ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2772/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.10.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente DABRAFENIB (denumire comercială TAFINLAR) și TRAMETINUBUM (denumire comercială MEKINIST), fără somație și fără trecerea unui termen, până la soluționarea definitivă a cauzei nr. x/2024, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pe calea ordonanței președințiale, în materia contenciosului administrativ, precum și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Guvernul României, pe cale de excepție.

Pârâtul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței admiterea excepției inadmisibilității acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, și respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANMDMR, admiterea excepției lipsei rămânerii fără obiect a acțiunii în contradictoriu cu ANMDMR, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă în principal, și ca neîntemeiată în subsidiar.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței admiterea excepției calității sale procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1720 din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității și excepția rămânerii fără obiect, invocate de pârâți, ca neîntemeiate; s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și au fost obligați pârâții să asigure reclamantei, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), combinația de medicamente DABRAFENIB (denumire comercială TAFINLAR) și TRAMETINIB (denumire comercială MEKINIST), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel București.

Împotriva sentinței civile nr. 1720 din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1720 din 28 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au formulat cereri de recurs.

3.1 Recursul formulat de pârâtul Guvernul României

Recurentul-pârât Guvernul României, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, respectiv casarea sentinței recurate, iar, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a excepției inadmisibilității acțiunii, pe calea ordonanței președințiale, iar, pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată.

În esență, precizând că își menține integral apărările de la fond, a considerat că, în mod nelegal, instanța a admis acțiunea față de Guvernul României obligând această autoritate la asigurarea către reclamantă a medicamentelor DABRAFENIB (denumire comercială TAFINLAR) și TRAMETINIB (denumire comercială MEKINIST) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.

Astfel, față de dispozițiile instanței de fond privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a criticat soluția de respingere a acesteia, cu precizarea că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, subliniind că Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care, la rândul său, are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune.

Redând dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 720/2008, ale art. 219 alin. (7) și art. 220 alin. (3) și (4) din Legea nr. 95/2006, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, cu modificări și completări, a apreciat că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei și a inițierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situației litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României, în integralitatea sa, ca organism colegial.

Chiar din modul în care sunt formulate normele ce reglementează procedura elaborării, avizării și prezentării proiectelor de acte normative se distinge aspectul potrivit căruia actele se inițiază de către autoritățile de specialitate, potrivit domeniului de activitate, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern.

Astfel, este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv, recurentul făcând trimitere la sentința civilă nr. 30 din 13 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Brașov.

În aceste condiții, a susținut că Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior menționate.

Guvernul României, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentului către intimata-reclamantă, iar soluția instanței de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă (numai pentru a avea cunoștință despre situația creată), neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

În ceea ce privește dispozițiile instanței de fond privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de Guvernul României, recurentul a apreciat că acestea au fost pronunțate cu încălcarea normelor de specialitate în vigoare. Pornind de la interpretarea literală și logică a legii, este evident că acțiunea de fond trebuie să aibă obiect identic cu ordonanța președințială. Dar, astfel cum este formulată pretenția dedusă judecății, se circumscrie activității de contencios administrativ.

Enunțând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a arătat că obiectul acțiunii se circumscrie exclusiv exigențelor legii speciale, cererea urmând a fi întemeiată în drept, de către reclamant, pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. În schimb, ordonanța președințială are ca temei legal dispozițiile art. 997-1002 C. proc. civ.. Astfel, în speță, pretenția afirmată în cererea reclamantei nu poate deroga de la aplicarea legii speciale, litigiul fiind unul eminamente de contencios administrativ.

În concluzie, invocând dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul a apreciat că ordonanța președințială în materia contenciosului administrativ este inadmisibilă.

Raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, recurentul a mai susținut că dispozițiile instanței de judecată în prezenta cauză în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 alin. (1) și (5) din C. proc. civ. sunt nelegale.

Astfel, în opinia sa, instanța de judecată trebuia să verifice dacă medicamentul este inclus în Lista de decontare și dacă are protocol terapeutic aprobat.

Având în vedere judecarea și admiterea cererii de ordonanță președințială, în regim de urgență, fără a analiza elementele de fond, recurentul a fost prejudiciat de dreptul la un proces echitabil.

