Decizia nr. 1952/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 5033/2024 a Curții de Apel Pitești

Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IV-a civilă, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, B. S.A. ("B.") și Consiliul Local al Municipiului Pitești, revizuirea, sub aspectul laturii civile, a deciziei penale nr. 927/A din 05.05.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2015, și, pe cale de consecință, schimbarea deciziei penale în sensul respingerii acțiunii civile exercitate de B. S.A..

Cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost disjunsă de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin încheierea din data de 26.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, și a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția I civilă, la data de 09 iulie 2024, sub nr. x/2024. 2. Hotărârea pronunțată de instanța de revizuire Prin decizia civilă nr. 5033 din 27 noiembrie 2024, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 927A/05.05.2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, și a respins cererea intimatei S.C.

B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului și, rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei penale în sensul respingerii acțiunii civile formulate de intimata B. S.A.. După prezentarea unui scurt istoric al cauzei, în dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul a susținut că, din perspectiva autorității de lucru judecat și a existenței unei alte hotărâri definitive, natura juridică a faptului ilicit care ar fi putut produce o pagubă/prejudiciu, respectiv voința Consiliului Local al Municipiului Pitești în calitate de unic acționar al B. S.A.

de a angaja societatea într-un contract de asociere în participațiune, a fost analizată prin sentința civilă nr. 75/CA din 21.02.2008, definitivă, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2017. Raportat la considerentele sentinței civile invocate cu autoritate de lucru judecat, pe care recurentul le-a redat, în parte, în cuprinsul cererii de recurs, și la efectele produse de această hotărâre prin care s-a statuat că asocierea în participațiune și procedura de derulare a acesteia nu se află sub imperiul O.U.G. nr. 34/2006, iar hotărârea Consiliului local este legală, recurentul a susținut că aceste aspecte nu sunt neglijabile din perspectiva cercetării privind respectarea prin decizia recurată a principiului autorității de lucru judecat.

A mai arătat că prin Decizia nr. 102/2021 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că sintagma "cu excepția împrejurărilor care privesc existenta infracțiunii din cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen.." este neconstituțională, sens în care s-a stabilit cu forță obligatorie că hotărârile non-penale care tranșează definitiv elemente de fapt sau de drept care au relevanță în stabilirea caracterului infracțional al unei fapte au autoritate de lucru judecat în procesul penal. Așadar, câtă vreme chiar o instanță specializată a statuat că procedura circumscrisă asocierii în participațiune nu este un raport juridic supus legii achizițiilor publice și că acesta este legal, în mod evident că în cauza penală nu se poate lua în discuție existența unui prejudiciu generat de o hotărâre legală.

În caz contrar, s-ar nesocoti principiul securității juridice, principiu care, astfel cum s-a statuat la paragraful nr. 38 al Deciziei nr. 102/2021, "protejează contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze." Revizuentul a susținut că încălcarea autorității de lucru judecat este motivul prevăzut de legiuitor pentru admiterea unei cereri de revizuire, iar dispozitiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. arată clar că hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. Așadar, chiar legea impune acest principiu fără să facă trimitere la tripla identitate de obiect, părți și cauză, iar, oricum, obiectul nu poate fi identic între o hotărâre penală și una non-penală.

În aceste condiții, invocarea de către prima instanță a lipsei triplei identități pentru respingerea cererii de revizuire, fără a avea în vedere dispozițiile exprese ale art. 52 alin. (3) C. proc. pen. reprezintă o eroare de interpretare, respectiv o restrângere a noțiunii de autoritate de lucru judecat. Concluzionând, revizuentul a susținut că decizia a cărei revizuire se cere a nesocotit autoritatea de lucru de judecat a sentinței civile nr. 75/CA/21.02.2008, ce a tranșat definitiv un element de drept relevant pentru stabilirea unui eventual prejudiciu, respectiv legalitatea hotărârii de asociere și implicit a plăților efectuate în cadrul acestei asocieri. 4. Apărările formulate în cauză În data de 27 martie 2025, intimata S.C.

B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 11.900 RON. În data de 28 martie 2025, intimații C. și S.C. D. S.A. au depus concluzii scrise prin care au solicitat admiterea revizuirii, întrucât cererea este admisibilă, iar pe cale de consecință, au considerat că se impune schimbarea laturii civile a hotărârii atacate în sensul respingerii pretențiilor civile solicitate de partea civilă intimata S.C. B. S.A.. În data de 11 noiembrie 2025, intimații E. și S.C. C.N.C.D. S.A. au depus note scrise prin care au solicitat admiterea recursului și, în consecință, admiterea revizuirii. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse: - Pretinzând nelegalitatea deciziei din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul invocă doar formal o nesocotire de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 52 alin. (3) C. proc. pen., atunci când a stabilit că se impune respingerea cererii de revizuire întrucât nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză între decizia penală nr. 927 A/05.05.2023 a Curții de Apel București – secția I penală, a cărei revizuire se cere, și hotărârea pretins contrară reprezentată de sentința civilă nr. 75/CA/21.02.2008 a Tribunalului Argeș.

