Decizia nr. 2626/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1758 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 10.07.2024 sub nr. pe rolul București - secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat completarea hotărârii, respectiv sentința civilă nr. 934 din 31 05 2024, pentru omiterea pronunțării asupra unui capăt de cerere accesoriu. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1758 pronunțată la 01 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Scrabble, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civilă nr. 1758 pronunțată la 01 noiembrie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de completare a hotărârii. În cuprinsul motivelor de recurs, partea recurentă a susținut următoarele: Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a considerat că precizările formulate în cursul judecății ar reprezenta o extindere a obiectului cererii, deși ele derivau în mod direct și necesar din acțiunea inițială.

Cererea introductivă, calificată drept "cerere în anulare", a stabilit încă de la început cadrul procesual, solicitând anularea hotărârii Biroului Federal al FRSc pentru greșita aplicare a regulamentelor și, în subsidiar, recalcularea rezultatelor competiției pe baza hotărârilor federative aplicabile. În acest context, solicitările ulterioare privind verificarea modului de aplicare a regulamentelor nu constituiau o modificare a cererii, ci o dezvoltare firească a pretențiilor deja formulate, fiind intrinsec legate de obiectul acțiunii. Judecătorul fondului a interpretat eronat art. 204 C. proc. civ., instanța calificând precizările ca fiind tardive, deși acestea au fost formulate la solicitarea expresă a instanței și înainte de pronunțarea hotărârii.

Întrucât prima instanță a cerut clarificări, partea avea obligația de a răspunde, iar aceste clarificări nu puteau fi considerate o modificare a cererii, ci o completare necesară pentru buna administrare a justiției. În plus, solicitarea subsidiară privind verificarea aplicării regulamentelor, reiterată constant la termenele de judecată din 11.03.2024 și 08.04.2024, reprezenta o cerere alternativă derivată logic din capătul principal, fără a extinde obiectul cauzei. Partea recurentă susține că au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute de C. proc. civ., respectiv principiul aflării adevărului prevăzut de art. 5, dreptul la apărare consacrat de art. 13 și principiul contradictorialității reglementat de art. 14. Instanța avea obligația de a analiza fondul tuturor solicitărilor formulate înainte de pronunțarea hotărârii, mai ales în condițiile în care chiar ea a dispus clarificări.

Prin respingerea cererii ca inadmisibilă sau tardivă, fără analizarea fondului, instanța a restrâns dreptul părții de a-și susține cauza și a ignorat obligația de a soluționa toate capetele de cerere, încălcând art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Totodată, prin această omisiune, instanța a afectat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. În ansamblu, argumentele susțin că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin calificarea eronată a precizărilor ca modificări ale cererii, prin aprecierea nejustificată a tardivității acestora și prin neanalizarea fondului unor pretenții care derivau direct din cererea inițială.

Toate aceste aspecte justifică admiterea recursului, casarea sentinței atacate și soluționarea cauzei în sensul admiterii cererii de completare a hotărârii. 4. Apărări formulate în cauză Intimata-pârâtă Federația Română de Scrabble nu a depus întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Demersul judiciar al reclamantei A., astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1.

al acestei decizii, vizează solicitarea de completare a hotărârii, respectiv sentința civilă nr. 934 din 31 05 2024, pentru omiterea pronunțării asupra unui capăt de cerere accesoriu, respectiv "să fie verificată corectitudinea aplicării regulamentelor astfel cum au fost ele stabilite". Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea, reclamanta A. formulând recurs, criticile fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză. Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul cererii de chemare în judecată, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul acțiunii cu care a fost investită.

În acest context, recursul formulat de reclamantă este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate. Cu titlu de chestiune prealabilă Curtea reține faptul că, în privința criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situației de fapt acestea exced controlului instanței de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinței nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege și nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., prin care recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit a dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 204 C. proc. civ. și au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului civil prevăzute de C. proc. civ., afectând dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că soluția de respingere a cererii de completare a hotărârii este legală. Este nefondată susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond ar fi aplicat greșit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., când a apreciat că precizările depuse în cursul judecății ar constitui o extindere a obiectului cererii introductive. Cererea de chemare în judecată determină limitele învestirii instanței, iar judecătorul național nu poate analiza pretenții care nu au fost formulate în mod expres și valabil în cuprinsul acesteia.