Potrivit Anexei nr. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014 privind documentația care trebuia depusă de solicitanți, instrumentele metodologice utilizate în procesul de evaluare, în vederea includerii în Listă, solicitantul trebuie să depună o cerere la sediul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor medicale din România care evaluează tehnologiile medicale în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a medicamentului în Lista de medicamente compensate.

În prezent, legislația națională nu permite rambursarea medicamentelor ale căror indicații terapeutice nu au fost aprobate național sau de către Agenția Europeană a Medicamentului.

Concluzionând, a arătat că Ministerul Sănătății are competența de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către ANMDMR după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor și, în cazul medicamentelor pentru care s-a emis decizie de includere condiționată în Listă, după încheierea unui contract de tip cost-volum cu deținătorii autorizațiilor de punere pe piață.

Așadar, în speță, Guvernul nu are decât aptitudinea de a aproba prin act administrativ o Listă de medicamente, ulterior parcurgerii unor etape prevăzute de legislația de specialitate, de către autoritățile de resort în domeniul medical.

În fine, recurentul a susținut că, prin admiterea cererii intimatei-reclamante astfel cum a fost formulată, instanța de fond a depășit competența conferită puterii judecătorești. Etapa de evaluare administrativ științifică a documentației medicamentului pentru care se solicită includerea în Lista medicamentelor compensate este obligatorie, are caracter imperativ și, ca atare, nu se poate deroga de la aceasta, cu privire la acest aspect invocând sentința civilă nr. 1692/11.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus repingerea cererii de emitere a unei ordonanței președințiale.

În fine, pe fondul cauzei, a arătat recurentul că, fără a nega dreptul reclamantei de a efectua toate demersurile pe care le presupune cazul său special, pentru asigurarea dreptului la sănătate și, implicit, la viață, acest drept trebuie exercitat în limitele legii și cu respectarea procedurilor care să asigure un tratament nediferențiat pentru toți pacienții. Imprejurarea că reclamantei i-a fost prescrisă combinația de medicamente DABRAFENIB (denumire comercială TAFINLAR) și TRAMETINUBUM (denumire comercială MEKINIST), de către medicul său curant nu poate avea relevanță juridică, deoarece utilizarea tratamentului pentru afecțiunea de care suferă intimata-reclamantă se face off-label, iar în acest caz medicii și pacienții, deopotrivă, își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate la nivel național de către A.N.M.D.M.R. și la nivel european de către Agenția Europeană a Medicamentului, recurentul-pârât Guvernul României neputând fi obligat să suporte costul unui asemenea tratament experimental.

În cadrul ordonanței președințiale, instanța de judecată are doar posibilitatea de a realiza un examen sumar al dreptului, pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, iar pe această cale nu se poate dispune obligarea recurentului-parât Guvernul României de a deconta din Bugetul F.N.U.A.S.S. combinația de medicamente solicitată de intimata-reclamantă, neexistând temei legal de decontare. Totodată, dacă s-ar da curs solicitării sale, în lipsa unor studii medicale de specialitate relevante, s-ar putea crea reclamantei falsa speranță într-un medicament minune, cu consecințe psihologice grave în caz de ineficiență.

3.2 Recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că instanța a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1)

1

din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022.

Enunțând dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) si art. 32 alin. (1) C. proc. civ., a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului reținând că "în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind partajată între Ministerul Sănătății și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora Lista, respectiv Guvernul României, care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre, fiind eronat raționamentul logico-juridic folosit.

Obligarea pârâților, deci și a Ministerului Sănătății, la asigurarea acestei combinații de medicamente către reclamantă, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, presupune suportarea de către pârâți a contravalorii acestuia. Atribuțiile ministerului în procedura de recunoaștere a acestui tratament pentru indicația terapeutică a reclamantei, deci de introducere a combinației de medicamente în Listă, nu pot justifica, sub nicio formă, calitatea procesuală pasivă într-un litigiu care are alt obiect, respectiv asigurarea medicamentelor (deci suportarea contravalorii acestor de către pârâți).

Instanța face confuzii nepermise între noțiunile de "asigurare", "decontare" și "introducere în listă" și efectele juridice ale acestora. Obiectul cauzei îl reprezintă asigurarea medicamentelor în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, deci decontarea (asigurarea) acestora de către pârâți, nu obligarea pârâților la includerea lor în Listă.

