Decizia nr. 25/2026 — ÎCCJ, Secția penală — cerere de strămutare

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 23 decembrie 2025, petentul A., a solicitat strămutarea judecării atât a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie cât și a tuturor cauzelor conexe și viitoare derivate din dosarul penal nr. x/2017 al aceleași instanțe susținând, în esență, existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Bacău precum și imposibilitatea reală de constituire a unui complet imparțial la această instanță.

În acest sens, petentul a susținut că atât dosarul penal nr. x/2017 cât și dosarele conexe acestuia, ărintre care și cel a cărui strămutare se solicită, s-au aflat în atenția Curții de Apel Bacău în mod repetat pe o perioadă de aproape zece ani, astfel încât a apreciat că această expunere prelungită creează uzură instituțională și un risc major de antepronuntare. În continuare, s-a precizat că în intervalul 2022-2025 la nivelul Curții de Apel Bacău s-au înregistrat abțineri succesive și ulterior abțineri în bloc a mai multor judecători în cauzele legate de dosarul nr. x/2017, aspect ce, în opinia petentului constituie indicatorul obiectiv că această instanță nu mai poate funcționa imparțial.

În raport cu acest context, petentul a apreciat că, în speță, suspiciunea de lipsă de imparțialitate nu privește un singur magistrat, ci întreaga instanță în ansamblul său, care nu ar mai putea garanta aparența de imparțialitate. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 decembrie 2025 sub nr. x/2025, stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia la data de 28 ianuarie 2026. La data de 19 ianuarie 2026, Curtea de Apel Târgu Bacău a transmis informațiile prev. de art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., în cuprinsul cărora, în esență, a fost prezentat istoricul și obiectul dosarului a cărui strămutare s-a solicitat, fiind indicat completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei, măsurile dispuse de instanță la termenele de judecată acordate în cauză.

Totodată, conform art. 74 din C. proc. pen. a fost comunicat și punctul de vedere al Curții de Apel Bacău cu privire la cererea de strămutare, în sensul că nu se pot reține elemente de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor învestiți cu soluționarea dosarului nr. x/2025 sau la concluzia că, pe rolul acestei instanțe, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil. La data de 27.01.2026 petentul a depus la dosarul cauzei un memoriu în susținerea cererii de strămutare formulate, prin intermediul căruia a reiterat, în esență, motivele invocate inițial și a solicitat suspendarea soluționării dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei). În analiza demersului obiectiv, Curtea Europeană a arătat că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria).

În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în aceste coordonate de principiu, Înalta Curte constată că nu este susținută de elemente obiective de natură să conducă la existența vreunei urme de îndoială asupra imparțialității și obiectivității întregului corp de judecători din cadrul Curții de Apel Bacău, învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2025 Așadar, argumentele susținute de petent, constând în existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău este afectată ca urmare a împrejurărilor cauzei constând în presupunerea că majoritatea judecătorilor acestei instanțe și-au format deja o opinie asupra soluției ce se impune a fi pronunțată în această cauză, ca urmare a participării lor la judecarea unor dosare conexe/disjunse din dosarul nr. x/2017, în care sunt cercetate fapte aflate în strânsă legătură cu cele ce fac obiectul prezentei cauze, în diferite stadii procesuale (contestație, apel) și proceduri (contestare măsuri preventive, contestare soluție a judecătorului de cameră preliminară) nu pot constitui, de plano, elemente obiective care să genereze suspiciuni rezonabile asupra imparțialității întregii instanțe, în lipsa unor indicii care să ofere minime date obiective care să contureze cele susținute.

Argumentele petentului potrivit cărora numărul ridicat de judecători ai Curții de Apel Bacău implicați în soluționarea acestor cauze - situație care a generat numeroase incidente procedurale, inclusiv declarații de abținere - atât în etapele anterioare, cât și în faza actuală, ar fi condus la formarea unei opinii asupra modului de soluționare a cauzei si, prin urmare, ar crea o suspiciune rezonabilă de părtinire la nivelul întregii instanțe, nu sunt susținute de elemente obiective și verificabile. Înalta Curte reține că aceste susțineri nu sunt de natură să genereze suspiciuni temeinice privind lipsa de imparțialitate și nici să justifice o eventuală strămutare a cauzei. Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt diferite de cele care pot sta la baza abținerii sau recuzării unui judecător.

