ÎCCJ, Secția penală, decizia din 16.12.2025 — Prin încheierea penală, din data de 16.09.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă…

Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea penală, din data de 16.09.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă calea de atac promovată de petentul A., împotriva încheierii din 10.07.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Liești în dosarul nr. x/2025. Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Galați a apreciat calea de atac promovată (contestație/apel) ca fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente: Art. 341 alin. (6) din C. proc. pen.

prevede că: "În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală; c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea." Potrivit art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) este definitivă.

În prezenta cauză, Curtea a reținut că petentul a declarat contestație/apel împotriva unei încheieri definitive. Prevederile art. 129 din Constituția României stipulează clar că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Or, Curtea a reținut că dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile reglementate de prevederile art. 341 alin. (6) din C. proc. pen.

În acest sens sunt și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 599 din 21.10.2014 publicate în Monitorul Oficial al României nr. 886 din 05.12.2014, paragrafele 25-26, în care s-a reținut că: "25. Faptul că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă nu este de natură a afecta constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Dispozițiile art. 341 alin. (8) din C. proc.

pen. nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 340 și art. 341 din C. proc. pen., în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. 26. Totodată, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și art. 341 din C. proc.

pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului." În consecință, a apreciat că legea nu prevede o cale de atac suplimentară împotriva acestei încheieri, iar formularea unei contestații/apel la Curtea de Apel este inadmisibilă, întrucât excedează cadrul legal al căilor de atac disponibile și principiului dublului grad de jurisdicție. Împotriva acestei încheieri penale, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând în esență, acdmiterea acesteia, desființarea încheierii penale atacate și pe cale de consecință și restituirea cauzei la procuror.

La termenul de judecată din data de 16 decembrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a contestației formulate de către contestatorul A.. Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prealabil analizării aspectelor invocate de petent, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță." Așadar, obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc.

pen. îl constituie doar soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror prin ordonanță sau rechizitoriu. Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că petentul a dispus de această cale, prin formularea plângerii împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr. 17/II/2/2025 din 23.04.2025 de respingere a Ordonanței nr. 387/250/P/2024 din 24.03.2025 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești. Prin încheierea din 10.07.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Liești a respins ca nefondată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 17/II/2/2025 din 23.04.2025 de respingere a Ordonanței nr. 387/250/P/2024 din 24.03.2025 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești.

Prin încheierea penală din data de 16.09.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă calea de atac promovată de petentul A., împotriva încheierii din 10.07.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Liești în dosarul nr. x/2025. Conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. a) același articol C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca inadmisibilă, tardivă sau nefondată este definitivă. Prin urmare, contestatorului petent nu îi mai este recunoscută calea de atac a contestației împotriva încheierii penale 16.09.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată.

În acest context, Înalta Curte reține că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale, din data de 16.09.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 alin. (2), va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale, din data de 16.09.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 16 decembrie 2025.