Ministerul Sănătății nu poate asigura reclamantei această combinație de medicamente întrucât nu poate efectua plăți legale din bugetul propriu decât pentru medicamentele strict limitativ prevăzute de art. 16

1

din Legea nr. 95/2006, printre care nu se regăsește și aceasta.

De asemenea, a reiterat faptul că Ministerul Sănătății nu are atribuții nici în legătură cu elaborarea Listei. În conformitate cu prevederile Ordinului MS nr. 861/2014, Ministerul Sănătății are competența de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către ANMDMR, după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor.

Ministerul Sănății neavând atribuții legale privind asigurarea unor medicamente fără contribuție personală, ci doar a medicamentelor expres și limitativ prevăzute de art. 16

1

din Legea nr. 95/2006, printre care nu se regăsește și cel solicitat de către reclamantă și care face obiectul prezentei cauze. Totodată, instanța nu motivează în niciun fel soluția de respingere a apărărilor ministerului referitoare la modificările aduse de O.G. nr. 37/2022 dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 95/2006. Toate aceste argumente demonstrează o gravă încălcare a dispozițiilor art. 32 lit. b) din C. proc. civ. care obliga instanța de judecată să aibă în vedere la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a ministerului toate dispozițiile legale invocate în susținerea acesteia și aplicabile situației supuse analizei.

Recurentul-pârât a mai susținut că instanța a pronunțat sentința cu încălcarea prevederilor 1443 C. civ., în mod greșit respingând excepția inadmisibilății din perspectiva răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților.

Astfel, a reiterat că, în opinia sa, nu există solidaritate pasivă între pârâți. Formularea "obligarea pârâților" din cererea care formează obiectul acțiunii produce aceleași efecte juridice ca și solidaritatea, întrucât reclamanta poate solicita îndeplinirea obligației (asigurarea combinației de medicamente) de la oricare dintre pârâți.

Prin raportare la definiția primară a solidarității pasive reglementată de art. 1443 din C. civ., de esența solidarității pasive este tocmai faptul că toți pârâții sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație. Or, astfel cum a reținut și instanța de fond, pârâții din prezenta cauză au atribuții și obligații diferite în procedura de includere a medicamentului în Listă și în procedura de decontare a medicamentelor introduse în Listă. Prin urmare, aceștia nu pot fi obligați în solidar, ci doar la prestații diferite, motiv pentru care se impune admiterea excepției astfel invocată.

Așadar, admiterea cererii și obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, ANMDMR și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la asigurarea către reclamantă a combinației de medicamente solicitată, reprezintă, în esență, reținerea cauzei de solidaritate pasivă, contrar dispozițiilor art. 1443 C. civ.

De asemenea, a arătat recurentul că instanța a pronunțat sentința cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004.

Contrar aspectelor reținute de către instanța de fond, a susținut că obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială excede obiectului acțiunii în contencios administrativ care, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004 poate consta, așa cum s-a prezentat și anterior, într-un act administrativ sau în faptul nesoluționării în termen a unei cereri referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim, precum și în refuzul justificat de soluționare a unei cereri cu acest obiect sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau intersului legitim.

Raportat la speța dedusă judecății, se reține faptul că, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, contractul cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 2 din Legea farmaciei nr. 266/2008, medicamentele care se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor naționale de sănătate curative se eliberează prin farmaciile aparținând unităților sanitare prin care acestea se derulează sau alte farmacii, după caz.

Pe calea contenciosului administrativ se poate solicita autorității pârâte să îndeplinească un anumit act/operaține administrativă din sfera sa de competență iar nu să garanteze îndeplinirea unui fapt ce cade în sfera de competentă a altei autorități, instituții sau persoane juridice de drept privat, l-iste adevărat că art. 241 alin. (1) din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede dreptul asiguraților de a beneficia de medicamente cu sau fără contribuție personală. Însă acest drept nu este absolut, fiind condiționat de existența unei prescripții medicale pentru medicamentul necesar, iar contravaloarea acestora se suportă numai pentru indicațiile terapeutice autorizate și incluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

De esența contenciosului administrativ este fie existența unui act administrativ a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluționarea de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a rezolva, manifestări ori omisiuni ale autorității publice prin care subiectul care poate sesiza instanța de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

Pentru a fi admisibilă o acțiune în contencios administrativ nu este suficientă condiția ca pârâții chemați în judecată să fie autorități publice, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci este necesar să se conteste un act administrativ sau un fapt asimilat actelor administrative, respectiv să fie invocat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori să se solicite constatarea nesoluționării în termenul legal a unei cereri.