Din analiza cererii introductive rezultă fără echivoc că reclamanta a solicitat exclusiv anularea unor acte administrative ale Federației Române de Scrabble, fără a formula un capăt de cerere distinct, subsidiar sau accesoriu, privind verificarea modului de aplicare a regulamentelor sau recalcularea punctajelor competiției. Pretențiile referitoare la modul de transpunere a hotărârilor federative au fost formulate ulterior, prin precizări depuse după primul termen de judecată. Instanța de fond a reținut în mod corect că nu mai putea fi modifica obiectul acțiunii, întrucât cererea nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 204 C. proc. civ. Faptul că prima instanța a solicitat clarificări nu echivalează cu deschiderea posibilității de a introduce noi pretenții, ci aceasta urmărea exclusiv identificarea exactă a obiectului acțiunii astfel cum fusese inițial formulat.

Critica referitoare la modul de aplicare a art. 204 C. proc. civ. este nefondată. Partea recurentă susține că precizările depuse la dosar nu constituie o modificare a cererii, ci o dezvoltare firească a acesteia. Instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului a interpretat corect dispozițiile legale. Modificarea cererii de chemare în judecată este permisă numai până la primul termen de judecată la care reclamantul este legal citat, iar în cauză primul termen a fost la data de 17 noiembrie 2023. Precizările prin care reclamanta a solicitat, în subsidiar, verificarea modului de aplicare a regulamentelor au fost depuse ulterior acestui termen, respectiv la 28 noiembrie 2023, 11 martie 2024 și 8 aprilie 2024, astfel încât nu pot produce efectul extinderii obiectului acțiunii.

Instanța de fond a observat în mod corect că precizările formulate de către reclamantă nu pot fi calificate drept completări ale cererii, ci reprezintă pretenții noi, depuse tardiv și în afara cadrului procesual stabilit prin cererea introductivă. Referitor la critica privind pretinsa încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul aflării adevărului, dreptul la apărare și principiul contradictorialității, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată. Instanța de fond a asigurat părților posibilitatea de a formula apărări, a solicitat clarificări și a analizat toate cererile formulate în mod valabil. Respingerea cererii de completare nu s-a întemeiat pe o lipsă de analiză, ci pe constatarea corectă că instanța nu a fost învestită cu pretenția suplimentară invocată de reclamantă.

Principiile procesuale invocate nu pot fi interpretate în sensul derogării de la regulile privind stabilirea limitelor învestirii instanței și modificarea cererii de chemare în judecată. Instanța nu poate analiza pretenții formulate în afara cadrului procedural legal, întrucât ar încălca chiar dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. Susținerea recurentei-reclamante în sensul că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere accesoriu, nu poate fi primită. Instanța de recurs precizează că pentru a exista o omisiune de a se pronunța, trebuie să existe un capăt de cerere formulat în mod valabil. Or, pretenția privind verificarea modului de aplicare a regulamentelor nu a fost cuprinsă în cererea introductivă, iar precizările ulterioare nu au fost formulate în condițiile legii.

În lipsa unui capăt de cerere valabil, nu se poate reține existența unei omisiuni de a se pronunța, iar instanța de fond a respins în mod corect cererea de completare a hotărârii. Față de susținerea că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte arată că dreptul la un proces echitabil nu este încălcat prin aplicarea normelor procedurale interne privind limitele învestirii instanței și modificarea cererii de chemare în judecată. Partea reclamantă a avut acces la instanță, a putut formula cereri și apărări, iar Curtea de Apel a motivat soluția în mod corespunzător. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că art. 6 nu garantează un anumit rezultat al procesului și nu obligă instanțele să analizeze pretenții formulate în afara cadrului procedural legal.

În consecință, nu se poate reține nicio încălcare a dreptului la un proces echitabil. Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (2), art. 204 și art. 444 C. proc. civ., că nu a existat un capăt de cerere valabil care să justifice completarea hotărârii și că nu au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului civil sau normele de drept material invocate. Prin urmare, criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât instanța de fond a pronunțat o soluție legală, temeinică și proporțională, în limitele competenței sale, cu respectarea dispozițiilor legale incidente și a jurisprudenței relevante. Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea soluției primei instanțe, nefiind incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1758 pronunțate la 1 noiembrie 2024 de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Pronunțată astăzi, 15 mai 2025.