AFFAIRE KAVALA CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția interimară CM/ResDH(2021)432 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kavala împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2021, cu ocazia celei de a 1419 ședințe a delegaților miniștrilor) Cerere Cauza Hotărârea Definitivului la 28749/18 KAVALA 10/12/2019 11/05/2020 În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "convenția" și "Curtea") Reamintind concluziile Curții în această cauză conform cărora arestarea și arestarea provizorie a reclamantului au avut loc în absența unor dovezi care să permită să se presupună că au existat motive plauzibile ale atuncării unei infracțiuni [încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție] și au urmărit un scop neavut, și anume reducerea la tăcere a acesteia și descurajarea altor apărători ai drepturilor omului [încălcarea articolului 18 coroborat cu art. 5 alineatul (1) ]; și că termenul de un an și aproape cinci luni luat de Curtea Constituțională pentru examinarea plângerii sale nu a fost suficient de rapid, având în vedere că libertatea sa personală era în joc [încălcarea articolului 5 alineatul (4) ] Reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura în care este posibil prin Restitutio in integrum Reamintind, de asemenea, indicarea Curții în această cauză, în temeiul articolului 46 din convenție, potrivit căreia continuarea detenției provizorii a recurentului ar duce la o prelungire a încălcării articolului 5 alineatul (1) și a articolului 18 coroborat cu art. 5 alineatul (1), precum și la o încălcare a obligațiilor statelor pârâte de a se conforma hotărârilor Curții în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție și că, în consecință, Turcia trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenției reclamantului și pentru a obține eliberarea imediată a acesteia. Reamintind cele opt decizii și rezoluția interimară a Comitetului care solicită autorităților, pe de o parte, să asigure eliberarea imediată a reclamantului și, pe de altă parte, să asigure încheierea pe baza constatărilor Curții și fără întârziere, a procedurilor penale împotriva acesteia criticate de Curtea Europeană sau bazate pe elemente de probă considerate insuficiente de această Curte pentru a justifica deținerea sa Întrucât Turcia nu a asigurat până în prezent eliberarea imediată a reclamantului, Turcia refuză să se conformeze hotărârii definitive a Curții în speță; prin urmare, în scopul punerii în întârziere, Turcia își exprimă intenția de a sesiza Curtea cu ocazia celei de a 1423 a acesteia. reuniunea din 2 februarie 2022, în conformitate cu art. 46 alineatul (4) din Convenția privind respectarea de către Turcia a obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (4); (1) din Convenție, având în vedere în special indicarea Curții în temeiul art. 46 și măsurile individuale necesare, și invită Turcia să își prezinte în mod concis opiniile cu privire la această chestiune până la 19 ianuarie 2022 cel târziu.

Résolution intérimaire CM/ResDH(2021)432

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Kavala contre Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2021,

lors de la 1419

e

réunion des Délégués des Ministres)

Requête

Affaire

Arrêt du

Définitif le

28749/18

KAVALA

10/12/2019

11/05/2020

Le Comité des Ministres, aux termes de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Rappelant les conclusions de la Cour dans cette affaire selon lesquelles l'arrestation et la détention provisoire du requérant ont eu lieu en l'absence de preuves permettant de penser qu’il existait des raisons plausibles de le soupçonner d’avoir commis une infraction (violation de l'article 5, paragraphe 1, de la Convention) et poursuivaient un but inavoué, à savoir le réduire au silence et dissuader d'autres défenseurs des droits de l'homme (violation de l'article 18 combiné avec l'article 5, paragraphe 1) ; et que le délai d'un an et près de cinq mois pris par la Cour constitutionnelle pour examiner sa plainte n'était pas suffisamment «

rapide

», étant donné que sa liberté personnelle était en jeu (violation de l'article 5, paragraphe 4)

;

Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

Rappelant également l’indication de la Cour dans cette affaire, en vertu de l’article 46 de la Convention, selon laquelle la continuation de la détention provisoire du requérant entraînerait une prolongation de la violation de l’article 5, paragraphe 1, et de l’article 18 combiné avec l’article 5, paragraphe 1, ainsi qu'une violation des obligations des États défendeurs de se conformer aux arrêts de la Cour conformément à l'article 46, paragraphe 1, de la Convention, et qu’en conséquence, la Turquie devait prendre toutes les mesures nécessaires pour mettre fin à la détention du requérant et obtenir sa libération immédiate

;

Rappelant les huit décisions et la résolution intérimaire du Comité demandant instamment aux autorités, d’une part d’assurer la libération immédiate du requérant et, d’autre part, d’assurer la clôture sur la base des constats de la Cour et sans retard, des procédures pénales contre lui critiquées par la Cour européenne ou basées sur des éléments de preuve jugés insuffisants par cette Cour pour justifier sa détention

;

Estime qu’en n’ayant pas assuré à ce jour la libération immédiate du requérant, la Turquie refuse de se conformer à l’arrêt définitif de la Cour en l’espèce ;

En conséquence signifie, aux fins de mise en demeure, à la Turquie son intention de saisir la Cour, lors de sa 1423

e

réunion du 2 février 2022, conformément à l’article 46, paragraphe 4, de la Convention de la question du respect par la Turquie de son obligation au regard de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, au vu en particulier de l’indication de la Cour en vertu de l’article 46 et des mesures individuelles requises, et invite la Turquie à transmettre de manière concise son opinion sur cette question avant le 19 janvier 2022 au plus tard.