Prin urmare, reclamanta a invocat pur formal refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa cererea adresată acestora. întrucât o atare manifestare de voință a instituțiilor pârâte nu numai că nu a fost exprimată anterior sesizării instanței, dar nici nu putea obiectiv să fie manifestată.

In opinia recurentului, instanța a pronunțat sentința și cu încălcarea prevederilor art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006, care prevede între atribuțiile CNAS în domeniul programelor naționale de sănătate și faptul că asigură finanțarea programelor naționale de sănătate curative.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și H.G. nr. 144/2010, Ministerul Sănătății nu are atribuții privind acordarea către pacienți a unor medicamente în regim de compensare 100%.

Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente elaborată de Ministerul Sănătății și CNAS și aprobată prin hotărâre a Guvernului și numai pentru acele medicamente care au indicațiile terapeutice autorizate și incluse în rezumatul caracteristicilor produsului, condiții neîndeplinite la acest moment în cauză.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitor la condițiile de admisibilitate și aparența de drept, recurentul a susținut că pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, art. 997 alin. (1) C. proc. civ. stabilește condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.

În analiza existenței/inexistenței aparenței de drept în favoarea reclamantei, instanța a reținut corect lipsa cadrului legislativ pentru solicitarea reclamantei însă, în mod total nejustificat, admite cererea motivând soluția prin raportare la aspecte străine de obiectul cauzei, respectiv prin raportare la procedura includerii medicamentului în Lista celor care se decontează.

Reclamanta nu a solicitat, în condițiile art. 997 C. proc. civ., ca instanța de contencios administrativ să exercite la nivel de aparență și de urgență un control de legalitate cu privire la refuzul pârâților de a include pe Lista medicamente/or compensate integral combinației de medicamente enunțate în petitul acțiunii, dar solicitarea în aceste condiții reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare a dosarului de fond (în acest sens, fiind și Hotărârea civilă nr. 157/2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași într-o cauză similară).

Instanța de fond a reținut că în favoarea reclamantei există aparența dreptului și a admis cererea aplicând cauzei o ipoteză străină de natura acesteia, respectiv atribuțiile pârâților în procesul de introducere/extindere a listei, aspect străin de obiectul cauzei care vizează asigurarea, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, a medicamentului, demers cu privire la care reclamanta nu are dreptul.

Obiectul cauzei îl reprezintă asigurarea medicamentelor în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, deci decontarea acestora de către pârâți, nu obligarea pârâților la includerea lor în Listă.

Or, apărările ministerului au fost tocmai în sensul că acest medicament nu are indicație terapeutică pentru afecțiunea reclamantei, neavând nicio relevanță atribuțiile pârâților pentru modificarea listei. Tocmai lipsa indicației terapeutice și inexistența protocoalelor terapeutice aprobate pentru această afecțiune au fost criteriile invocate de către minister în susținerea solicitării de respingere a cererii, întrucât administrarea medicamentului în aceste condiții poate fi riscantă pentru reclamantă și îi poate chiar agrava starea de sănătate.

Pentru a soluționa dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ar fi trebuit ca instanța să verifice cu prioritate dacă medicamentele sunt în Lista de decontare și dacă au protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

Conform aspectelor reținute de către instanța de fond, "aparența dreptului este în favoarea reclamantei cu atât mai mult cu cât, la data de 22.03.2023 ANMDMR a emis Raportul de evaluare a medicamentului de includere condiționată pe lista de compensate și a recomandat elaborarea protocolului terapeutic, iar până la data introducerii cererii nu s-a procesat la completarea H.G. nr. 720/2008 și nici a OMS nr. 564/2021 cu privire la acest medicament."

