ÎCCJ, Secția penală, decizia din 04.12.2025 — cale de atac împotriva sentinței nr. 218/2025 a Judecătoriei Rădăuți

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 218 din data de 21.03.2025 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. x/2024, s-au dispus următoarele: În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. (1) și art. 234 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de penitenciar, persoana vătămată fiind S.C. B. S.A. În baza art. 67 din Noul C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) din Noul C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și lit. b) din C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din Noul C. pen. În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, începând cu data de 08.08.2024 până la zi. În baza art. 399 din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării la domiciliu a inculpatului A.. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul A., că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. (1) și art. 234 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de penitenciar, persoana vătămată fiind S.C. B. S.A. În baza art. 67 din Noul C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și lit. b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) din Noul C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și lit. b) din C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din Noul C. pen. În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu, începând cu data de 08.08.2024 până la zi. În baza art. 399 din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării la domiciliu a inculpatului C.. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul C., că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. S-a luat act că persoană vătămată S.C. B. S.A nu s-a constituit parte civilă în cauză. Prin decizia penală nr. 702 din 19.06.2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpații A. și C. împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 21.03.2025 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. x/2024.

Împotriva deciziei penale nr. 702 din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori, recurenții inculpați C. și A. au declarat recurs în casație. La data de 18.11.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și C., prin apărător ales. Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurenții inculpați C. și A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale. În cauză, cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpaților, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpaților care a exercitat calea de atac în numele acestora.

În motivarea cererii, inculpații A. și C. au invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. În acest sens, s-a considerat că instanța de apel în mod nelegal nu a realizat un minim de analiză al elementelor vizând tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunilor presupus săvârșite de către inculpați. S-a precizat că situația inculpaților nu presupune o parcurgere efectivă cu raportare la vreun mijloc concretizat într-un element material de probă. Concret, situația de fapt reținută de organele de urmărire penală nu descrie nici măcar cu titlu abstract, care este modalitatea de sustragere/deposedare a respectivei cantități de 783 de kg motorină, care este modalitate de imposedare sau care este modalitatea de transportare a respectivei cantități voluminoase.

Așadar, descrierea amănunțită a elementelor de tipicitate obiectivă și subiectivă este cu adevărat necesară în contextul în care hotărârea de condamnare se bazează pe proba testimonială (declarații de martori), în concret declarația martorului D., care a avut calitate de persoană vătămată raportat la presupusa agresiune săvârșită. Astfel, sub aspectul urmării imediate și a legăturii de cauzalitate, instanța de control judiciar nu a realizat nici măcar cu titlu general un minim de analiză, deși se precizează că inculpații s-ar fi deplasat la momentul săvârșirii faptei cu recipient de tip PET de 1, iar presupusa sustragere a unei cantități de combustibil vizează cantitatea voluminoasă de 783 kg motorină și fără a realiza o analiză nici pe legătura între acțiunea principală și cea adiacentă.

S-a considerat că raportarea la cantitatea presupus "furată" nu are vreo raportare la vreun mijloc de probă. S-a argumentat că lipsa parcurgerii unui minim de analiză a elementelor de tipicitate aduce atingerii în mod direct asupra dreptului la apărare și asupra dreptului la un proces echitabil în lumina jurisprudenței conturate la nivel european în materia Convenției Europene a Drepturilor Omului. Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casație nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., prin intermediul acestei căi extraordinare de atac neputând fi analizate aspecte ce sunt supuse camerei preliminare, respectiv critica privind situația de fapt reținută de organele de urmărire penală care, în opinia inculpaților, nu descrie care este modalitatea de sustragere/deposedare a respectivei cantități de 783 de kg motorină, care este modalitate de imposedare sau care este modalitatea de transportare a respectivei cantități voluminoase. Totodată, insuficienta motivare a hotărârii, invocată de inculpați, nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. În realitate, criticile inculpaților nu vizează lipsa elementelor de tipicitate infracțională, ci pe calea recursului în casație, întemeiat pe dispozițiile art. 438 pct. 7 din C. proc.

pen., inculpații critică modalitatea în care instanța de apel a înțeles să interpreteze probatoriul, tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute prin decizia instanței de apel, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 433 C. proc. pen., se limitează exclusiv și în condițiile prevăzute de lege, la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Invocarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc.

pen. Pentru aceste motive, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenții C. și A. împotriva deciziei penale nr. 702 din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenții C. și A. împotriva deciziei penale nr. 702 din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2025.