Ele vizează atitudini, comportamente sau împrejurări legate de părți care nu se încadrează strict în cazurile de recuzare, dar care indică o posibilă afectare a obiectivității și imparțialității, ca efect al climatului în care se desfășoară procesul penal. Pentru admiterea unei cereri de strămutare, asemenea conduite trebuie să rezulte din date obiective și verificabile, care să permită, în mod rezonabil, identificarea legăturii dintre acestea și circumstanțele concrete ale cauzei. În cadrul controlului de constituționalitate a posteriori asupra dispozițiilor art. 71 C. proc.

pen., Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 438/2016 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016) a statuat că în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existența unor date sau informații referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură să convingă un observator obiectiv și imparțial că imparțialitatea judecătorilor este afectată. Prin urmare, simpla opinie sau presupunere că anumite împrejurări anterioare ori concomitente ar putea conduce la o soluționare părtinitoare a cauzei nr. 2939/110/2025 (având ca obiect apel-revizuire) chiar dacă este exprimată cu bună-credință, nu se confundă cu o suspiciune rezonabilă, justificată în mod obiectiv.

O asemenea suspiciune trebuie să se întemeieze pe fapte sau circumstanțe verificabile, apte să determine, pentru un observator neutru, concluzia că imparțilitatea judecătorilor unei instanțe este afectată. Relațiile de colegialitate dintre judecătorii învestiți cu soluționarea cauzelor conexe invocate de petent și ceilalți magistrați ai instanței, inerente modului actual de organizare a instanțelor judecătorești, nu conduc, prin ele însele, la apariția unei suspiciuni colective de părtinire a întregii instanțe. Pentru o astfel de concluzie este necesară existența unor obiective suplimentare, care să genereze îndoieli rezonabile cu privire la imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se ală cauza, elemente care, în speță, nu au fost identificate.

De asemenea, hotărârile judecătorești anterioare, pronunțate în dosarele indicate de petent și aflate în strânsă legătură cu dosarul ce face obiect al cererii de strămutare, nu pot constitui per se temei pentru existența unei suspiciuni privind lipsa de obiectivitate a tuturor judecătorilor Curții de Apel Bacău, ci eventual, în cazurile strict prevăzute de lege, pot fi analizate individual. Aceasta deoarece, în situația cauzelor conexe, căile de atac ordinare și procedurile desfășurate potrivit dispozițiilor privind separarea funcțiilor judiciare sunt reglementate expres prin lege, iar exercitarea de către judecătorii curții de apel a prerogativelor ce le revin în cadrul acestor proceduri nu poate genera, prin ea însăși, o suspiciune de parțialitate la nivelul întregii instanțe.

Pe de altă parte, susținerile petentului referitoare, în principal, la modul de desfășurare a procedurilor judiciare în dosarul nr. x/2017, precum și în dosarele conexe acestuia, printre care și dosarul nr. x/2025, nu au suport în realitatea obiectivă, întrucât aceste aspecte privesc o cauză diferită de cea pentru care se solicită strămutarea. Mai mult, Înalta Curte reține că aceste susțineri vizează, în concret, o prezumtivă conduită viitoare lipsită de imparțialitate a Curții de Apel Bacău în soluționarea dosarului nr. x/2025, dedusă din faptul că aceeași instanță și aceiași judecători au soluționat anterior cauze conexe.

Or, simpla speculare a unei eventuale atitudini viitoare a instanței învestite în prezent cu soluționarea cauzei ce face obiectul cererii de strămutare, precum și suspiciunea privind pretinsa afectare a obiectivității judecătorilor Curții de Apel Bacău - întemeiată doar pe presupunerea modului în care aceștia ar urma să soluționeze cauza - nu poate constitui temei pentru admiterea unei cereri de strămutare. De asemenea, în ceea ce privește susținerile petentului indicate la pct. IV al cererii de strămutare, referitoare la pretinse aspecte de nelegalitate în soluționarea unor incidente procedurale de către judecătorii Curții de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2025, precum și în alte dosare conexe, aceste nu sunt de natură să justifice măsura strămutării.

Înalta Curte precizează că în procedura strămutării nu pot fi analizate aprecierile privind modalitatea de stabilire și dispunere de către instanța de judecată a unor norme de drept penal sau de drept procesual penal. O interpretare contrară ar transforma instanța care soluționează cererea de strămutare într-o instanță de control judiciar, chestiune inadmisibilă în acest cadru procesual.

În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care a stabilit că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, cu scopul asigurării condițiilor unui proces echitabil, în care părțile să dispună de aceleași mijloace de apărare și să aibă posibilitatea să își exercite dreptul la apărare în mod efectiv și eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 31 martie 2006). Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.

și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța învestită cu soluționarea cauzei nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare. Cu privire la solicitarea petentului de suspendare a judecării cauzei, Înalta Curte precizează că potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (8) din C. proc. pen. "Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei." Față de aceste considerente, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. cu privire la strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., petentul A. va fi obligat să plătească statului suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, determinate de judecarea prezentei cereri. În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în suma de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE: Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Bacău - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în suma de 377 RON, rămâne în sarcina statului. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2026.