Or, prin raportare la prevederile legale mai sus-menționate, prezentate pe larg și în cuprinsul întâmpinării, a apreciat recurentul că instanța fond era obligată să rețină că dispozițiile legale stabilesc obligativitatea parcurgerii unei anumite proceduri în vederea includerii unui medicament pentru o nouă indicație terapeutică în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, această procedură nefiind parcursă în prezenta cauza.

Astfel, chiar și în eventualitatea emiterii unei decizii de includere condiționată în Listă, accesul pacienților la aceste medicamente ce au decizie de includere condiționată în Listă este posibil numai prin intermediul contractele de tip cost-volum/cost-volum-rezultat și numai după ce acestea vor fi încheiate între deținătorii autorizațiilor de punere pe piață și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și/sau Ministerului Sănătății. Acest tip de contracte asigură un bun control al cheltuielilor pentru medicamente astfel încât autoritatea publică să poată asigura tratament specific pentru cât mai mulți pacienți.

In acest sens, în conformitate cu prevederile actului normativ mai sus menționat, deținătorul de autorizație de punere pe piață (DAPP) decide începerea și derularea procesului de negociere/renegociere a unui contract cost-volum, interval de timp pe care Ministerul Sănătății nu îl poate aprecia sau gestiona.

Așadar, în opinia sa, la nivel de apartenență, reclamanta nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentelor, deoarece această combinație de medicamente nu figurează la data solicitării, potrivit Ordinului nr. 564/299/2021, pe lista anexa corespunzătoare medicamentelor compensate, de care poate beneficia reclamanta în calitate de asigurat, pentru indicația sa terapeutică.

Pentru aceste medicamentele nu există studii clinice aprobate care să confere siguranța administrării pentru alte indicații terapeutice decât cele din RCP sau din protocolul terapeutic aprobat, protocol terapeutic care coincide cu indicațiile terapeutice din RCP. Instanța nu poate suplini pe cale judiciară lipsa studiilor clinice relevante avute în vedere atunci cănd deținătorul autorizației de punere pe piață a unui medicament se adresează ANMDMR pentru evaluarea medicamentului în vederea includerii în listă sau în vederea extinderii indicațiilor terapeutice.

Față de acest aspect, sunt incidente prevederile art. 4 din OMS/CNAS nr. 564/499/2021.

Or, un medic aflat în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate nu are posibilitatea legală de a prescrie un medicament în afara protocolului terapeutic, iar un medic care nu se află în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate, chiar dacă poate prescrie un medicament off-label, acesta nu se poate deconta de către casa de asigurări de sănătate, acest fapt fiind interzis de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

3.3 Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a susținut că combinația de medicamente Mekinist (DCI Trametinibum) și Tafinlar (DCI Dabrafenibum) a fost evaluată în cadrul Direcției evaluare și tehnologii medicale din cadrul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în condițiile Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac.

Decizia nr. 191/21.02.2024 de includere condiționată a medicamentului Tafinlar (DCI Dabrafenibum) pentru indicația "Dabrafenib în asociere cu Trametinib este indicat în tratamentul pacienților adulți cu cancer bronho-pulmonar altul decât cu celule mici în stadiu avansat, cu mutație BRAF V 600", cu mențiunea că asocierea dabrafenib și trametinib reprezintă o terapie de primă linie pentru această populație de pacienți a fost emisă în mai puțin de 90 zile lucrătoare de la data depunerii documentație complete de către deținătorul autorizației.

Decizia nr. 192/21.02.2024 de includere condiționată a medicamentului Tafinlar (DCI Dabrafenibum) pentru indicația "Trametinib în asociere cu dabrafenib este indicat în tratamentul pacienților adulți cu cancer bronho-pulmonar altul decît cu celule mici în stadiu avansat, cu mutație BRAF V 600", cu mențiunea că asocierea trametinib și dabrafenib reprezintă o terapie de primă linie pentru această populație de pacienți" a fost emisă în mai puțin de 90 zile lucrătoare de la data depunerii documentație complete de către deținătorul autorizației.

La data prezentei deciziile mai sus menționate au fost comunicate Ministerului Sănătății prin adresa nr. x/22.02.2024 și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin adresa nr. x/22.02.2024.

