CASE OF KAVALA AGAINST TURKEY

Rezoluția provizorie CM/ResDH(2021)432 Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kavala împotriva Turciei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2021 la ședința 1419 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea de cerere a hotărârii finale la 28749/18 KAVALA 10/12/2019 11/05/2020 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului („Curtea”), reamintind faptul că Curtea constată că arestarea și detenția preliminară a reclamantului au avut loc în absența unor dovezi care să susțină o suspiciune rezonabilă pe care a comis o infracțiune (violația articolului 5 alineatul (1) din Convenție) și a urmărit un scop ulterior, și anume să-l tacă și să dissuadă alți apărători ai drepturilor omului (violația articolului 18 luată coroborat cu art. 5 alineatul (1)); și că un an și aproape cinci luni luate de Curtea Constituțională pentru a-și revizui plângerea a fost insuficientă „velocitate”, având în vedere că libertatea sa personală este în joc (violația articolului 5 alineatul (4)); Amintindu-se de obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație implică, în plus față de plata satisfacției juste acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar, a măsurilor individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil restitutio în integrum; Amintind, de asemenea, indicația Curții în cazul în cauză în temeiul articolului 46 din Convenție că orice continuare a detenției anterioare a reclamantului ar presupune o prelungire a încălcărilor articolului 5, alineatul (1) și a articolului 18, precum și o încălcare a obligațiilor statelor interesate de a respecta hotărârea Curții în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția, și că, în consecință, Turcia a fost obligată să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt deținerea reclamantului și pentru a asigura eliberarea imediată a Curții; Amintind opt decizii ale Comitetului și o rezoluție interimară care solicită îndeaproape Autoritățile să asigure, pe de o parte, eliberarea imediată a reclamantului și, pe de altă parte, să asigure concluzia, pe baza concluziilor Curții Europene și fără întârziere, a procedurii penale împotriva acestuia care au fost criticate de Curtea Europeană sau sunt bazate pe dovezi constatate insuficiente pentru justificarea detenției sale; Consideră că, prin neasigurarea eliberării imediate a reclamantului, Turcia refuză să respecte hotărârea finală a Curții în acest caz; prin urmare, acordă o notificare oficială asupra Turciei cu privire la intenția sa, în ședința sa de 1423 din 2 februarie 2022 , de a trimite Curtea, în conformitate cu art. 46 alineatul (1) 4 din Convenția, întrebarea dacă Turcia nu și-a îndeplinit obligația în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția, în special în ceea ce privește indicația Curții în temeiul articolului 46 și măsurile individuale necesare, și invită Turcia să prezinte în forma concisă opinia sa cu privire la această întrebare până la 19 ianuarie 2022 cel târziu.

Interim Resolution CM/ResDH(2021)432

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Kavala against Turkey

(Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2021

at the 1419

th

meeting of the Ministers' Deputies)

Application

Case

Judgment of

Final on

28749/18

KAVALA

10/12/2019

11/05/2020

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”), which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (“the Court”),

Recalling the

Court’s findings in the present case that the applicant’s arrest and pre-trial detention took place in the absence of evidence to support a reasonable suspicion he had committed an offence (violation of Article 5, paragraph 1, of the Convention) and pursued an ulterior purpose, namely to silence him and dissuade other human rights defenders (violation of Article 18 taken in conjunction with Article 5, paragraph 1); and that the one year and nearly five months taken by the Constitutional Court to review his complaint was insufficiently

“speedy”,

given that his personal liberty was at stake (violation of Article 5, paragraph 4);

Recalling the respondent’s State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, in addition to the payment of the just satisfaction awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required, of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum;

Recalling also the Court’s indication in the present case under Article 46 of the Convention that any continuation of the applicant’s pre-trial detention would entail a prolongation of the violations of Article 5, paragraph 1, and of Article 18, as well as a breach of the obligations on respondent States to abide by the Court’s judgment in accordance with Article 46, paragraph 1, of the Convention, and that in consequence Turkey was required to take all necessary measures to put an end to the applicant’s detention and to secure his immediate release;

Recalling the Committee’s eight decisions and interim resolution

strongly urging the

authorities to, on the one hand, ensure the applicant’s immediate release and, on the other, ensure the conclusion, on the basis of the European Court’s findings and without delay, of the criminal proceedings against him which have been criticised by the European Court or are based on evidence found insufficient by that Court to justify his detention;

Considers that by failing to ensure the applicant’s immediate release, Turkey is refusing to abide by the final judgment of the Court in the present case;

Therefore, serves formal notice on Turkey of its intention, at its

1423

rd

meeting on 2

February 2022

, to refer to the Court, in accordance with Article 46, paragraph

4, of the Convention, the question whether Turkey has failed to fulfil its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention with particular regard to the Court’s indication under Article 46 and the individual measures required, and invites Turkey to submit in concise form its view on this question by 19 January 2022 at the latest.