Decizia nr. 17/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 130/2025 a Curții de Apel Galați

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 19.08.2024 pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat obligarea pârâților să efectueze demersurile specifice de includere în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente TRAMETINIB tb de 2 mg (denumire comercială Mekinist) și DABRAFENIB tb de 75 mg (denumire comercială Tafinlar) și pentru afecțiunea de care suferă, respectiv tumoră malignă bronhii și pulmon.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 130 din 07 mai 2025, Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității acțiunii invocate de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății; a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România; a obligat pârâta Agenția Națională Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii combinației de medicamente Trametinib tb de 2 mg Mekinist) și Dabrafenib tb de 75 mg (Tafinlar), în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, pentru indicația terapeutică Mezoteliom pleural; a respins în rest acțiunea.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANMDMR, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză În dosarul instanței de recurs nu s-a depus întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 octombrie 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează a analiza excepția din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută. Capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și susținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, în speță, potrivit înscrisului depus din oficiu la dosarul instanței de recurs, intimatul-reclamant A. a decedat la data de 25 mai 2025, conform actului de deces nr. 25/2025, eliberat de Primăria Suraia, județ Vrancea . Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ., iar față de obiectul cauzei, care a vizat efectuarea demersurilor necesare în vederea asigurării unui tratament medical pentru afecțiunea de care suferă intimatul-reclamant, fiind strâns legat de persoana acestuia, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în considerarea intervenirii decesului intimatului-reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă și va casa sentința recurată. Totodată, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului și va anula acțiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, astfel cum impun dispozițiile art. 40 alin. (1) C. proc. civ.