Prin urmare, pentru medicamentele Mekinist (DCI Trametinibum) și Tafinlar (DCI Dabrafenibum) este necesară doar încheierea contractelor cost-volum dintre deținătorul autorizației de punere pe piață și CNAS, iar ulterior actualizarea protocolului de prescriere. În situația în care contractele cost-volum au fost încheiate, CNAS transmite către Direcția evaluare tehnologii medicale notificarea semnării contractelor cost-volum pentru medicamentele Mekinist și Tafinlar cu indicația amintită.

La data prezentei, Direcția evaluare tehnologii medicale nu a primit nicio notificare de încheiere a negocierii pentru medicamentele Mekinist (DCI Trametinibum) și Tafinlar (DCI Dabrafenibum).

Protocolul de prescriere va fi elaborat de către Comisiile de Specialitate ale Ministerului Sănătății. Precizăm că Direcția evaluare tehnologii medicale nu a primit din partea Comisiilor de la Ministerul Sănătății în vederea avizării protocolului pentru medicamentele Mekinist (DCI Trametinibum) și Tafinlar (DCI Dabrafenibum).

Referitor la situația medicală a pacientei A., recurenta a menționat că indicația terapeutică adenocarcinom pulmonar stadiul IV T3 NB3 Ml, LOW PD-L1 expression, EGFR ȘI ALK negativ, BRAF V600E pozitiv este menționată în rezumatul caracteristicilor produsului "eficacitatea și siguranța trametinib în asociere cu dabrafenib au fost investigate într-un studiu multicentric, nerandomizat, deschis, defaza II, cu trei cohorte, în care au fost înrolați pacienți cu NSCLC în stadiul IV, cu mutație BRAF V600E (Studiul BRF113928)".

Astfel, în momentul în care comisiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății vor elabora protocolul terapeutic, acesta va cuprinde populația de pacienți cu mutația BRAF V600E.

Or, până la data prezentă, Serviciul Evaluare Tehnologii Medicale din cadrul ANMDMR nu a primit nicio adresă de informare din partea CNAS, în ceea ce privește încheierea contractului cost-volum cu deținătorul autorizației de punere pe piață, compania Novartis pentru indicațiile menționate anterior.

Față de cele expuse mai sus, Agenția și-a îndeplinit întru-totul obligațiile legale care îi revin, din punct de vedere al tehnologiilor medicale, în contextul Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de valuare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac, prin emiterea deciziilor de includere condiționată în Lista medicamentelor compensate mai sus menționate.

In aceste condiții, în opinia sa, cererea reclamantei a rămas fără obiect în contradictoriu cu Agenția, fapt ce justifică respingerea ordonanței președințiale ca fiind lipsită de obiect față de ANMDMR, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. c) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a considerat recurenta că sentința civilă nr. 1720/28.10.2024 este nelegală întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ANMDMR are calitate procesuală pasivă.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâților, inclusiv a Agrnției, să îi asigure acesteia, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), combinația de medicamente Mekinist (DCI pulmonar stadiul IV T3 NB3 Ml, LOW PD-L1 expression, EGFR ȘI ALK negativ, BRAF V600E pozitiv și nu includerea acestei combinații de medicamente în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

Or, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă în mod evident că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., calitatea procesuală este una dintre condițiile exercitării acțiunii civile. Și în procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condițiile generale de exercitare a acțiunii civile prevăzute de C. proc. civ., respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, interesul de a acționa și afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecății. Prin urmare, și în situația acțiunii la obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ, calitatea procesuală se raportează la capacitatea de drept public (capacitatea administrativă) a autorității chemate în judecată de a emite un act administrativ sau a îndeplini o anumită operațiune administrativă.

Ipotezele reglementate de lege se referă la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu ca aceasta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă autoritate/instituție publică, respectiv de Casa Națională de Asiguări de Sănătate.

In aceste condiții Agenției, în raport cu actele normative incidente în prezenta cauză și cu dreptul subiectiv material dedus judecății, îi sunt instituite în mod limitativ obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea în/din Listă, mecanism ce însumează atât criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale cât și metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale și propunerea către Ministerul Sănătății a Listei, ce se aprobă prin hotărâre de Guvern și nu de compensare a medicamentelor.

