ÎCCJ, Secția penală, decizia din 03.02.2026 — Prin ordonanța din data de 30 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire…

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța din data de 30 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 297 din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că la data de 25.10.2021 au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, sub nr. x/2021, sesizarea formulată de numitul A. și completarea la aceasta față de magistratul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și a ofițerului de poliție C. din cadrul IPJ Olt, în legătură cu modul de instrumentare și soluționare a dosarului nr. x/2019, în care acesta a avut calitate de persoană vătămată. Plângerea formulată de numitul A. a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea efectuării urmăririi penale, fiind înregistrată la data de 26.04.2022 sub nr. x/2022.

La data de 17.06.2025, prin ordonanța nr. 1747/321/P/2021 (684/P/2022) a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, cauza fiind înregistrată la data de 26.06.2025 sub nr. x/2021, întrucât magistratul procuror B. și-a desfășurat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș. Prin ordonanța din data de 26.09.2025 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

S-a apreciat de către procuror că, față de conținutul faptelor expuse ca fiind infracțiuni pretins comise de magistrat și de ofițerul de poliție care a instrumentat dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub nr. x/2019 și de înscrisurile aflate dosar, nu s-a justificat audierea petentului și a persoanelor reclamate. În fapt, numitul A. a învederat că a formulat mai multe sesizări cu privire la săvârșirea unor fapte de natură penală de către numiții D., E. și F. pe raza localității Potcoava, jud. Olt, acestea fiind reunite și înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sub nr. x/2019, referitor la modul de soluționare a sesizării sale.

În completarea sesizării, petentul a precizat că din anul 2016 și până la formularea prezentei sesizări, a formulat 20 de plângeri împotriva G. și nu s-a luat nicio măsură, reiterând nemulțumirea cu privire la preluarea dosarului de către ofițerul de poliție C.. De asemenea, petentul A. a menționat că martorii audiați în cauză au recunoscut că el a fost amenințat, cercetările au fost tergiversate, iar ofițerul de poliție nu a procedat la audierea martorului H.. Studiind sesizarea formulată de către numitul A., precum și întregul material probator aflat la dosar, s-a constatat de către procuror că în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 297 din C. pen.

și favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., întrucât, petentul își exprimă propriile convingeri cu privire la existența acestora și nu rezultă niciun minim de indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistratul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, de către ofițerul de poliție sau de către alte persoane împotriva cărora petentul a formulat sesizările ce au făcut obiectul dosarul penal nr. x/2019 Împotriva soluției de clasare, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin ordonanța nr. 145/II-2/2025 din 12.11.2025, a respins plângerea formulată. Astfel, împotriva ordonanței din data de 30 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală, a formulat plângere în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc.

pen., petentul A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu Completului C28 C. pen., cu prim termen de judecată la data de 03.02.2026, dosarul de urmărire penală și lucrarea aferentă, fiind înaintate de către procuror. În esență, prin plângerea formulată, petentul a arătat că nu a beneficiat de un proces echitabil, nefiind audiat în cauză, motiv pentru care nu a putut să își facă o apărare corespunzătoare. În acest sens, a arătat că au fost încălcate normele de procedură nefiind efectuată o cercetare cu privire la cele sesizate și nici nu au fost administrate probe, în speță făptuitorii și martorii.

Examinând plângerea petentului A. împotriva ordonanței de clasare contestată în cauză, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că aceasta este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul a dispus clasarea în baza art. 315 alin. (1) lit. b) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., pe motiv faptele sesizate nu există. Din acest punct de vedere, se observă că aspectele învederate de petent nu conțin elemente care ar putea să releve o conduită ilicit-penală imputabilă magistratului procuror și ofițerului de poliție indicați în plângere, care să conducă la efectuarea în continuare a urmăririi penale, întrucât, potrivit art. 305 alin. (3) din C. proc.

pen., este necesar să existe probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale și să nu existe vreunul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din C. proc. pen.. Cu alte cuvinte, este necesar să existe probe care să demonstreze elemente concrete de fapt, subsumate tiparului infracțional ori conduitei incriminate, care să conducă la presupunerea rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză ce nu a dovedită în cauză, criticile vizând neadministrarea de probe.

