordonanței președințiale implică, în mod prioritar, întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurii solicitate a se lua pe calea ordonanței președințiale precum și neprejudecarea fondului prin măsura luată (aparența dreptului). Așadar, când rezolvă o cerere de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrară, va cerceta aparența acestui drept, realizând un examen sumar al cauzei prin ‘‘pipăirea fondului" pentru a vedea de partea cui este aparența dreptului. Deopotrivă, se reține că procedura ordonanței președințiale este una excepțională, de strictă interpretare și aplicare, fiind destinată exclusiv situațiilor în care măsura solicitată are un caracter vremelnic, în sensul că produce efecte până la soluționarea definitivă a litigiului de fond, fără a se substitui acestuia. Îndeplinirea unei singure cerințe impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existența ori pentru complini absența celorlalte condiții. Raportat la actele și lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că reclamanta A. a fost diagnosticată la data de 12 iulie 2022 cu " adenocarcinom sigmoidian stenozant stadiul IV (hepatic)", iar medicul curant i-a recomandat, prin scrisoarea medicală din data de 15 ianuarie 2025(dosarul de fond) tratament constând în chimioterapie cu Regorafenib (denumire comercială Stivarga). Tot la dosarul de fond a fost depus raportul de evaluare a medicamentului Regorafenib ca monoterapie pentru tratamentul pacienților adulți cu neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazat cărăra li s-au administrat anterior tratamente disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamente disponibile. S-a concluzionat că medicamentul Regorafenib (denumire comercială Stivarga) recomdandat întrunește punctajul de includere condiționată în lista care cuprinde denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări de sănătate. (file x). Or, raportat la prescripția medicală și diagnosticul ce i-a fost dat recurentei - reclamante, respectiv adenocarcinom sigmoidian stenozant stadiul IV (hepatic)", în acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că nu se poate reține că există o aparență a dreptului în favoarea recurentei - reclamante, câtă vreme indicația terapeutică, astfel cum rezultă din scrisoarea medicală depusă la dosarul cauzei, nu coincide nici cu cea pentru care a fost întocmit Raportul de evaluare a medicamentului și nici cu indicația terapeutică menționată în cadrul acțiunii de fond ce face obiectul dosarului nr. x/2025 Astfel, dacă în dosarul de fond nr. x/2025 reclamanta a solicitat obligarea pârâților "la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Regorafenib (denumire comercială Stivarga) pentru indicația terapeutică neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazat, cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile. ….)", în dosarul de față, reclamanta a fost diagnosticată cu adenocarcinom sigmoidian ..(hepatic), iar în RCP-ul produsului, precum și în Raportul de evaluare la care chiar aceasta face referire în motivele de recurs (Raport finalizat la data de 14.09.2023, ale cărui Concluzii există la dosarul de fond), nu se regăsește indicația terapeutică a reclamantei, de cancer hepatic, ci idicația de cancer colorectal. Recurenta - reclamantă nu a făcut dovada că i s-a pus diagnosticul de " neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal metastazat cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile. Acestea includ chimioterapia pe bază de fluoropirimidină, un tratament anti-VEGF (vascular endothelial growth factor) și un tratament antio - EGFR (epitermal growth factor receptor)". Așadar, chiar și în situația în care medicamentul Regorafenib ar fi inclus în Listă pentru tratamentul de primă linie pentru pacienții adulți cu neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazat, cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile, reclamanta nu ar avea dreptul la acest medicament, având în vedere că diagnosticul acesteia este diferit față de cel pentru care solicită acordarea acestuia. Astfel, recurenta - reclamantă solicită asigurarea medicamentului pentru o indicație terapeutică pe care nu o are, doar pentru faptul că pentru indicația solicitată există o decizie de includere condiționată. În speță, chiar și în situația în care s-ar fi luat o decizie de de includere în listă a medicamentului pentru neoplasm colorectal, cel puțin la nivel de aparență, reclamanta nu ar fi avut dreptul la decontare, întrucât nu a făcut dovada că i s-a pus acest diagnostic, diagnosticul său fiind adenocarcinom sigmoidian stenozant stadiul IV (hepatic). Cum acțiunea recurentei - reclamante este fundamentată pe susținerea că raportat la data înregistrării dosarului în care s-a întocmit raportul de evaluare depus în extras la dosarul cauzei, ar fi trebuit ca până în prezent să se ia o decizie referitoare la includerea medicamentului în Lista prevăzută de H.G. nr. 720/2008, conform art. 6 alin. (1) din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, însă pentru indicația " neoplasm colorectal (CCR - cancer colorectal) metastazat cărora li s-au administrat anterior tratamentele disponibile sau care nu sunt considerați candidați pentru tratamentele disponibile", ordonanța președințială fiind formulată prin raportare la acțiunea de fond ce vizează o altă indicație terapeutică decât cea cu care a fost diagnosticată recurenta - reclamantă în dosarul de față, respectiv adenocarcinom sigmoidian stadiu IV (hepatic), în mod corect prima instanță a constatat că nu există o aparență a dreptului în favoarea reclamantei în privința decontării costului medicamentului Regorafenib, întrucât, nici în situația unei decizii de includere în Listă, acest medicament nu ar fi decontat pentru afecțiunea de care suferă reclamanta. Întrucât art. 997 C. proc. civ. prevede îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte reține că, în contextul neîndeplinirii condiției aparenței dreptului, celelalte condiții nu se mai impune a fi analizate, acțiunea reclamantei fiind în mod legal respinsă, ca nefondată. Neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. este suficientă pentru respingerea cererii, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte condiții. Astfel, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 997 C. proc. civ., raportat la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, criticile recurentei - reclamante nefiind apte să conducă la reformarea acestei soluții. III. Temeiul legal și soluția adoptată în recurs. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.