În speța dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a ANMDMR nu este îndeplinită, și în raport de dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a susținut că sentința civilă nr. 1720/2024 cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

De asemenea, în opinia sa, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond a apreciat în mod eronat în ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept.

În analiza existenței/inexistenței aparenței de drept în favoarea intimatei-reclamante, respectiv a dreptului de a i se deconta o combinația de medicamente solicitată, instanța trebuie să verifice dacă această combinație de medicamente este inclusă în Lista de decontare și dacă are protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

Raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, intimata nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea combinației de medicamente solicitate conform art. 231 și 232 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în calitate de asigurat, deoarece combinația de medicamente nu figurează pe lista corespunzătoare medicamentelor compensate pentru indicația terapeutică adenocarcinom pulmonar stadiul IV T3 NB3 Ml, LOW PD-L1 expression, EGFR ȘI ALK negativ, BRAF V600E pozitiv, de care poate beneficia intimata în calitate de asigurată.

Cu privire la neprejudicierea fondului, recurenta a considerat că, prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de judecată a recunoscut intimatei-reclamante dreptul la un medicament care nu are indicația terapeutică în protocolul terapeutic.

Astfel, având în vedere judecarea și admiterea cererii de ordonanță președințială în regim de urgență, fără a analiza elementele de fond, pârâta a fost prejudiciată de dreptul la un proces echitabil.

Totodată, recurenta-pârâtă a considerat că, soluția pronunțată nu corespunde realității de drept a speței.

În conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, etapele procesului de evaluare de către ANMDMR a tehnologiilor medicale în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a unui medicament în Lista de medicamente compensate.

Prin urmare, în cauza de față nu se poate reține o pasivitate a pârâtei, întrucât deținătorul autorizației de punere pe piață a depus o cerere de evaluare în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014 iar medicamentele au fost evaluate pentru indicațiile din rezumatul carateristicilor produsului.

O altă critică pe care a înțeles să o aducă hotărârii judecătorești atacate prin prezenta cerere de recurs are în vedere faptul că, prin admiterea cererii intimatei reclamante, astfel cum a fost formulată de aceasta, instanța de fond a depășit în mod evident competența conferită puterii judecătorești.

Intimata - reclamantă nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, nu are dreptul de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentelor solicitate conform art. 231 și 232 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în calitate de asigurat, până la încheierea contractelor cost-volum între deținătorul autorizației de punere pe piață și CNAS. ANMDMR și-a îndeplinit obligațiile legale impuse în sarcina sa conform prevederilor legale ale Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, astfel că nu se poate reține culpa agenției care a respectat dispozițiile legale aplicabile domeniului său de activitate.

3.4 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu greșita aplicare și interpretare a legislației specifice asigurărilor sociale de sănătate.

Recurenta a susținut că soluția primei instanțe este nelegală si netemeinică, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală, dovedită de către CNAS cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Astfel, primul motiv de recurs vizează soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS.

Din această perspectivă, recurenta a înțeles să critice faptul că instanța nu a analizat dispozițiile incidente prezentei cauze și nu a avut în vedere obiectul cauzei, respectiv, solicitarea de decontare a combinației de medicamente în litigiu în afara condițiilor legii, de vreme ce combinația pentru indicația specificată de reclamantă: nu este inclusă în Listă și nu are elaborat un protocol de administrare, care să fi fost elaborat de Comisia de specialitate a Ministerului Sănătății, la propunerea ANMDMR și care să fi fost analizat critic și avizat de ANMDMR.

Astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală si netemeinică, insuficient motivată, nesesizând rolul decisiv în prezenta speță al ANMDMR, care potrivit competențelor sale: solicită comisiei de specialitate a Ministerului Sănătății elaborarea protocolului terapeutic al medicamentului în litigiu; analizează critic protocolul terapeutic; avizează protocolul terapeutic, urmând apoi ca Ministerul Sănătății: să elaboreze protocolul terapeutic; să inițieze un proiect de act normativ pentru: includerea în Listă a combinației de medicamente în litigiu pentru indicația de specificată de reclamantă; includerea protocolului în cuprinsul Ordinului ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult decât atât, instanța de fond a înlăturat de la analiză prevederile legale comunitare si naționale incidente cauzei, care să permită soluționarea judicioasă, legală a cauzei, astfel prima instanță a dat o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale aplicabile în cauza de față, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