Relativ la criticile de netemeinicie aduse soluției de clasare, reevaluarea ansamblului actelor de urmărire penală determină judecătorul de cameră preliminară să constate, la rândul său, că acuzațiile indicate de petent în plângerea penală formulată dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii subiective a acestuia față de modalitatea de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către procuror și de ofițerul de poliție implicați în activitatea de instrumentare și/sau soluționare a cauzei menționate în cuprinsul plângerii formulate. Or, în lipsa unor informații independente și obiective, nemulțumirea petentului cu privire la actele de conduită imputate nu poate conferi acestora, doar prin ea însăși, o conotație ilicită și, prin aceasta, semnificația penală invocată.

În acest sens, raportat la faptele imputate, judecătorul de cameră preliminară, notează că independența procurorului în deciziile sale presupune, printre altele, ca el să nu fie supus unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe măsurile și soluțiile dispuse în cauzele instrumentate. Aceasta deoarece, prin specificul lor, măsurile și soluțiile procurorului sunt susceptibile de a provoca nemulțumirea uneia sau alteia dintre părți, iar declanșarea unei anchete penale ca urmare a simplei cereri a părților ar lipsi de conținut dispozițiile ce garantează statutul procurorului ori independența sa. De aceea, intervenția organului de urmărire penală și anchetarea magistraților pentru eventuale infracțiuni, trebuie să se realizeze numai în scopul investigării actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate.

Chiar petentul însuși, în actuala procedură, nu a formulat critici explicite din această perspectivă, limitându-se la a alega caracterul formal al acesteia, ori în sensul că procurorul nu ar fi efectuat o urmărire penală corespunzătoare, prin neaudierea sa, a presupușilor făptuitori și a martorilor. Or, nemulțumirile petentului legate de o presupusă lipsă a anchetei penale, nu pot fi considerate ca fiind suficiente pentru a se aprecia că faptele învederate ar putea constitui infracțiuni și aceasta întrucât privește activitatea procurorului și a ofițerului de poliție, care se circumscriu atribuțiilor lor de serviciu, specifice soluționării cauzei cu privire la care au fost învestiți, respectiv interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale.

În cauza de față, raportat, pe de o parte, la aspectele sesizate de către petent și, pe de altă parte, la verificările efectuate și înscrisurile existente la dosar, nu se identifică minime elemente din care să rezulte, distinct de acuzațiile de încălcare a legii aduse persoanelor menționate în plângere, în ce ar fi constat pretinsele activități de natură penală și să justifice, pe cale de consecință, aserțiunile petentului referitoare la caracterul incomplet al urmăririi penale. Critica petentului vizând absența actelor de urmărire penală și neadministrarea vreunei probe înainte de a se dispune soluția în cauza dedusă judecății, nu poate fi reținută de judecător întrucât existența unui caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale [art. 16 alin. (1) C. proc.

pen..] poate fi identificată din chiar conținutul plângerii penale cu care organul judiciar a fost sesizat, fără a fi necesară efectuarea vreunor alte acte de urmărire penală sau administrarea vreunor probe, așa cum este cazul în speță. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară are în vedere aspectele statuate, cu caracter obligatoriu pentru organele judiciare, de Curtea Constituțională a României în considerentele Deciziei nr. 68/2017, mai exact, în paragraful 101: "Atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), procurorul, din oficiu sau la propunerea organelor de cercetare penală, dispune prin ordonanță clasarea, fără a efectua acte de urmărire penală în cauză.

Cu alte cuvinte, dacă se constată că, de exemplu, fapta denunțată nu este prevăzută de legea penală [art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi], că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate [art. 16 alin. (1) lit. d)] sau că a intervenit amnistia ori prescripția [art. 16 alin. (1) lit. f)], procurorul va dispune prin ordonanță soluția de clasare, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. Curtea reține că, așa cum s-a explicat și în doctrină, acest caz de clasare poate interveni în oricare dintre fazele în care se află dosarul, prin raportare la începerea sau nu a urmăririi penale, a dobândirii calității de suspect sau a celei de inculpat.

Dacă intervine după ce sesizarea este verificată și declarată admisibilă sub aspectul condițiilor de fond și de formă, dar din conținutul ei rezultă fără echivoc incidența unui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, clasarea are natura juridică a unei soluții de neurmărire, iar dacă soluția de clasare intervine după începerea urmăririi in rem, clasarea are valențele unei soluții de netrimitere în judecată." Pentru aceste considerente, Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 30 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2021 (684/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 30 septembrie 2025, emisă în dosarul nr. x/2021 (684/P/2022) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în cameră de consiliu, astăzi, 03 februarie 2026.