Din cuprinsul deciziei recurate reiese că, raportat la data la care a început procesul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere (anul 2015), instanța a apreciat că nu sunt aplicabile modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 și, deci, nici forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din cod.

După stabilirea legii aplicabile în speță, instanța de revizuire a procedat la analiza celor două hotărâri pretins contrarii și a constatat că nu este îndeplinită condiția triplei identități, apreciind că în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost reglementat pentru a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat în manifestarea sa negativă, de excepție procesuală care se opune inițierii unui al doilea litigiu identic ca părți, obiect și cauză. Prin cererea de recurs dedusă judecății, recurentul nu a combătut dezlegările date de instanța de revizuire în legătură cu felul în care s-ar aplica instituția autorității de lucru judecat raportat la modificările aduse C. proc.

civ. prin Legea nr. 310/2018, ci a făcut trimitere formală la dispozițiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. pentru a susține că acest text legal ar determina o analiză pe toată latura civilă. Or, textul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., de care se prevalează recurentul, se aplică instanței penale, aceasta fiind cea care trebuie să țină seama de chestiunile prealabile tranșate prin hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe decât cea penală. În concret, criticile de nelegalitate dezvoltate de recurent trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanței de revizuire, iar ceea ce partea trebuia să combată era împrejurarea dacă: (i) instanța de revizuire trebuia sau nu să verifice doar tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză) în raport de modificările aduse C. proc.

civ. prin Legea nr. 310/2018 sau (ii) autoritatea de lucru judecat a vizat, încă de la intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., atât efectul negativ (care împiedică reluarea aceleiași judecăți pe temeiul aceleiași acțiuni – identitate de părți, obiect și cauză), cât și efectul pozitiv (care presupune ca ceea ce a statuat o instanță, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis). - În ceea ce privește referirea recurentului la Decizia nr. 102/2021 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a constatat că sintagma "cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii" din cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin. (3) din C. proc.

pen. este neconstituțională, se observă, pe de o parte, că instanța de revizuire nu și-a fundamentat pe această hotărâre raționamentul respingerii cererii, ca inadmisibilă, iar pe de altă parte, această decizie nu este incidentă în revizuirea pe latură civilă dedusă judecății în fața instanței civile, ci, în general, aceste dezlegări trebuie avute în vedere de către instanța penală, cum de altfel chiar instanța de contencios constituțional a stabilit la paragrafele 42-48: "Însă această din urmă soluție presupune, per se, încălcarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către instanțele civile, atunci când acestea se referă la chestiuni prealabile ale cauzei penale care privesc existența infracțiunii, cu consecința încălcării principiului securității raporturilor juridice.

(…) Pe această cale, instanța penală poate pronunța soluții opuse celor rămase definitive, cu afectarea gravă a principiului autorității de lucru judecat, care constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din Convenție." (par. 44), "(…) nerespectarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești ale instanțelor civile (lato senso) încalcă principiul securității juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituție." (par. 46). În acest context, cum recurentul nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în hotărârea atacată, simplele susțineri formulate prin cererea de recurs, cu privire încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 75/CA/21.08.2008 a Tribunalului Argeș și referirea formală la dispozițiile art. 52 alin. (3) C. proc.

pen. și la Decizia nr. 102/2021 a Curții Constituționale, nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs ca fiind critici de nelegalitate în condițiile în care nu se grefează pe raționamentul instanței de revizuire. Aceasta întrucât, a motiva recursul presupune, în egală măsură, atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor susțineri privind legalitatea raționamentului instanței precedente. Prin urmare, dată fiind lipsa unei argumentații juridice pertinente, grefate pe conținutul concret al hotărârii atacate, nu se poate decela care anume sunt greșelile imputate instanței de revizuire din perspectiva motivelor de recurs invocate.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că aspectele deduse judecății nu sunt subsumabile motivelor de casare expres prevăzute de lege și nici nu se pot reține motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 5033 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. În raport cu soluția de constatare a nulității recursului, se reține că recurentul se află în poziția procesuală de parte care a pierdut procesul, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea intimatei S.C. B. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată aferente recursului apare ca fiind întemeiată.

Urmează a fi făcută, însă, aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor ce vor fi puse în sarcina recurentului-revizuent, apreciindu-se că, față de maniera de formulare a criticilor din recurs și de împrejurarea că această cale de atac a fost soluționată, în ședință publică, la primul termen de judecată, suma de 5000 RON ce se va acorda cu acest titlu (față de onorariul de avocat în cuantum total 11.900 RON, pe care intimata S.C. B. S.A. l-a achitat în 18.03.2025, în temeiul facturii nr. x/10.03.2025, potrivit extrasului de cont aflat la dosarul de recurs), are caracter rezonabil și echitabil în raport cu dificultatea și complexitatea problemelor de drept, limitate, cum s-a arătat, la încadrarea criticilor sub aspectul legalității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 5033 din 27 noiembrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Obligă recurentul la plata către intimata S.C. B. S.A. a sumei de 5000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.