CNAS nu are niciun fel de atribuție legală. Pârâta ANMDMR este autoritatea publică care solicită comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătății elaborarea protocoalelor terapeutice, potrivit art. 3 din Anexa 1 la Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare. Pârâta ANMDMR analizează critic si avizează protocolul terapeutic al medicamentului DURVALUMAB (denumire comercială IMFIZI), pentru indicația terapeutică de "carcinom de tract biliar nerezecabil sau in stadiu avansat", potrivit art. 3 din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare, pârâtul Ministerul Sănătății, prin comisia de specialitate, elaborează protocolul terapeutic al medicamentului DURVALUMAB (denumire comerciala IMFIZI), pentru indicația terapeutică de "carcinom de tract biliar nerezecabil sau în stadiu avansat", conform art. 4 din Anexa 1 la Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare si art. 3 din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, prima instanță în mod greșit nu a analizat dispozițiile art. 3 și art. 4 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014.

Instanța de fond în mod nelegal: a dispus acordarea tratamentului în litigiu reclamantei fără a exista un protocol de administare a acestuia pentru afecțiunea reclamantei și nu a constatat că ocrotirea dreptului la viață nu poate fi realizat în afara unul cadru legal, care impune limitări rezonabile ale exercițiului acelor drepturi care indirect asigură realizarea dreptului la viață.

De asemenea, este criticat de recurentă faptul că prima instanță nu a înțeles că CNAS nu are nicio atribuție în decontarea unui medicament care: nu este inclus în Listă pentru indicația specificată de reclamantă; nu are elaborat un protocol terapeutic pentru administrarea în indicația (afecțiunea) reclamantei; nu face parte din pachetul de servicii medicale de bază.

Pentru soluționarea cauzei, în mod temeinic și legal, în opinia sa, trebuia avută în vedere decizia civilă definitivă nr. 2945/2022 pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

În mod greșit prima instanța nu a constatat că legitimarea procesuală pasivă nu aparține CNAS și prin raportare la faptul că CNAS: nu intră în raporturi juridice cu asigurații și nici cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale; nu a stabilit niciun fel de raporturi juridice cu reclamanta, raporturi din care să poată izvorî drepturi ori obligații reciproce; nu încheie contracte de furnizare de servicii medicale, medicamente fi dispozitive medicale al căror obiect să îl constituie decontarea contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale acordate asiguraților, această atribuție revenind caselor teritoriale de asigurări de sănătate, care decontează, potrivit legii, furnizorilor de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale și nu asiguraților, contravaloarea numai acelor servicii, medicamente și dispozitive medicale care fac parte din pachetul de servicii de bază, în condițiile contractului-cadru și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.

Prima instanță nu a analizat prevederile art. 262, art. 255 alin. (1), art. 256, art. 258 alin. (1), art. 281 lit. h) și art. 302 lit. b) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, combinația de medicamente în litigiu pentru indicația specificată de reclamantă nu a fost contractată de niciun furnizor de medicamente cu nicio casă de asigurări de sănătate. Prin urmare, combinația de medicamente în discuție a fost prescrisă reclamantei pe riscul medicului și al acesteia.

Cu alte cuvinte, pe calea contenciosului administrativ se poate solicita autorității publice să îndeplinească un anumit act/operațiune administrativă din sfera sa de competentă, iar nu să garanteze îndeplinirea unui fapt ce cade în sfera de competentă a unei alte autorități, instituții sau persoane juridice de drept privat.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea acestui motiv de recurs, ca fondat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS, astfel cum a fost formulată de către instituție și, drept urmare, respingerea acțiunii promovate în contradictoriu cu CNAS ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Al doilea motiv de recurs formulat de recurenta-pârâtă se referă la faptul că, în opinia acesteia, în cauza, contrar celor reținute de prima instanță, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond în mod greșit nu a constatat faptul că nu este îndeplinită condiția existentei în favoarea reclamantei a unei aparențe a dreptului pretins vătămat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "o" din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare.

Reclamanta solicită dec